Legămintele din Biblie

Preluăm aici un capitol din cartea ,,Ezechiel“ de Eric Scott, curs predat de Eric Scott, la Şcoala Biblică A.M.C. “Golgota”, din Tălmaciu în Ianuarie 2000. Traducerea și adaptarea îi aparțin lui Tim Dubhy. Am primit-o prin E_Mail. Iată cum se prezintă acest om în prefața cărții pe care a scris-o:

,,Eu nu sunt un teolog. De fapt, toată viaţa eu am lucrat pentru o companie de asigurări. Nu am fost niciodată la o Şcoală Biblică. Eu am fost mântuit în 1946 la o evanghelizare a lui Billy Graham. Atunci, împreună cu cei care s-au predat Domnului, am fost dus într-o încăpere pentru a fi consiliat. Billy Graham a venit, a dat mâna cu noi şi a spus: “Vreau să citiţi Evanghelia după Ioan de cinci ori! După aceea puteţi citi restul Scripturii.” M-am gândit că ar fi bine să fac ceea ce a spus Billy Graham şi am citit Evanghelia după Ioan de cinci ori. Atunci Dumnezeu a pus în inima mea o dragoste minunată pentru Scriptură; şi de atunci încoace tot studiez Cuvântul lui Dumnezeu.

Unii dintre voi poate spuneţi: “Nici eu nu sunt teolog; şi nici nu sunt prea inteligent.” …  Atunci când ajungem la studierea Cuvântului lui Dumnezeu, inteligenţa nu mai contează. Ceea ce contează este relaţia cu Domnul Isus şi dependenţa de Duhul Sfânt.“

Trebuie să recunosc realitatea! Cartea este o încrengătură stufoasă și cere multă răbdare pentru a o parcurge. Totuși, conținutul este prezentat coerent și-l va răsplăti din plin pe acela care va avea răbdare să-l parcurgă. N-o citiți dintr-o dată. Luați-vă timp s-o parcurgeți pe îndelete, făcând-o, de exemplu, parte din timpul vostru zilnic de meditație și rugăciune.

Înainte de a vorbi despre ,,legămintele din Biblie“, Eric pleacă de la ,,filosofia istoriei“, prin contextul planului lui Dumnezeu cu lumea, coboară apoi la intențiile lui Dumnezeu în lucrarea de răscumpărare și numai după aceea ia pe rând legămintele, prezentându-le ca trepte integrante de revelație a intențiilor divine. Lectură plăcută și, mai ales, folositoare !

(Dacă știți de probleme cu copyright-ul privind această lucrare, vă rog să-mi comunicați și o voi scoate imediat din circuitul domeniului public).

 

INTRODUCERE                                          

Dumnezeu ne-a lăsat această carte extraordinară ca să ne dea nişte informaţii incredibile, informaţii cu privire la programul Său cu planeta Pământ, cu privire la ceea ce El vrea să facă cu planeta Pământ. Ne vom facem ceva timp pentru a studia ceea ce teologii numesc …

“Filozofia istoriei” [Filozofia biblică a istoriei]

Trebuie să ştiţi că sunt trei întrebări majore pe care oamenii le pun:

  1. “De unde venim noi ?”
  2. “De ce ne aflăm noi aici ?”
  3. “Unde mergem noi ?”

Pentru a răspunde la aceste trei întrebări este nevoie de o “filozofie a vieţii sau a istoriei”. Biblia răspunde la aceste trei întrebări şi revelaţia biblică este de fapt acea “filozofie biblică a istoriei”. Cu alte cuvinte, Biblia ne spune de unde venim, de ce ne aflăm aici şi încotro mergem noi, care este ţinta noastră.

Un mare învăţător al Bibliei, dr. Showers, spune că, “pentru a înţelege istoria Bibliei, este nevoie de şase elemente”. Haideţi să vedem care sunt cele şase elemente!

  1. Filozofia biblică a istoriei trebuie să conţină un scop final

Cu alte cuvinte, trebuie să înţelegem că toată istoria are un scop (o ţintă). Toată istoria se îndreaptă într-o anumită direcţie. Biblia ne spune care este ţinta finală – aducerea Împărăţiei Sale.

  1. Pentru a înţelege ce ne prezintă Biblia, trebuie să înţelegem că în Biblie există anumite distincţii.

Domnul Isus a prezentat două Evanghelii distincte:

  • în primul rând, Domnul Isus a propovăduit Evanghelia Împărăţiei. Matei 10:7 spune că ucenicii şi Domnul Isus propovăduiau Evanghelia Împărăţiei. Era o Evanghelie, era o veste bună.
  • În al doilea rând, Pavel vorbeşte despre cealaltă Evanghelie, Evanghelia Harului (1Corinteni 15:1-5)

Matei 16:21-22 – Înainte de a citi aceste versete aş vrea să vă reamintesc că ucenicii predicaseră Evanghelia Împărăţiei timp de aproape trei ani; şi acum, Domnul Isus le dezvăluie faptul că El trebuia să meargă la cruce [deci propovăduia Evanghelia Harului]. Uitaţi-vă la reacţia lor, în Matei 16:22!

Când eu am citit prima dată versetele acestea din Matei 16, am fost puţin şocat. M-am gândit şi m-am întrebat: “Ce au predicat ucenicii aproape trei ani?” Şi am realizat că timp de aproape trei ani ei au propovăduit Evanghelia Împărăţiei. Iar acum, Domnul Isus le propovăduia Evanghelia Harului. Deci, trebuie să înţelegem că în Biblie există astfel de distincţii.

Domnul Isus a dat ucenicilor două încredinţări [sau două îndatoriri].

  • Matei 10:5-6 – Aş vrea să observaţi că aici Domnul Isus îi îndeamnă pe ucenici să predice numai la cei din casa lui Israel. Nu le spune să propovăduiască Evanghelia Împărăţiei şi Neamurilor. Dar după cruce are loc o altă trimitere.
  • Matei 28:18-20 – Vedeţi diferenţa dintre cele două trimiteri? Una din trimiteri a fost numai la Israel, iar cealaltă este la întreaga lume.

De asemenea, una din marile diferenţe pe care trebuie să o facem în Scriptură este o distincţie între Israel şi Biserică. Şi lucrul acesta este esenţial, în mod special, când studiem cartea Ezechiel. Deci trebuie să înţelegem că în Biblie există distincţii, lucruri care sunt diferite unele de celelalte. Şi de fapt aceasta a dorit Pavel să comunice, atunci când a spus că “trebuie să împărţim drept Cuvântul adevărului”.

  1. Trebuie să înţelegem care este progresul revelaţiei

Dumnezeu a dat Biblia (revelaţia Bibliei) pe o perioadă de mai mult de 1500 de ani. Să vă dau câteva exemple!

  • Dumnezeu nu a descoperit venirea Răscumpărătorului decât după căderea omului în păcat.
  • Dumnezeu nu a descoperit nimic despre pedeapsa capitală decât după potop.
  • Apoi, după înălţarea Sa, Domnul Isus ne mai dă şi alte informaţii.
  • De asemenea, Pavel a prezentat o revelaţie nouă cu privire la Biserică.

Efeseni 3:2-6 – Dumnezeu i-a dat o revelaţie lui Pavel cu privire la Biserică; şi Pavel spune aici că Ezechiel, Isaia, Daniel, Ieremia şi ceilalţi prooroci, nu au ştiut niciodată despre aceasta; Dumnezeu nu le-a spus lor aceste lucruri. Dar în această dispensaţie de timp, Dumnezeu crează un trup, Biserica lui Hristos; şi Biserica este total distinsă de Israel. Dumnezeu are un program cu Israel, dar are un program şi cu Biserica. În programul Său de revelaţie, Dumnezeu scoate la iveală aceste adevăruri.

  1. Trebuie să existe un principiu care să lege toată Scriptura

Trebuie să avem o cheie care să ne descuie toate uşile Scripturii.

Eu am treisprezece nepoţi. Duminica după-amiaza ei vin cu toţi la bunicii lor ca să servească masa de prânz. Trebuie să vă spun că nepoţii mei îmi întorc casa pe dos. Într-o luni dimineaţa m-am dus la dulăpiorul unde-mi ţin toate sculele mele şi cheia nu mai era acolo. Nepoţii îmi pierduseră cheia. Eu aveam o altă cheie, care arăta foarte asemănător cu cea pierdută. Aşa că am băgat-o în încuietoare şi am putut să o întorc puţin în încuietoare. Mi-am zis: “Ce bine! Înseamnă că-mi pot deschide dulapul cu scule.” Dar după ce s-a întors pe jumătate, dintr-o dată s-a auzit o pocnitură şi cheia nu a vrut să se învârtă mai tare.

