Lucruri de mirare din Joia Mare

Pasajul din Luca 22:7-20 conține două lucruri de mirare. Pentru prima dată anul acesta, după zeci de ani de repetată lectură, am observat în Evanghelie două lucruri care mi-au stârnit mirarea și interesul.  Cel dintâi este DORINȚA deosebită a Domnului de a sărbători tocmai ACEL Paște. A fost ceva deosebit cu Paștele acela, ceva cu totul și cu totul special:
„El le -a zis: ,,Am dorit mult să mănînc Paştele acestea cu voi înainte de patima Mea;  căci vă spun, că de acum încolo, nu le voi mai mînca, pînă la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu“ (Luca 22:15-16).

Ce a fost așa deosebit în acel Paște unic? Răspunsul este surprinzător: Era ultimul Paște din programul profetic. Următorul Paște din calendarul lui Dumnezeu va fi doar cel din Împărăția lui Dumnezeu.

Știu, evreii care nu cred în Christos au continuat să sărbătorească Paștele în fiecare an, iar creștinii s-au luat și ei după evrei. După Constantin cel Mare, Biserica oficială l-au făcut parte importantă din sărbătorile calendarului creștin. Totuși, așa cum remarcă majoritatea cercetătorilor Bibliei, Paștele din camera de sus a fost ultimul Paște validat de Dumnezeu! Următorul va fi numai în Împărăția lui Dumnenzeu.

În America există o dispută între cei care sărbătoresc „Easter“ și cei care, vrând să se întoarcă la terminologia biblică, vor să sărbătorească Passover-ul. Realitatea este că dreptate nu au nici unii,  nici alții. Biserica celor credincioși nu mai serbează niciunul dintre ele. La Cina cea de taină, noi ne amintim doar de moartea și de învierea Domnului Isus. O putem, face în fiecare zi, o putem face în prima duminică a lunii, o putem face doar o dată pe an, dar noi avem Cina cea de taină, nu mai avem Paște! Cel descris în Evanghelii a fost ultimul de pe acest pământ!

Nu întâlnim nicăieri în cronica Faptelor Apostolilor că primii creștni ar fi sărbătorit Paștele. Având în vedere importanța care i se dă astăzi, absența pomenirii evenimentului în viața primei Biserici este … grăitoare.

Cel de al doilea lucru care m-a mirat și mi-a stârnit interesul a fost că Paștele sărbătorit atunci de Domnul Isus cu ucenicii n-a fost o împlinire, ci o ANUNȚARE!

Am primit, am practicat și am predicat că Paștele din Joia mare a fost o împlinire a simbolismelor Pascale de la Ieșirea din Egipt (Exod 12). Așa am știu eu, așa mi s-a spus de cei dinaintea mea. Așa am primit, așa am practicat, așa am predicat. Iată însă ce am citit acum, parcă pentru prima oară:

„ … căci vă spun, că de acum încolo, nu le voi mai mînca, pînă la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu“ (Luca 22:15-16).

Domnul Își prezintă ultimul Său Paște, nu ca pe o împlinire a evenimentului din Egipt, ci ca pe o proclamație nouă, care-și va trăi împlinirea doar în viitor, dincolo de instaurarea Împărăției lui Dumnezeu !

Am putea spune că avem trei evenimente distincte, ca trei etape ale planului profetic: Paștele din Egipt, Paștele din Joia Mare și Paștele din Împărăția lui Dumnezeu. Paștele din Egipt a marcat ieșirea copiilor lui Dumnezeu din robia Egiptului. Paștele din Joia mare proclamă scoaterea celor credincioși în Christos din robia păcatului din lumea de acum. Izbăvirea noastră totală nu se va săvârși decât după sfârșitul lumii de acum și doar la înoirea tuturor lucrurilor odată cu venirea Împărăției lui Dumnezeu:

„Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, pînă în ziua cînd îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu“ (Mat. 26:29).

Trăim încă în prezența păcatului și, uneori, chiar sub puterea păcatului, deși am fost izbăviți din pedeapsa pentru păcat. Adevărata și totala noastră ieșire din lumea păcatului se va face doar la intrarea în Împărăția lui Dumnezeu.

De două mii de ani, evreii se uită la creștini și spun că noi avem un Paște incomplet, fără mielul de jertfă (Este drept că unii dintre noi au scăpat de această „vinovăție“ și  s-au specializat în .. drobul de miel!) și inexact, sărbătorit în altă zi decât trebuie (Paștele evreiesc este Vineri).

Evanghelistul Luca ne spune că ucenicii s-au dus în camera de sus și au pregătit Paștele (Luca 22:12). Fără îndoială că ei au pregătit nu numai pâinea nedospită și vinul, ci și mielul pascal tradițional, împreună cu ierburile amare. Este însă senzațional că NICIUNUL din evangheliști nu pomenește ceva despre mielul de pe masă !!! Matei  a „uitat“ să-l amintească. Marcu a „uitat“ să-l amintească. Luca a „uitat“ să-l amintească. Ioan a „uitat“ să-l amintească. Cum de s-a putut întâmpla o asemena omitere?

Absența oricărei referiri la mielul pascal care se afla atunci pe masa Domnului Isus și a ucenicilor vorbește foarte tare și răspicat pentru cei ce au urechi să audă. Evangheliștii ne vorbesc … prin tăcere. Simbolistica lor este limpede și deliberat ascunsă … la vedere. Eu n-am avut însă ochi ca să o văd în toți anii de când citesc Biblia. Am vazut-o doar anul acesta, în timpul studiilor mele pregătitoare pentru … Paște.

Paștele din Joia Mare au fost un eveniment unic care a schimbat o tradiție, punând cap unui ritual și instaurând Cina cea de taină ca pe o aducere aminte îmbinată cu o proclamație: „Domnul Isus este Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii“. Cine-L vede pe El, cine-L pricepe pe El, cine-L primește pe El nu mai are ochi să vadă sau să sărbătorească mielul de pe masă.

Apostolul Pavel va marca și el această dublă semnificație a Cinei cele de taină. El ne vorbește despre instituirea unei practici creștine care nu are nimic comun cu Paștele evreiesc și care trebuie să-și păstrează dublul caracter instituit de Domnul Isus cu ocazia acelui Paște unic din Joia Mare:

Căci am primit dela Domnul ce v’am învăţat; şi anume că, Domnul Isus, în noaptea în care a fost vîndut, a luat o pâine.  Şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, a frânt-o, şi a zis:,,Luaţi, mîncaţi; acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.“  Tot astfel, după cină, a luat paharul, şi a zis: ,,Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, oridecâte ori veţi bea din el.“ Pentrucă, oridecâteori mîncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, pînă va veni El“ (1 Cor. 11:23-26).

Între Paștele din Joia Mare și Paștele din Împărăția viitoare, Dumne zeu nu mai are alt Paște. Sărbătorile evreiești anuale sunt sărbători ale necredinței. Imitările noastre vinovate sau nevinovate nu-L pot face pe Dumnezeu să se răzgândească. El a hotărât altfel. Noi nu mai avem Paște. Avem o Cină … „de taină“. Este doar o sărbătoare a Învierii! Pe lângă Botezul Nou Testamental, Dumnul ne-a lăsat decăt Cina, o sărbătoare a aducerii aminte și a vestirii venirii Lui viitoare. Nu vom mai sărbători „Paștele“ decăt nou în Împărăția lui Dumnezeu. Pănâ atunci trebuie să trăim în lumină, veghind și așteptând:

„Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sînteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştele noastre, a fost jertfit.  Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului“ (1 Cor. 5:7-8).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s