Vremuri „apocaliptice“

Termenul din titlu apare din ce în ce mai frecvent în titlul ziarelor și în conversațiile cotidiene. Oameni care nu citesc Biblia au ajuns să accepte acest limbaj chiar dacă nu cred în Dumnezeu. Când aud această formulă, majoritatea se gândesc automat la … „sfârșitul lumii“. Din cauza aceasta expresia are încărcături semantice de teroare, finalitate, pedeapsă, deznădejde.

Trist este că până și credincioșii biblici și-au însușit acest punct de vedere.

N-ar trebui însă să fie așa! Apocalipsa este cartea veștilor bune. Ea ne spune câteva lucruri menite să ne dea speranță, bucurie și binecuvântare: „Ferice de cine citește și de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii, și păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!“ (Apoc. 1:3)

Reacția pe care o așteaptă Dumnezeu dela noi, destinatarii Apocalipsei, este entuziasmul strigătelor de bucurie care anticipează viitorul, nu fiorii groazei care paralizează orice activitate. De ce? Pentru că, în limbajul original, termenul „apocalipsis“, nu înseamnă final, ci „descoperire“! Apocalipsa este „descoperirea lui Isus Christos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Și le-a făcut-o cunoscut trimițând prin îngerul Său la robul Său Ioan“ (Apoc. 1:1).

Ce descoperiri (dezvăluiri) ne face Dumnezeu prin această carte?

Descoperirea că Dumnezeu este Suveranul absolut al istoriei, iar Isus Christos este Cel hotărât să domnească asupra turturor lucrurilor! (Apoc. 1)

Descoperirea că atotștiința divină a cunoscut înainte de desfășurarea ei toată istoria Bisericii, prin toate etapele și manifestările ei caracteristice. În toate aceste timpuri, în toate locurile și în toate circumstanțele, Christos a continuat să vegheze asupra Bisericii. Chiar și atunci când Biserica instituționalizată s-a compromis, s-a descalificat și a decăzut,  atrâgându-și mânia și pedeapsa divină, Dumnezeu a avut și are în Biserică credincioși „biruitori“ cărora le-a pregătit răsplătiri extraordinare (Apoc. 2-3).

Descoperirea că pământul are un viitor liber și binecuvântat pentru că a fost răscumpărat prin Jertfa Fiului-Miel, care a ridicat păcatul lumii și a șters zapisul robiei păcatului (Apoc. 4-5).

Descoperirea că îngerii și întreaga natură sunt instrumentele lui Dumnezeu pentru înfrângerea, judecarea și pedepsirea tuturor dușmanilor lui Dumnezeu (Apoc. 6-18).

Descoperirea că lumea nu va avea un „sfârșit“! Nu se termină decât această tristă perioadă a existenței de sub păcat și blestem. Dincolo de Nunta Mielului, sfinții lui Dumnezeu vor fi chemați să împărățească împreună cu Domnul lor, după ce mai întâi vor participa ca jurați la Marea Judecată dela urmă (Apoc. 20).

Descoperirea că va exista un Ierusalim Nou, așezat la intersecția dintre pământ și cer, între timp și etrnitate, între dimensiunile lumii văzute și dimensiunile lumii nevăzute, loc de guvernare și de garantare a păcii. El va inaugura o nouă ordine mondială, în care toate lucrurile vor fi făcute noi (Apoc. 21:5; Fapte 3:21).

Singura descoperire tristă din Apocalipsa este că mulți oameni sunt porniți spre rău și se aliază foarte repede cu Satan împotriva lui Dumnezeu, pecetluindu-și astfel soarta alături de a lui. Vor fi însă și destui care se vor trezi din această amăgire la timp și vor ieși biruitori din această încleștare a spiritelor demonice, eliberați dintr-un Necaz Mare și pecetluiți cu pecețile veșnicei cetățenii divine (Apoc. 7:9-17).

Cea mai practică descoperire este însă că fiecare ne hotărâm acum soarta, anticipând viitorul cu groază sau speranță, în funcție de relația personală pe care ne-am definit-o cu Dumnezeu:

„Apoi mi-a zis: ,,Să nu pecetluieşti cuvintele proorociei din cartea aceasta. Căci vremea este aproape.  Cine este nedrept, să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat, să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt, să se sfinţească şi mai departe!  Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui“ (Apoc. 22:10-12).

Tu ce faci? Tu ce simți când auzi expresia „vremuri apocaliptice“?

Cum ar putea fi plină de groază o descoperire trimisă de la Dumnezeu despre Domnul Isus și viitorul nostru împreună cu El?

„Da Eu vin curând.“ Amin! Vino, Doamne Isuse!“ (Apoc. 22:20).

One comment on “Vremuri „apocaliptice“

  1. Pingback: Vremuri „apocaliptice“ (via Semnele vremurilor) « agnus dei – english + romanian blog

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s