Noi avem nevoie de o cheie care să descuie toate uşile Scripturii. Şi teologii au încercat multe chei diferite. Dar singura cheie care va descuia toate aceste uşi este slava lui Dumnezeu.

Ezechiel este marele prooroc al slavei lui Dumnezeu; şi vom descoperi acest lucru în acest studiu. La sfârşitul istoriei Dumnezeu va fi slăvit şi glorificat. Slava lui Dumnezeu include şi răscumpărarea omului, include şi renovarea planetei Pământ; dar Dumnezeu este Cel care primeşte slava. Şi acesta este principiul care uneşte şi leagă toată Scriptura.

  1. Trebuie să avem o explicaţie clară şi adevărată cu privire la toate lucrurile din jurul nostru
  • trebuie să înţelegem de ce se află lucrurile în starea în care se află acum.
  • de asemenea, trebuie să înţelegem de ce anumite lucruri au avut loc în trecut.
  • trebuie să înţelegem şi care este direcţia spre care se îndreaptă toate lucrurile în viitor.

Biblia ne dă motivul pentru toate aceste lucruri. Uitaţi-vă la pământ astăzi! Sunt crime în jurul nostru; sunt multe religii false; sunt multe limbi diferite. De ce există antisemitismul?   De ce există Biserica Romano-Catolică? De ce există Biserica Ortodoxă? De ce există acea filozofie a evoluţionismului?

Biblia ne dă o explicaţie clară şi adevărată pentru toţi aceşti factori – din cauza păcatului.

  1. Biblia trebuie să ofere răspunsuri la întrebările fundamentale ale omului

De unde vin eu? De ce mă aflu aici? Unde merg eu?

Aceste şase elemente alcătuiesc filozofia Scripturilor.

SCHIŢA PROGRAMULUI LUI DUMNEZEU

,,A Împăratului veşniciilor, a nemuritorului, nevăzutului şi singurului Dumnezeu, să fie cinstea şi slava în vecii vecilor! Amin“ – 1 Timotei 1:17

Aş vrea să observaţi că apostolul Pavel ne dă aici cheia şi vorbeşte despre slava lui Dumnezeu. Apoi Pavel vorbeşte despre Împăratul veşniciilor, vorbeşte despre Dumnezeul nemuritor, nevăzut şi singurul Dumnezeu.

Dumnezeu este un Împărat veşnic. Pentru a avea un Împărat veşnic este nevoie de alte două aspecte:

  • în primul rând, un împărat trebuie să aibă o împărăţie peste care să domnească;
  • în al doilea rând, un împărat trebuie să aibă supuşi: oameni şi fiinţe care, de bună voie, să i se supună lui şi să-l slujească pe el.

Deci avem trei elemente:

  • Împăratul
  • împărăţia pe care trebuie să o stăpânească
  • supuşii, care-L slujesc de bună voie.

În Scriptură descoperim că sunt două tipuri de supuşi, creaţi de Dumnezeu.

  1. Primul tip de supuşi sunt fiinţele angelice.

Îngerii sunt menţionaţi de 265 de ori în Scriptură. Ei sunt supuşi ai Împăratului; Împăratul stăpâneşte peste ei. Îngerii sunt menţionaţi în creaţie. În Ps.148:2-5, psalmistul ne spune că Dumnezeu a creat îngerii; deci este un fapt real. De asemenea, înţelegem că există o Împărăţie cerească.

Deci, am descoperit că există un Împărat, o împărăţie şi supuşi, care-L slujesc de bună voie.

Haideţi să vedem cine a creat îngerii!

,,La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El, şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El“ Ioan 1:1-3;

,,Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El“ – Col.1:16

Aş vrea să observaţi care este agentul în creaţia îngerilor. Domnul Isus a fost Cel care a creat îngerii.

Într-o zi, la uşa mea au bătut nişte “Martori ai lui Iehova”, care voiau să-mi ofere literatură de-a lor. Eu le-am spus că nu vreau să le citesc literatura, pentru că este blasfemie ceea ce scrie în literatura lor. Literatura lor neagă divinitatea Domnului Isus Hristos. Martorii lui Iehova mi-au spus: “Domnul Isus a fost doar un înger. Dumnezeu L-a creat ca şi Fiu, dar El a fost doar un înger.” Nu ştiu ce Biblie citesc Martorii lui Iehova, dar cu siguranţă nu citesc Biblia pe care o citim noi, pentru că Biblia ne spune că îngerii au fost creaţi de Domnul Isus.

Haideţi să vedem când au fost creaţi îngerii! Biblia nu ne spune; dar în Iov 38:7, Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că îngerii au fost prezenţi atunci când pământul a fost creat. Deci putem înţelege de aici că îngerii au fost creaţi înainte ca omul să fie creat. Îngerii au fost creaţi să fie sfinţi, asemeni lui Dumnezeu, dar bineînţeles că unii dintre ei s-au răzvrătit împreună cu Satan.

,,Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse şi iată că erau foarte bune. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea“ – Genesa 1:31;

,,Pentru că de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul omului când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri.” – Marcu 8:38

  • în Gen.1:31 ni se spune că tot ce a creat Dumnezeu a fost bun;
  • iar în Marcu 8:38 ni se vorbeşte despre îngerii sfinţi.

Sunt mulţi îngeri, dar unii dintre ei au devenit demoni (draci), care s-au alăturat lui Satan în răzvrătirea lui faţă de Dumnezeu. Pentru îngerii răzvrătiţi a fost pregătit iadul. Ştiţi că iadul nu a fost pregătit pentru omenire? Dar datorită faptului că omul i se alătură lui Satan, în răzvrătirea lui faţă de Dumnezeu, o mare parte a omenirii va petrece veşnicia cu Satan, în iad.

Un ultim lucru pe care aş vrea să-l observăm despre îngeri este faptul că îngerii sunt nişte făpturi; nu au evoluat.

,,Nu sunt oare toţi duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mântuirea?“ – Evrei 1:14

Nu este extraordinar ce citim aici? Ştiţi că atunci când noi vom fi răpiţi şi vom fi împreună cu Domnul, îngerii vor fi slujitorii noştri?!

Ca şi tânăr creştin, îmi plăcea să ascult predicile unui mare predicator american, Donald Grey Barnhouse. Omul acesta a povestit despre un incident care s-a petrecut când predica în sudul Americii. El locuia la un american bogat, care avea o slujitoare negresă, care era o tânără creştină. Într-o zi, după programul de la Biserică de duminică dimineaţa, Donald Barnhouse s-a întors acasă la americanul bogat. Gazda i-a spus predicatorului: “Îmi pare rău, dar astăzi nu avem mâncare la prânz. Mi-e teamă că predica ta de dimineaţă a supărat-o pe slujitoare şi nu a putut să facă nimic de mâncare.” Donald Barnhouse s-a dus în bucătărie şi a văzut-o pe slujitoarea negresă, care stătea pe un scăunel şi plângea în hohote. Predicatorul s-a aşezat pe un scaun, şi-a pus mâna pe umărul ei şi a întrebat-o: “Ce am spus de te-ai supărat aşa?” Slujitoarea a răspuns: “Eu am crezut totdeauna că atunci când am să ajung în ceruri, am să fiu un înger. Voiam să am şi eu aripi şi să zbor prin ceruri. Şi acum, la Biserică ne-aţi spus că noi nu vom fi îngeri; iar eu sunt foarte supărată din această cauză.” Predicatorul i-a spus: “Hai să cântăm o cântare!” Şi au cântat împreună cântarea care spune:

“Siguranţă binecuvântată, Isus este al meu
O, ce gust minunat din slava divină, moştenitori ai mântuirii …”

Predicatorul a spus: “Hai să ne oprim aici!” şi apoi a făcut referinţă la Evrei 1:14. Apoi a întrebat-o pe slujitoare: “Care sunt moştenitorii mântuirii?” Slujitoarea i-a răspuns: “Eu sunt unul dintre ei!” Atunci predicatorul a întrebat-o: “Vrei să fii o slujitoare toată veşnicia?” şi slujitoarea a răspuns: “Nu, domnule!” Predicatorul i-a răspuns: “Îngerii vor fi slujitori şi ei îi slujesc pe cei care moştenesc mântuirea.” Îngerii nu au evoluat şi îngerii vor fi duhuri slujitoare nouă.

Deci avem un Împărat, avem o împărăţie – care este cerul – şi avem nişte supuşi – care slujesc de bună voie, şi aceştia sunt îngerii. Am spus că sunt şi îngeri care s-au răzvrătit împreună cu Satan.

  • Al doilea tip de supuşi sunt oamenii.

