Rușinoasa Evanghelie socială Sunday, Feb 15 2009

Ruşinoasa Evanghelie Socială
De T.A. McMahon

Tipărită cu permisiunea The Berean Call, 27 August, 2008

Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului. (Romani 1.16)
Din mai multe motive, creştinii de diferite coloraturi cred că “evanghelia lui Cristos” are nevoie de ajustări. Nu schimbări majore, îţi va spune majoritatea, ci unele mici cioplituri pe aici şi acolo. Schimbările deseori încep cu unii care spun că nu e vorba de nici o schimbare reală ci o simplă schimbare de accent. Totuşi, indiferent de raţionament, rezultatul este îmi e ruşine de Evanghelia lui Cristos.
Ruşinea de Evanghelie acoperă un număr de atitudini, de la a-ţi fi ruşine cu totul şi pînă la a crede că cineva o poate îmbunătăţi un pic pentru a o face mai acceptabilă. Un exemplu de acesta este pretenţia recentă a unui autor al Bisericii Emergente care afirmă că învăţătura potrivit căreia Cristos a plătit pedeapsa pentru păcatele omenirii prin moartea lui pe cruce ar fi irelevantă şi privită ca o formă de abuz cosmic al copilului. Exemple mai subtile includ încercările de a face evanghelia mai puţin exclusivistă, de netezire a consecinţelor cum sunt mînia lui Dumnezeu şi Lacul (Iazul) de Foc.

Între mulţi lideri religioşi care afirmă că sunt creştini evanghelici (creştini care cred Biblia) este prevalentă promovarea unei evanghelii acceptabile şi admirate de oamenii din lume. Astăzi, cea mai populară formă este evanghelia socială.
Deşi evanghelia socială este comună multor mişcări noi evanghelice, nu este nouă pentru creştinătate. Începuturile ei moderne vin din anii 1800 cînd s-a dezvoltat ca o cale de dialog referitor la diferitele probleme sociale care produceau suferiţă populaţiei. Se credea că extinderea numărului de practicanţi ai milei va arăta dragostea pentru omenire. Acest lucru ar fi posibil prin atenuare a suferinţei umane produse de sărăcie, boală, condiţii grele de lucru, nedreptăţile sociale, drepturile civile, abuzuri,etc. Cei care s-au alăturat acestei mişcări credeau că îmbunătăţirea condiţiilor de trai va duce la îmbunătăţirea naturii umane.

O altă forţă motrice din spatele prezentării evangheliei sociale era una escatologică, legată de vremurile din urmă. Aproape toţi erau milenişti sau postmilenişti. Înaintaşii crezuseră că trăiau într-o perioadă (mia „simbolică” de ani) în care Hristos conducea din ceruri, Satan era legat iar ei erau lucrătorii lui Dumnezeu desemnaţi să aducă pe pămînt o împărăţie vrednică de Hristos. Postmileniştii mai credeau că se află în mileniu şi scopul lor era să restaureze pământul în forma edenică pentru reîntoarcerea lui Cristos din ceruri pentru a conduce Împărăţia .

Evanghelia socială a avut cîteva realizări incontestabile (legile de protecţie împotriva muncii copilului, sufragiul femeilor) care au

3 Responses »

 

Noua ordine mondială Saturday, Feb 14 2009

Un articol dintr-o revista de profetie. E cam lung , dar merita sa fie citit cu atentie.

O REVISTĂ INCOMODĂ,PENTRU UN CREŞTINISM FĂRĂ VACI SACRE, CARE MERITĂ, DUPĂ UMILA MEA PĂRERE, LUATĂ IN SERIOS – Cristi Ţepeş

Revista Lumina ultimelor zile apare în limbile engleză, franceză, română, ebraică, spaniolă, germană, malayalam (limba vorbită în SE Indiei), slovenă, rusă. Editorul Tony Pearce este absolvent al Universităţii Cambridge – un cărturar respectat, scriitor şi pastor evanghelic în Londra. În tinereţe a lucrat cu Richard Wurmbrand între intelectualii englezi de stânga în demascarea comunismului, arătându-le că adevărata libertate vine numai în urma întâlnirii personale cu Domnul Isus.

Federaţia mondială

În anul 1848 poetul englez Tennyson scria poemul intitulat Locksley Hall în care prezenta o viziune asupra viitorului lumii fără războaie, în care omenirea se uneşte în Parlamentul oamenilor, Federaţia mondială. Cartea Frăţia Întunericului scrisă de Dr Stanley Monteith descria o generaţie de oameni puternici cu aceeaşi viziune, care fac totul pentru a forma un guvern unic mondial.
Eduard Bellamy a îmbrăţişat ideea lui Tennyson pledând pentru socialism şi înfiinţarea unui guvern mondial în 1888, într-o carte intitulată Privind înapoi: 2000-1887. Este povestea unui tânăr care ia un somnifer, adoarme în 1887 şi se trezeşte în 2000. În carte, el prevede Ţara….organizată ca o mare corporaţie în care sunt absorbite toate celelalte companii, devenind unicul capitalist în locul tuturor capitaliştilor, singurul angajator, monopolul final în care toate celelalte sunt înghiţite, un monopol al profiturilor şi economiilor tuturor cetăţenilor.

Lumea de azi se îndreaptă în această direcţie? Prezentul istoriei umane e măcinat de o mare criză economică cu potenţial catastrofic şi haos, însoţite de nerespectarea legii şi ordinii. Puterile ivite prin forţă, pentru contrololul situaţiei ar duce la o societate totalitară. Alternativa ar veni din partea liderilor lumii care vor o soluţie globală la probleme globale. Asta ar duce la o societate totalitară de un alt tip, pentru salvarea lumii, prin înfiinţarea unei guvernări globale pentru care nu ar putea vota nimeni împotrivă.

E interesant că structura economică a societăţilor estice şi vestice începe să semene cu sistemul capitalist descris de Bellamy. În 1991 revoluţia socială din lumea comunistă a dus la

Leave a Response »

 

Semnele timpurilor Friday, Feb 13 2009

Un cuvânt comun

În timpul săptămînii 3-7 noiembrie 2008, 48 teologi musulmani şi catolici s-au întâlnit la Roma pentru discutarea documentului înaintat în 2007 de 138 înalţi învăţaţi musulmani. Documentul, Un Cuvânt comun între noi şi voi, se proclamă o încercare de a găsi un limbaj comun între cele două religii pentru a aduce pacea pe pămînt. Propunerea este bazată pe un verset al Coranului (Sura 3.64) care spune: “Spune: Voi oameni ai scripturii! Veniţi la un cuvînt comun între noi şi voi”.

În 2007 patru învăţaţi creştini de la Universitatea Yale au scris un răspuns pozitiv şi 300 lideri cunoscuţi au semnat documentul (printre care Rick Warren şi teologul român Dănuţ Mănăstireanu). http://www.islam-west.com/2007/11/christian-scholars-and-leaders-ask.html. Au semnat pe baza înţelegerii faptului că pentru musulamni şi creştini cele mai importante aspecte comune a celor două credinţe sunt dragostea de Dumnezeu şi iubirea aproapelui, şi în loc de a se război între ele, ar trebui să îşi facă bine una alteia.

Fie din naivitate sau intenţionat, creştinii aceştia nu înţeleg restul versetului: “Veniţi la un cuvânt comun între noi şi voi ca să slujim împreună pe Allah şi numai pe el şi să nu punem pe cineva cu el, şi să nu punem pe cineva dintre noi ca Domn în locul lui Allah. ” (Sura 3.64). Acest verset neagă identitatea Dumnezeului nostru, divinitatea Fiului şi a

3 Responses »