Haideţi să discutăm despre crearea omului!

  1. Crearea omului a fost, în primul rând, plănuită de Dumnezeu.

Genesa 1:26 – Observaţi că, facerea omului a fost plănuită de toată Trinitatea. Aş vrea să observaţi că Dumnezeu spune: “Să facem om după chipul Nostru …”

Sunt mulţi oameni de ştiinţă – şi din nefericire, unii creştini – care încearcă să ne convingă că, facerea omului nu a fost plănuită de Dumnezeu şi că noi am ajuns şi existăm pe pământul acesta ca şi rezultat al unei serii întregi de accidente. Dar acesta este un lucru absolut imposibil; noi am fost plănuiţi de Dumnezeu.

  1. În al doilea rând, crearea omului a fost una directă, specială şi care a avut loc imediat. Uitaţi-vă la Genesa 1:27!
  1. În al treilea rând, în crearea omului există două aspecte. Genesa 2:7:
  • Vedem că omul a fost creat din ţărână.
  • De asemenea, Dumnezeu a suflat în nări suflare de viaţă; Dumnezeu a suflat duh din El în om.

Noi suntem creaţi din ţărâna pământului. Ştiţi că de fapt în aceasta constă slava omului? Ştiţi că vine ziua când noi vom avea trupuri ca ale Domnului nostru? Chiar în clipa aceasta, în slavă este un Om – un Om care are carne şi oase. Noi vom fi asemeni lui Hristos. Aceasta este slava noastră.

Deci am văzut că avem un Împărat; avem o împărăţie – planeta Pământ -, peste care să stăpânească; şi avem supuşi, care slujesc de bună voie; am văzut că printre supuşi se află şi omenirea.

Acum este imposibil ca noi să ne dăm seama cum arăta pământul în momentul creaţiei. Ceea ce noi vedem acum este un pământ distrus şi blestemat. Dar atunci, după creaţie, Biblia ne spune că Dumnezeu S-a uitat la pământ şi a spus că toate lucrurile erau bune. Dumnezeu, omul şi natura erau într-o armonie perfectă. Dumnezeu era slăvit; slava lui Dumnezeu era evidentă atunci. Dar a intervenit o problemă! … Era un Împărat, era o împărăţie [o împărăţie dublă: cerul şi pământul] şi erau supuşi, care slujeau de bună voie. Însă Satan s-a răzvrătit [şi acest lucru s-a întâmplat după crearea omului]. Satan a spus: “Eu voi fi ca Cel Prea Înalt!”

Vom studia lucrul acesta, în mai multe detalii, în Ezechiel. Fraza aceasta: “Cel Prea Înalt” este o formulă şi Cel Prea Înalt este Cel care are în stăpânire cerul şi pământul. Aşa că Satan a folosit această formulă şi a spus: “Voi fi [sau mă voi face] ca Cel Prea Înalt, pentru că planul meu este ca eu să stăpânesc peste cer şi peste pământ.”

Să observăm acum câteva lucruri despre Satan.

Satan a fost creat. Şi cred că lucrul acesta nu-i prea convine lui Satan … Ştiţi de unde cred eu că a apărut teoria evoluţionismului? A apărut de la diavol. Vedeţi, lui Satan nu-i prea place faptul că el a fost creat de fapt de Dumnezeu. Şi omul păcătos este exact la fel. Odată ce noi admitem că Dumnezeu este Creatorul nostru, aceasta înseamnă că noi avem anumite obligaţii faţă de El. Cred că Satan a venit cu teoria evoluţionismului şi probabil şi-a spus: “Şi eu am evoluat! Nu Dumnezeu m-a creat!” Apoi el a transmis mai departe această idee şi oamenilor. De aceea oamenii spun: “Nu am fost creat de Dumnezeu! Am evoluat!”

Deci Satan, unul dintre cei mai mari îngeri ai lui Dumnezeu, care avea responsabilităţi speciale în Împărăţia din ceruri, a hotărât să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu şi a spus că “el vrea să fie ca şi Cel Prea Înalt”. Am descoperit că el a fost creat înainte ca planeta Pământ să fie creată.

,,Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonic, cu topaz, cu diamant, cu hrisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald şi cu aur; timpanele şi flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut.“ – Ezechiel 28:13

Vedem aici că Satan a fost creat ca să-L laude pe Dumnezeu. Biblia ne spune că el a fost creat ca să dea slavă lui Dumnezeu.

Vă aduceţi aminte ce spuneam mai înainte? Slava lui Dumnezeu este cheia care deschide toată Scriptura.

,,Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua când ai fost făcut până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine“ – Ezechiel 28:15

Observaţi că Satan a fost perfect, fără prihană, odată. Dar ni se spune că nelegiuirea s-a găsit în el. Acum trebuie să deschidem în Noul Testament şi să vedem care a fost acea nelegiuire.

,,Să nu fie întors la Dumnezeu de curând, ca nu cumva să se îngâmfe şi săcadă în osânda diavolului“ – 1Timotei 3:6

Aş vrea să observaţi că apostolul Pavel vorbeşte aici despre alegerea unui episcop în lucrarea lui Dumnezeu şi spune: “să nu alegeţi un om întors de curând, pentru ca să nu se îngâmfe.” Acesta era păcatul în care a căzut Satan – păcatul mândriei :

,,Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta. De aceea, te arunc la pământ, te dau privelişte împăraţilor.“ – Ezec.28:17.

Aduceţi-vă aminte că Satan a avut o poziţie foarte înaltă în conducere printre îngeri. Şi se pare că el se afla în poziţia în care trebuia să ia slava lui Dumnezeu şi să I-o aducă lui Dumnezeu, să I-o dea lui Dumnezeu. Dar Satan a hotărât să ia pentru el un procentaj din acea slavă. Şi acesta a fost păcatul lui. Pentru că din acel moment el a început să meargă în jos.

Există o lecţie pentru noi aici. Dumnezeu vă va pune şi pe voi în lucrarea Sa. Vor fi oameni care vor veni la voi şi vă vor spune: “A fost o predică foarte bună …”; sau: “Ai făcut o lucrare minunată pentru Dumnezeu …” Şi atunci Satan va veni şi va şopti în inima voastră: “Eşti foarte bun şi priceput la aceasta, ştiai? De ce nu-ţi iei tu slava! La urma-urmei a fost rezultatul inteligenţei tale, a fost bunătatea ta. Dă-I şi lui Dumnezeu ceva din slavă, dar păstrează un procentaj şi pentru tine.” Ştiţi că acesta a fost păcatul în care a căzut Satan? Şi aceasta a cauzat ruinarea rasei umane.

,,Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: ‘Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei; mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.’“ – Isaia 14:12-14

Aici găsim o descriere a ceea ce s-a întâmplat cu Lucifer atunci când el s-a răzvrătit. Aş vrea să observaţi declaraţia lui Lucifer: “Voi fi ca Cel Prea Înalt …” (v.14).

,,Melhisedec a binecuvântat pe Avram şi a zis: „Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul Cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului! – Geneza 14:19

Găsim aici acea istorie din viaţa lui Avraam, când el a înfrânt pe toţi împăraţii care-l luaseră prizonier pe Lot. Apoi apare acel împărat al Salemului, Melhisedec, care se întâlneşte cu Avraam şi spune aceste cuvinte extraordinare din versetul 19. Observaţi că este vorba de Dumnezeul Cel Prea Înalt, Ziditorul cerului şi al pământului.

În Scriptură apare ceea ce este numită “doctrina primei menţionări”. Când găsim un cuvânt sau o frază care apare pentru prima oară în Scriptură, se pare că ea are o semnificaţie specială atunci. De exemplu, să luăm cuvântul “dragoste”. Unde credeţi că a fost menţionat cuvântul “dragoste”, pentru prima oară în Scriptură? Poate că spuneţi: “Adam a iubit-o pe soţia lui, Eva.” A iubit-o, este adevărat; dar nu acolo apare pentru prima oară cuvântul “dragoste”! Dumnezeu a păstrat acest cuvânt – “dragoste” – pentru acel incident în care Dumnezeu i-a spus lui Avraam să I-l aducă pe Isaac ca jertfă. Dumnezeu i-a spus: “Ia pe fiul tău, pe care-l iubeşti atât de mult, şi adu-l ca jertfă!” Acolo, în Genesa 22, apare pentru prima oară cuvântul “dragoste” sau “iubire”.

Oare nu este fascinant lucrul acesta? Dumnezeu L-a luat pe Fiul Său şi L-a adus ca jertfă, la Calvar, pentru păcatele nostre. Deci cuvântul “dragoste”, care este legat de jertfirea lui Isaac, are o semnificaţie specială.

Haideţi să ne întoarcem la Genesa 14:19! Aici ne este menţionată, pentru prima oară în Scriptură, această expresie: “Dumnezeul Cel Prea Înalt”. Şi aş vrea să observaţi de ce mai este legată această expresie – de expresia: “Ziditorul cerului şi al pământului”. Acum, oridecâteori citiţi în Scriptură această expresie: “Dumnezeul Cel Prea Înalt”, întotdeauna să vă gândiţi la cea de-a doua jumătate a frazei: “Ziditorul cerului şi al pământului”. Ajungând la declaraţia pe care o face Satan, în Isaia 14:14, deducem faptul că Satan spune aşa: “Voi fi ca Cel Prea Înalt!” sau: “Eu voi fi Ziditorul cerului şi al pământului.”

Vă aduceţi aminte de cele două împărăţii?

  • cerul – şi supuşii din ceruri sunt fiinţele angelice;
  • pământul – şi supuşii de pe pământ sunt oamenii.

Iată declaraţia lui Satan: “Eu voi fi ca Cel Prea Înalt! Eu voi fi Împăratul veşniciilor! Iar îngerii şi oamenii vor fi supuşii mei.”

Biblia ne oferă toate aceste informaţii uimitoare. Şi numai atunci când înţelegem aceste adevăruri, numai atunci putem percepe ce se întâmplă de fapt pe planeta Pământ, de ce lucrurile sunt aşa cum sunt.

Haideţi să ne întoarcem acum la Genesa! Ordinea pe care Dumnezeu a instaurat-o pe planeta Pământ a fost Teocraţia.

Ştiţi ce înseamnă “democraţia”?

  • “demo” = “oamenii”;
  • “ocraţia” = “stăpânesc”.

Noi, oamenii, votăm pe cineva şi îi permitem acelui om să stăpânească peste noi. Dacă nu ne place persoana respectivă, data viitoare când sunt alegerile votăm pe altcineva. Deci “democraţia” înseamnă “oamenii stăpânesc”.

Dumnezeu a spus că pe pământ trebuie să existe o Teocraţie.

  • “Teos” = “Dumnezeu”;
  • “ocraţie” = “stăpâneşte sau conduce”.

Deci, pe planeta Pământ, Dumnezeu a spus că trebuie să fie Teocraţie, adică Dumnezeu să stăpânească.

,,Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.” – Genesa 1:26

Obsevaţi ce a investit Dumnezeu în om (în primii noştri părinţi)! Dumnezeu a spus: “… ei să stăpânească …”. Dumnezeu a investit în întreaga omenire această responsabilitate extraordinară. Omul trebuia să stăpânească pe planeta Pământ sub autoritatea şi conducerea lui Dumnezeu. Deci, Dumnezeu a investit în om o autoritate extraordinară. Omul trebuia să stăpânească planeta Pământ în Numele lui Dumnezeu sau sub autoritatea şi conducerea lui Dumnezeu. Acum, Dumnezeu este Împăratul veşniciilor şi Dumnezeu a investit în om o parte din ceea ce El avea.

Haideţi să discutăm puţin despre răzvrătirea omului!

Genesa 3 – În v.1, ni se spune că “şarpele era mai şiret”. Dacă este un lucru care-l caracterizează mai bine pe diavol, aceasta este şiretenia sau viclenia.

În stadiul în care ne aflăm în Genesa 3, în grădina Eden, Satan se răzvrătise împotriva lui Dumnezeu în Împărăţia cerurilor. Şi mulţi îngeri l-au urmat pe Satan în răzvrătirea lui. În acest stadiu Dumnezeu a pregătit iadul, astfel încât, într-o zi, Satan împreună cu toţi îngerii lui să fie aruncaţi acolo [în iad]. Dar acum, în Genesa 3, Satan vrea să atace tot planul lui Dumnezeu, atacând şi planeta Pământ. Observaţi cum a atacat el!

  • Genesa 3:1 – Satan îi spune Evei: “Oare chiar ţi-a spus Dumnezeu ceva?” Cu alte cuvinte Satan a pus la îndoială Cuvântul lui Dumnezeu.

În Genesa 3, Dumnezeu ne arată planul după care operează Satan. Şi Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că “noi nu trebuie să fim neştiutori în ceea ce priveşte planul lui Satan şi tacticile sale”. Poate că noi spunem: “Eu am Cuvântul lui Dumnezeu!” Şi Satan ne spune: “Oare chiar aşa este? Sunt mulţi oameni de ştiinţă care nu sunt de acord cu acest Cuvânt al lui Dumnezeu. Oare chiar crezi că Dumnezeu a spus lucrul acesta?”

  • Geneza 3:2-3 ,, Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină. Dar, despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: ‘Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi’.”

Observaţi răspunsul femeii.

Răspunsul Evei este cel mai mare dezastru pe care l-ar fi putut provoca ea vreodată. Dumnezeu i-a spus să nu mănânce din pom. Şi apoi Eva a adăugat la Cuvântul lui Dumnezeu. Eva a spus că Dumnezeu le-a zis: “Nici să nu vă atingeţi de pom …” Dar Dumnezeu nu le-a spus niciodată acest lucru. Eva a adăugat la Cuvântul lui Dumnezeu.

  • Şi apoi, Eva a mai făcut o greşeală. Ea L-a citat pe Dumnezeu; dar uitaţi-vă cum a schimbat ceea ce Dumnezeu a spus: “… ca să nu muriţi.”!

Dar Dumnezeu nu a spus niciodată acest lucru. Dumnezeu a spus că “vor muri negreşit”. Observaţi ce a făcut Eva:

  • a adăugat la Cuvântul lui Dumnezeu
  • a schimbat Cuvântul lui Dumnezeu.

Dumnezeu vă va folosi pe voi în lucrarea Sa. Să nu îndrăzniţi niciodată să faceţi ce a făcut Eva!!! Trebuie ca întotdeauna să prezentaţi tot Cuvântul lui Dumnezeu şi să nu prezentaţi nimic altceva decât Cuvântul lui Dumnezeu! Dacă îndrăzniţi să adăugaţi ceva la Cuvântul lui Dumnezeu sau să modificaţi într-un fel Cuvântul lui Dumnezeu, “Satan vă va băga în sac”.

  • Geneza 3:4 – ,,Atunci, şarpele a zis femeii: „Hotărât că nu veţi muri, …“

Uitaţi-vă ce spune Satan mai departe! Satan a negat Cuvântul lui Dumnezeu.

Cu alte cuvinte, el a spus: “Este ridicol ceea ce spui tu, Eva! Chiar crezi că Dumnezeu, după ce v-a dat grădina aceasta frumoasă, vă va omorî? Nu fi proastă, Eva! Dumnezeu este un Dumnezeu al dragostei …”

Ştiţi că oamenii spun exact acelaşi lucru astăzi? Ei spun: “Chiar crezi că un Dumnezeu al dragostei va trimite pe cineva în iad? Nu fi prost! Nu trebuie să crezi în Evanghelie. Nici măcar nu ai nevoie de ea …”

  • Geneza 3:5 – ,, …dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”.

Vă rog să observaţi ce spune Satan mai departe! Aici Satan exagerează când vorbeşte de păcat şi micşorează consecinţele păcatului.

Acestea sunt tacticile lui Satan. Oridecâteori atacă omenirea, el foloseşte aceste tactici. El schimbă şi modifică Cuvântul lui Dumnezeu, adaugă la Cuvântul lui Dumnezeu şi apoi neagă Cuvântul lui Dumnezeu. Apoi, Satan spune: “Păcatul nu va avea consecinţe! Dacă păcătuieşti într-adevăr vei fi mult mai bun, te vei pricepe mult mai bine la aceasta.” Satan a derutat foarte mulţi oameni folosind aceste tactici. Atunci când eşti implicat în lucrarea lui Dumnezeu, trebuie să recunoşti modul în care operează şi acţionează Satan.

Am vrea acum să ne uităm la consecinţele păcatului. Câteva lucruri s-au petrecut cu omul atunci când el a păcătuit, răzvrătindu-se împotriva lui Dumnezeu.

  • Omul a murit din punct de vedere spiritual.

Omul nu a fost anihilat din punct de vedere spiritual; pentru că omul este o fiinţă veşnică, omul nu poate fi anihilat. De aceea este atât de important ca noi să propovăduim Evanghelia; pentru că omul va trăi veşnic. Dar a muri din punct de vedere spiritual înseamnă izgonire din prezenţa lui Dumnezeu, separare de prezenţa lui Dumnezeu.

Atunci când a fost creat, omul avea o orientare şi o atracţie către Dumnezeu. El Îl iubea pe Dumnezeu. Nu îi trecea niciodată prin minte să fie neascultător faţă de Dumnezeu. Această orientare şi atracţie către Dumnezeu controla natura lui, firea lui. Dar omul a pierdut această orientare şi atracţie faţă de Dumnezeu în momentul când s-a răzvrătit şi a ascultat de Satan.

Acum, omul are o atitudine de vrăjmăşie faţă de Dumnezeu. Omul are o fire păcătoasă acum. Această stare păcătoasă a omului este numită de teologi o depravare totală. Aceasta nu înseamnă că omul este atât de rău pe cât ar putea să fie.

Unii dintre fariseii din zilele Domnului Isus erau foarte neprihăniţi. Iată ce înseamnă depravarea totală. Ea afectează fiecare parte a fiinţei omului; afectează viaţa mentală, afectează sentimentele. Omul este depravat în toată fiinţa lui; omul are o fire păcătoasă; şi omul a murit din punct de vedere spiritual faţă de Dumnezeu. Există acum un zid care s-a pus între noi şi Dumnezeu. Lucrul acesta ne este prezentat în Genesa 3:8. Atunci când Domnul Dumnezeu a venit în grădină, ni se spune că Adam şi Eva s-au ascuns. Cu alte cuvinte, Adan nu voia să dea ochii cu Dumnezeu. El nu-L mai iubea pe Dumnezeu; între el şi Dumnezeu era o vrăjmăşie acum.

  • Omul a murit din punct de vedere fizic.

Imediat a apărut îmbătrânirea. Omul se degradează şi în final moare. Cu toţii suntem supuşi bolilor sau rănirilor. De exemplu, dacă noi cădem de pe scări ne lovim şi ne rănim. De asemenea, noi nu mai avem acces la pomul vieţii. Pomul vieţii era un simbol al ajutorului, al vindecării. Noi nu ne mai putem apropia de el. De aceea astăzi vedem în lume boli şi vedem moarte. Nu contează dacă suntem creştini sau nu; aceste lucruri se aplică tuturor oamenilor.

Cred că cunoaşteţi şi voi ceva despre genetică. Trupurile noastre sunt compuse din miliarde de celule; şi în fiecare celulă din trupul nostru există un cod genetic. În Psalmi ni se spune că Dumnezeu ne-a creat aşa. El a creat cartea în care sunt conţinute toate zilele vieţii noastre. În fiecare an, o parte din aceste informaţii genetice se pierd; şi noi numim acest proces procesul de îmbătrânire. Problema este că în fiecare an noi pierdem nişte informaţii din trupul nostru, noi ne degradăm pe zi ce trece şi în final murim. Însă moartea nu este sfârşitul problemei; pentru că noi transmitem toate informaţiile din organismul nostru generaţiei următoare, copiilor noştri. Dar în următoarea generaţie, acele informaţii genetice nu sunt atât de clare şi de bune pe cât au fost la noi. Vă daţi seama că toate lucrurile merg în jos, din rău în mai rău [a doua lege a termodinamicii]; tot Universul se află într-o stare de decădere.

De aceea această răzvrătire a omului a adus o moarte spirituală şi apoi o moarte fizică. Şi acesta este un dezastru absolut, care s-a petrecut în omenire.

  • Omul şi-a pierdut abilitatea de a-şi exercita autoritatea şi şi-a pierdut stăpânirea.

Evrei 2:5-8 – Vedem aici care a fost ordinea pe care Dumnezeu a lăsat-o pentru om. Aş vrea să observaţi ce spune autorul epistolei către Evrei. Spuneam că Dumnezeu a instaurat o Teocraţie pe planeta pământ. Şi toate lucrurile au fost supuse omului, i-au fost date omului în stăpânire. Dar la sfârşitul v.8, ni se spune că astăzi lucrurile nu mai sunt aşa cum au fost.

Evrei 2:9 – Ni se spune că “Îl vedem pe Isus încununat cu slavă”. Acesta este lucrul către care se îndreaptă toată istoria, şi anume – slava lui Dumnezeu. În momentul de faţă noi trăim în împărăţia lui Satan. Dar în viitor slava lui Dumnezeu va fi descoperită. Şi totuşi, între timp, după cum spune şi autorul epistolei către Evrei, omul nu-şi mai exercită stăpânirea lui, aşa cum Dumnezeu a spus că trebuia să o facă, în Genesa 1:26.

Prin neascultarea sa, omul şi-a predat stăpânirea lui Satan, cel care stăpâneşte în prezent pe pământ [Deci pe pământ acum este o satanocraţie].

Omul a murit din punct de vedere spiritual, omul a murit din punct de vedere fizic şi el şi-a pierdut acea stăpânire pe care Dumnezeu i-a dat-o atunci când l-a creat.

  • În împărăţia omului – pe planeta Pământ – a fost adusă o mare tragedie.

Genesa 3:17-18 – Ne dăm seama de aici că productivitatea pământului a fost redusă. Aş vrea să observaţi ce ni se spune aici!

v.18 – “… pământul va da spini şi pălămidă …”; şi prin aceasta vedem că productivitatea pământului a fost redusă. Apoi animalele s-au schimbat; ele s-au sălbăticit.

Romani 8:19-22 – Spune că “toată creaţia s-a schimbat” şi ni se spune că “ea aşteaptă şi suspină după acea stare care a existat la început, când totul era perfect”. Răzvrătirea omului a adus deci o mare tragedie pe planeta Pământ.

  • Omul a fost transferat din Împărăţia lui Dumnezeu în împărăţia lui Satan. Vă aduceţi aminte că acum există două împărăţii:
  • există Împăratul veşniciilor, care este însuş Dumnezeu. Apoi există Împărăţia lui Dumnezeu – cerul.
  • dar în momentul în care omul a păcătuit, el a încredinţat lui Satan stăpânirea peste planeta Pământ. Astfel, planeta Pământ a devenit împărăţia lui Satan. Şi fiecare om care se naşte în lumea aceasta, pe pământ, se naşte în împărăţia lui Satan.

 

  • Romani 5:12 – ,,De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…“ Cu toate că versetul acesta este dificil în traducere, ni se spune aici că noi, cu toţii, am participat în păcatul lui Adam. Atunci când Adam a păcătuit şi noi am păcătuit în Adam.

Să vă dau o ilustraţie. Eu m-am născut în nordul Angliei. Oamenii din Scoţia îi privesc pe englezi ca pe nişte inferiori, şi spun: “Mai bine v-aţi fi născut în Scoţia, pentru că noi suntem nişte oameni mai buni!” Dar până la urmă eu am întâlnit o tânără din Scoţia, pe care am cerut-o în căsătorie şi ea a acceptat. Aşa că eu mi-am spus: “Am să mă mut şi am să locuiesc cu ea în Scoţia.” Dar mi-am dat seama că eu voi avem o problemă. M-am născut în Anglia şi aum am să mă mut în Scoţia. Şi mi-am dat seama că am să fiu cam dispreţuit de scoţieni. Dar mi-am adus aminte un lucru pe care mi l-a spus tatăl meu. El mi-a spus că bunicul său, adică străbunicul meu, a fost scoţian. Într-o zi, el şi-a căutat de lucru. Aşa că s-a hotărât să se mute în Anglia şi să lucreze acolo. Acum, dacă străbunicul meu ar fi rămas în Scoţia, eu m-aş fi născut scoţian şi nu ar fi trebuit să suport ruşinea că m-am născut în Anglia. De aceea eu am putut să spun că eu eram în străbunicul meu, atunci când el a trecut graniţa din Scoţia în Anglia. Când el a păcătuit şi eu am păcătuit.

Acesta este gândul pe care-l prezintă apostolul Pavel în Romani 5:12. Cu toţii am păcătuit în Adam; cu toţii facem parte din rasa umană; şi cu toţii am participat la păcatul lui Adam. În felul acesta, cu toţii facem parte din împărăţia lui Satan.

  • Efeseni 2:1-3 – ,,Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre în care trăiaţi odinioară după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftelefirii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.“

Aş vrea să observaţi ce spune apostolul Pavel aici. Pavel spune că odată eram cu toţii în împărăţia lui Satan şi trăiam după mersul lumii lui Satan; noi eram o parte din împărăţia lui. Deci, prin răzvrătirea sa, omul a fost transferat din Împărăţia lui Dumnezeu în împărăţia lui Satan şi a devenit membru al acesteia. Şi omenirea este ţinută sub stăpânire de Satan.

  • Fapte 26:17-18 – În acest pasaj, Domnul Isus îi vorbeşte lui Pavel. Aş vrea să observaţi că Domnul Isus spune aici că oamenii sunt orbiţi de Satan şi se află în împărăţia lui. Domnul Isus îi spune lui Pavel: “Te-am chemat ca să le propovăduieşti Evanghelia, pentru ca oamenii să se întoarcă de sub puterea Satanei la Dumnezeu, din împărăţia Satanei în Împărăţia lui Dumnezeu.”
  • 2 Corinteni 4:4 – ,,… a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.“ Oamenii sunt orbiţi de Satan. Şi atunci când noi propovăduim Evanghelia oamenilor, să nu credeţi, nici măcar pentru o clipă, că-i puteţi convinge pe oameni prin argumentele pe care le prezentaţi voi, pentru că ei sunt în împărăţia lui Satan şi sunt orbiţi de Satan. Numai Duhul Sfânt poate să deschidă ochii oamenilor.
  • 2 Corinteni 11:14-15 – ,,Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină. 15 Nu este mare lucru dar dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfârşitul lor va fi după faptele lor.“    Ni se spune că oamenii sunt înşelaţi de Satan. Aş vrea să observaţi cum se deghizează Satan! Ni se spune că se preface într-un înger de lumină şi îi înşeală pe oameni. Aş vrea să observaţi că în Biblie ni se spune că oamenii din lumea aceasta sunt fiii lui Satan. Uitaţi-vă la Ioan 8:44!
  • ,,Voi aveţi de tată pe Diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.“
  • Matei 25:41 – ,,Apoi va zice celor de la stânga Lui: ‘Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit Diavolului şi îngerilor lui!“. Ni se spune că şi omenirea are aceeaşi destinaţie ca şi Satan – iadul. Iadul nu a fost pregătit niciodată pentru omenire; ni se spune că a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui. Dar cei care, în mod deliberat, refuză Evanghelia vor merge şi ei în locul acela groaznic.
  • Apocalipsa 20:10,15 – Versetele spun că, din nefericire, oricine nu a fost găsit în cartea vieţii a fost aruncat în iazul de foc (iad). Fiecare om nemântuit îi aparţine lui Satan şi împărăţiei lui.
  • 2 Corinteni 6:14-15 – ,,Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul?15 Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios?“ De asemenea, Satan îi foloseşte pe oamenii nemântuiţi ca să-şi facă lucrarea în împărăţia lui.
  • Ioan 8:37 – ,,Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam, dar căutaţi să Mă omorâţi pentru că nu pătrunde în voi cuvântul Meu“. Iudeii căutau să-L omoare pe Domnul Isus şi să facă lucrarea lui Satan. Uitaţi-vă la Ioan 8:40,44,59! ,,Dar acum căutaţi să Mă omorâţi pe Mine, un om, care v-am spus adevărul, pe care l-am auzit de la Dumnezeu. „Aşa ceva Avraam n-a făcut. … Voi aveţi de tată pe Diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii. … La auzul acestor vorbe, au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns şi a ieşit din Templu, trecând prin mijlocul lor. Şi aşa a plecat din Templu.“    Observaţi că Satan ştia că Domnul Isus este “sămânţa promisiunii”, pe care a făgăduit-o Dumnezeu la începutul omenirii, după căderea în păcat. De aceea el a hotărât să-L distrugă pe Domnul Isus. Vă aduceţi aminte că l-a folosit şi pe Irod cel Mare, care a ordonat uciderea copiilor! Şi aici Satan îi foloseşte pe Fariseii religioşi. Ştiţi că Satan foloseşte chiar şi mulţi oameni care stau la amvon?

Satan foloseşte mulţi oameni care să distrugă şi să nege Cuvântul lui Dumnezeu.

Deci omul a fost transferat din Împărăţia lui Dumnezeu în împărăţia lui Satan.

  • Pentru că guvernatorul Teocraţiei – Adam – a devenit un membru al împărăţiei lui Satan, pământul a devenit stăpânirea lui Satan [sau a devenit o parte din împărăţia lui Satan]. Satan este stăpânitorul acestei lumi.

Într-o duminică predicam despre acest subiect la Carrubbers. Un tânăr a venit la mine, după predică, şi m-a întrebat: “Cum se face că lucrul acesta e aşa? Biblia spune că “pământul, cu tot ceea ce este pe el, este al Domnului”. Cum poate atunci Satan să fie stăpânitorul acestei lumi?” Să vă dau un exemplu. Când eu eram un băieţel, a început cel de-Al Doilea Război Mondial. În Marea Britanie, toată lumea era îngrijorată. Forţele germanilor au intrat în Franţa şi acolo au aşezat un guvern supus lor, “Regimul de la Vichy”, condus de mareşalul Petain. Unii din liderii Franţei s-au mutat în Marea Britanie. Unul dintre ei a fost generalul Charles de Gaulle. El era conducătorul adevărat al Franţei. Dar acum în Paris era un alt guvern, “Regimul de la Vichy”. El stăpânea peste populaţie, el dădea legile şi el aplica legile. Iar conducătorul adevărat al Franţei era în Marea Britanie.

Este exact ce s-a întâmplat şi pe planeta Pământ. Domnul nostru este Împăratul adevărat. Dar Satan a venit şi a intrat în lumea aceasta cu forţele lui; şi el este acum “domnul acestei lumi”. Vă aduceţi aminte că omului i s-a dat, de către Dumnezeu, stăpânire în această lume. Şi atunci când omul a hotărât să se răzvrătească împreună cu Satan împotriva lui Dumnezeu, omul a renunţat la autoritatea lui şi i-a dat-o lui Satan. Şi astfel, Satan este “domnul acestei lumi” şi pe pământ este satanocraţie.

Haideţi să dovedim acest lucru din Scriptură!

  • Ioan 14:30 – Observaţi că atunci când Domnul Isus spune: “El [Satan – “stăpânitorul acestei lumi”] nu are nimic în Mine …”, prin aceasta spunea că El nu are o fire păcătoasă. Domnul Isus nu avea nici un pic de răzvrătire faţă de Dumnezeu în El. Dar fiecare om care păcătuieşte are o fire păcătoasă; şi Satan foloseşte acest lucru pentru a duce omenirea în robie.
  • Ioan 16:11 – Observaţi că Domnul Isus spune că “stăpânitorul acestei lumi este judecat”; şi va veni ziua când această judecată va fi dusă la capăt.
  • Luca 4:5-6 – De data aceasta, Domnul Isus a fost dus în pustie şi acolo a fost ispitit de diavol. Este o revelaţie extraordinară aici. Satan este stăpânul tuturor împărăţiilor din această lume. Şi aş vrea să observaţi că Domnul Isus nu a negat ceea ce I-a spus Satan aici. Cu alte cuvinte, Domnul Isus i-a spus lui Satan: “Da, recunosc că toată lumea aceasta este sub controlul tău! Tu eşti stăpânitorul acestei lumi! Tu eşti stăpânitorul puterilor din această lume!” Şi nu e numai atât. Satan foloseşte pe îngerii lui, care s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu odată cu el, ca să stăpânească lumea aceasta.

Efeseni 6:12 – ,,Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.“  Satan este ajutat de îngerii care s-au răzvrătit împreună cu el şi care acum sunt numiţi demoni sau draci; ei stăpânesc lumea aceasta împreună cu Satan. Şi Daniel ne prezintă nişte lucruri extraordinare cu privire la aceşti îngeri căzuţi. De fapt, sunt nişte lucruri în Biblie care ne sugerează că nu totul merge atât de bine în împărăţia lui Satan. Oridecâteori are loc o răzvrătire sunt multe necazuri care apar acolo. Şi se pare că şi îngerii căzuţi se luptă între ei pentru a obţine o poziţie. Spuneam că tot sistemul acestei lumi este în mâinile lui Satan.

  • 1 Ioan 5:19 – Ioan spune aici că “noi suntem ai lui Dumnezeu, că noi aparţinem Domnului Isus, dar că toată lumea sau tot sistemul acestei lumi este în mâna celui rău”.

Pentru a înţelege mai bine aceste lucruri am să vă dau o ilustraţie. Când eu am terminat şcoala şi am început să-mi caut o slujbă, mă întrebam care slujbă ar fi cea mai potrivită pentru mine. Erau foarte mulţi oameni în vârstă în Biserica mea. Şi ei aveau o întreagă listă, în care aveau puse în ordine slujbele potrivite. De exemplu, ei spuneau că cea mai spirituală slujbă pe care ţi-o poţi alege este o slujbă în medicină. Şi fetelor creştine din Biserică li s-a spus: “Trebuie să vă faceţi asistente medicale!” Bineînţeles că lista mergea în jos. Şi o altă slujbă spirituală era slujba de fermier. Când ajungeai la slujba de bancher, aceasta era printre ultimele. După aceea, aproape ultima de pe listă era slujba într-o companie de asigurări. Eu am găsit o slujbă chiar la o comapnie de asigurări. Şi unii dintre bătrânii din Biserică m-au tras la răspundere şi mi-au zis: “Nu ar trebui să lucrezi pentru o companie de asigurări, pentru că nu este un lucru spiritual!” Aceasta s-a întâmplat acum 40 de ani. Şi ghiciţi ce s-a întâmplat mai departe! În spitalele noastre, zeci de mii de copii au fost ucişi înainte ca ei să se nască (prin avort). Cine a făcut lucrul acesta? Medicii! Bineînţeles că era o lege care le permitea să facă acest lucru. Dar care credeţi că a fost starea companiilor de asigurări? Oamenii aceştia sunt foarte conştienţi de mediul înconjurător. Şi acum ei spuneau: “Noi nu ne investim banii decât în acele operaţiuni şi acţiuni care nu distrug mediul înconjurător!” Deci vedeţi? Tot sistemul de valori al acestei lumi a fost întors invers.

Dar haideţi să vedem ce ne spune Biblia! Ni se spune că tot sistemul de valori din această lume este în mâna celui rău. De exemplu, medicina, băncile, companiile de asigurări – toate sunt în mâna lui Satan; guvernele din această lume, Naţiunile Unite – toate sunt în mâinile lui Satan.

Domnul ne-a trimis pe noi în această lume rea nu ca să ne închidem şi să ne izolăm într-o mănpstire, ci ca să înţelegem că noi trăim în lumea diavolului şi noi trebuie să predicăm mesajul glorios al Evangheliei.

Satan domină sistemul acestei lumi; el este stăpânitorul acestei lumi. 2Corinteni 4:4 – Noi credem că astăzi trăim într-o democraţie. Dar noi trăim într-o satanocraţie, unde Satan stăpâneşte. Haideţi să încercăm să tragem o concluzie la ceea ce am spus până acum!

În primul rând, omul a fost înşelat de Satan ca să creadă minciuna. Satan a spus primilor noştri părinţi: “Dacă voi păcătuiţi împotriva lui Dumnezeu, veţi fi mult mai fericiţi şi o veţi duce mult mai bine!” Dar de fapt aceasta a adus o ruină în omenire. Deci omul a fost înşelat de Satan.

În al doilea rând, omul a vrut libertate (slobozenie). Dar prin aceasta omul a devenit un rob. Noi suntem robi ai lui Satan; el orbeşte omenirea. Apoi noi suntem robi sistemului acestei lumi. Tot sistemul din această lume este în mâna celui rău; şi noi suntem robi ai acestui sistem. Iar apoi noi suntem robi firii pământeşti (firii păcătoase). Noi avem înlăuntrul nostru o fire (o natură), care acum a devenit vrăjmaşă împotriva lui Dumnezeu.

În Romani 6, Pavel vorbeşte despre această fire păcătoasă; şi foloseşte un cuvânt foarte specific din limba greacă, pentru a dovedi cum suntem noi robi ai păcatului. Pavel spune că “suntem nişte robi “doulos” ai păcatului”.

În vremea apostolului Pavel, un sclav doulos era sclavul cel mai de jos. Omul acesta nu avea nici un drept. Stăpânul său avea toate drepturile asupra lui. Omul acesta de-abia dacă putea să respire, fără să ceară permisiune de la stăpânul său. Şi singurul mod prin care el se putea elibera din acea stare de sclav “doulos” era moartea. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că noi suntem sclavi “doulos” ai firii pământeşti.

Am văzut că rezultatul răzvrătirii şi a căderii omului a adus moarte atât fizică, cât şi spirituală şi a adus o teamă de moarte.

În Marea Britanie este un om de afaceri foarte bogat. El este proprietarul unui mare magazin din Londra. Omul acesta are un Rolls-Royce foarte frumos. Şi în spatele lui, întotdeauna când merge cu maşina, se află o dubiţă, în care are o echipă de doctori şi tot felul de echipamente medicale. Dacă se întâmplă ca el să facă un infarct sau să aibă un accident de maşină, echipa aceasta de doctori intră imediat în intervenţie şi încearcă să-l aducă înapoi la viaţă. Omul acesta se teme de moarte. Teama de moarte a cuprins toată rasa umană.

Pentru a sumariza aceste lucruri, vom spune că răzvrătirea faţă de Dumnezeu a dus la ruină omenirea. Ştiţi că planeta noastră moare încet? Ascultam, nu de mult [la începutul lui ianuarie 2000], un program la radio. Erau acolo doi oameni de ştiinţă care prezentau o avertizare cu privire la procesul de supraîncălzire a atmosferei. Persoana care le lua interviul a spus: “Ceea ce ne prezentaţi este absolut îngrozitor!” Şi a spus: “Voi aţi scos toate aceste rapoarte din cartea Apocalipsei!” Bineînţeles că a fost mult adevăr în ceea ce a spus reporterul. Dar cei doi oameni de ştiinţă au spus că, conform cercetărilor lor, în 50 de ani planeta Pământ se va confrunta cu un dezastru foarte mare. Şi au spus că, cu toate că guvernele lumii încearcă să se unească şi să salveze planeta, nimeni nu va putea face absolut nimic ca să rezolve această problemă şi să schimbe situaţia. Tot sistemul acestei lumi se ruinează. Omul este ruinat, moare şi se îndreaptă spre o veşnicie pierdută.

Acum începem să vedem, încetul cu încetul, cum Biblia ne prezintă aeastă filozofie a istoriei… Vedeţi? Biblia nu ne spune numai cum am ajuns noi să existăm, ci ea ne spune şi de ce ne aflăm noi aici, în această stare. Şi de asemenea descoperim şi de ce lucrurile sunt aşa cum sunt. Uitaţi-vă la guvernul României! Au încercat tot ceea ce au putut ca să refacă economia ţării, dar încă sunt probleme peste probleme… De ce trebuie să fie lucrurile aşa? Guvernul nostru din Marea Britanie a promis că atunci când ei ajung la putere, vor schimba totul. Dar lucrurile nu s-au schimbat. Vedeţi? Datorită faptului că omul s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, omul este ruinat. Şi tot sistemul acestei lumi este ruinat … Dar, Dumnezeu are un remediu.

Vreau să discutăm acum un subiect mai bun, şi vom vedea care este remediul lui Dumnezeu.

Vă aduceţi aminte că sunt două împărăţii oponente: există Împărăţia lui Dumnezeu şi împărăţia lui Satan. Şi aş vrea să observaţi că lupta se dă în ceruri – îngerii s-au răzvrătit – şi apoi lupta se dă şi pe pământ – omul s-a răzvrătit -. Dar Dumnezeu a dat o promisiune. Genesa 3:15 – Aş vrea să observaţi că aici Dumnezeu i se adresează lui Satan. Şi Dumnezeu vorbeşte despre două seminţe aici: vorbeşte despre sămânţa lui Satan şi vorbeşte despre “sămânţa femeii”. Dumnezeu spune că “sămânţa femeii va zdrobi capul şarpelui”. Aceasta este o profeţie extraordinară. Dumnezeu spune că El va găsi un remediu; şi “sămânţa femeii” va veni şi va zdrobi împărăţia lui Satan.

E adevărat că deşi răzvrătirea a avut loc şi în ceruri şi pe pământ, Biblia se concentrează asupra planetei Pământ, deoacere capul sau împărăţia lui Satan va fi zdrobită pe pământ.

,,Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer“ – Apocalipsa 12:7 –

Observaţi că va avea loc un război în ceruri! Uitaţi-vă acum la Apocalipsa 12:13! Apropos, femeia despre care este vorba aici, este Israelul. Balaurul, adică Satana, va persecuta pe Israel [şi acest eveniment va avea loc în timpul Necazului cel Mare].

,,Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui.11 Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. 12 Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.“ – Efeseni 6:10-12

Vedeţi unde se dă bătălia? Pe pământ, cu fiecare credincios în parte. Vreau să vă avertizez că Satan nu se joacă în lupta aceasta! Satan cunoaşte foarte bine care sunt implicaţiile aruncării sale în iad şi el are doar două opţiuni: să-L înfrângă pe Dumnezeu şi să devină împăratul suprem sau să fie aruncat în iad. Nu există o a treia opţiune pentru Satan. Vreau să vă spun că Satan va lupta până la capăt, până la ultima sa putere ca să distrugă scopul lui Dumnezeu. Şi îndată ce ţi-ai dedicat inima şi viaţa ta Domnului Isus, Satan devine vrăjmaşul tău. Dar mă bucur să vă dau o veste bună: noi suntem de partea victorioasă şi victoria este sigură pentru noi, pentru că Satan este înfrânt. El ştie aceasta, dar totuşi în nebunia lui el luptă împotriva lui Dumnezeu. Dar nu va avea nici o şansă!

Satan are şi el un scop în istorie – şi scopul său este să-şi aşeze împărăţia lui în istoria acestei lumi. El va încerca să-şi aşeze împărăţia lui prin sămânţa şarpelui.

Vă aduceţi aminte că am citit despre aceasta în Genesa 3:15! Am văzut că există “sămânţa femeii”, care este Hristos; şi apoi există sămânţa şarpelui. Cine este sămânţa şarpelui? Este Anticristul! Şi Satan îl va folosi pe omul său, pe Anticrist, îşi va investi toată puterea lui în el şi, prin sămânţa lui, el va încerca să-şi aşeze împărăţia sa definitiv. Satan va încerca să facă acest lucru, în ultimii şapte ani din istoria lumii [ultima săptămână din cele 70 de săptămâni profeţite de Daniel]. Aceşti şapte ani alcătuiesc perioada Necazului cel Mare. De aceea cartea Ezechiel este atât de importantă: pentru că şi ea prezintă aceste lucruri.

Aş vrea să ne uităm puţin la schiţa profeţiei lui Daniel cu privire la cele 70 de săptămâni!

În Daniel 9, Dumnezeu a trimis pe îngerul Gabriel şi i-a dezvăluit lui Daniel o proorocie incredibilă. El i-a spus: “Daniele, tu ştii că prin poporul Meu, Israel, se va aşeza Împărăţia Mea!” Dar de asemenea i-a spus că poporul Israel va fi sub stăpânirea Neamurilor timp de 490 de ani [70 săptămâni-ani]. Şi în această perioadă lungă de timp, Dumnezeu a spus că El va lucra la evrei; îi va modela şi îi va schimba, astfel încât la sfârşit ei să-L accepte pe Isus ca Mesia.

Îngerul Gabriel i-a spus mai departe lui Daniel: “Ascultă-mă cu atenţie! Va fi dată o poruncă, prin care Ierusalimul să fie reconstruit. După ce această poruncă a fost dată, începe să numeri, pentru că după 69 de săptămâni de ani, adică după 483 de ani, Mesia va veni. Dar El va fi ucis; El va muri de o moarte violentă. Dar nu va muri pentru Sine, ci moartea Sa va fi pentru alţii.”

S-a dat o poruncă – ca Ierusalimul să fie reconstruit. Această poruncă (decret) a fost dată de împăratul Medo-Persiei, Artaxerxes I Longimanus. Şi citim despre aceasta în Neemia. Împăratul acesta l-a trimis pe Neemia [ca şi guvernator] ca să reconstruiască zidurile Ierusalimului. Data la care a fost dat decretul a fost însemnată în istorie ca o dată fixă; decretul s-a dat în 14 martie 445 î.Hr.

În anii 1890 a trăit un creştin extraordinar, în Marea Britanie. Numele lui a fost Sir Robert Anderson. El a fos şeful poliţiei din Londra. Dar el a fost un om foarte evlavios. Până atunci, nimeni nu reuşise să înţeleagă proorocia din Daniel 9. Omul acesta, Sir Robert Anderson, a fost un bun matematician, a fost expert în ebraică şi în greacă şi a fost un bun astronom. Sir Robert Anderson a socotit 483 de ani, începând cu 14 martie 445 î.Hr., când s-a dat decretul de reconstruire al Ierusalimului. Cred că i-a fost dificil să o facă, pentru că pe vremea aceea nu existau computere. Toate calculele lui au fost verificate mai târziu de astronomul regal, cel mai mare astronom din Marea Britanie. Prin calculele lui Robert Anderson, s-a descoperit că cei 483 de ani s-au încheiat în 6 aprilie 32 d.Hr. 6 aprilie 32 d.Hr. a fost ziua în care Domnul Isus a intrat în Ierusalim [conform proorociilor făcute în zaharia şi în alte cărţi profetice]. Atunci Domnul Isus a intrat triumfal în Ierusalim şi S-a prezentat ca Mesia al Iudeilor.

Vedeţi cât de plin de acurateţe este Cuvântul lui Dumnezeu? Această proorocie a fost făcută cu mulţi ani în urmă; şi uitaţi-vă că ea s-a împlinit în ziua exactă. În vinerea din acea săptămână, în 11 aprilie 32 d.Hr., Domnul Isus a fost răstignit, a rezolvat problema păcatului, astfel încât oricare dintre oameni să poată fi mântuit, şi apoi El S-a înălţat la ceruri. În 16 iunie 32 d.Hr., ucenicii şi iudeii se aflau la Ierusalim, pentru a sărbători Rusaliile. Aceasta era cea de-a patra sărbătoare a poporului Israel.

Sunt şapte sărbători ale Israelului; şi toate cele şapte sărbători ne prezintă planul profetic cu privire la Israel şi ne arată cum în final Israelul Îl va accepta pe Isus ca Mesia; şi astfel vom intra în Împărăţia de 1000 de ani. Dar exact în ziua Rusaliilor, Duhul Sfânt S-a pogorât şi atunci a avut loc formarea Bisericii; a avut loc inaugurarea Noului Legământ. Sunt două date, care au apărut în perioada Bisericii.

  • prima dată este 14 mai 1948, când Israelul a devenit din nou un stat naţional. Şi avem să vedem că Ezechiel a proorocit exact această dată.
  • a doua dată este 5-10 iunie 1967, când a avut loc “Războiul de Şase Zile”. În timpul acestui război, Israelul a recucerit Ierusalimul. Şi avem să vedem că Ezechiel a proorocit acest lucru până la data exactă.

La sfârşitul perioadei Bisericii, Biserica va fi răpită şi va fi dusă împreună cu Hristos în cer.

Apoi urmează cea de-a 70-a săptămână-an a lui Daniel [Vă aduceţi aminte că erau 70 de săptămâni-ani sau 490 de ani!]. Această săptămână-an este perioada Necazului cel Mare. În această perioadă de 7 ani, Satan va scoate la iveală sămânţa lui, Anticristul, şi va încerca să-şi stabilească împărăţia lui. La sfârşitul celor 7 ani, Hristos Se întoarce pe pământ, împreună cu Biserica Sa. Capul lui Satan va fi zdrobit şi Hristos Îşi va aşeza Împărăţia Sa [Împărăţia de 1000 de ani]. Pământul va fi schimbat în întregime şi va fi exact aşa cum a fost la început. Iar noi vom fi asemeni lui Hristos şi vom domni împreună cu Hristos. În sfârşit, pe pământ va fi iarăşi Teocraţie.

După 1000 de ani, Satan, care a fost legat în această perioadă de 1000 de ani, se va răzvrăti pentru ultima oară; dar va fi zdrobit definitiv. Apoi, Marele Tron Alb va fi aşezat. Cei morţi care au murit fără Hristos vor fi înviaţi, vor fi judecaţi şi vor fi condamnaţi la o veşnicie pierdută, în iad. După aceea Dumnezeu Îşi va aşeza Împărăţia Lui cea veşnică; după ce va face un cer nou şi un pământ nou.

Motivul pentru care v-am dat această schiţă este că Ezechiel tratează evenimente care au loc înainte de perioada Bisericii, evenimente care au loc în perioada Bisericii, dar de asemenea vorbeşte şi despre cea de-a doua venire a Domnului Isus, când El Îşi va aşeza Împărăţia de 1000 de ani şi ne va prezenta puţin din ceea ce se va întâmpla în timpul Împărăţiei de 1000 de ani.

Deci, am vorbit despre Satan. Pentru ca el să-şi aşeze împărăţia sa şi să fie ca Cel Prea Înalt, el trebuie să producă o sămânţă, şi anume – pe Anticrist, omul său, şi trebuie să câştige închinare de la toată omenirea. În revelaţia pe care o are, Daniel ne spune că, pentru aceasta, Satan va folosi un idol – sămânţa lui, Anticristul – şi îl va folosi şi pe Proorocul Mincinos. Dar Cuvântul lui Dumnezeu ne arată că Satan va eşua în planul său.

Acum, pe lângă aceasta [încercarea de a câştiga închinarea omenirii], Satan mai trebuie să facă două lucruri:

  • trebuie să zdrobească Biserica pentru că Biserica va fi unită cu Hristos, va conduce împreună cu Hristos şi va stăpâni peste acest pământ. Ca şi Mireasă a lui Hristos, Biserica va împărţi tronul cu Hristos.
  • în al doilea rând, Satan trebuie să distrugă Israelul pentru că Împărăţia va veni prin Israel. Proorocia cu privire la acest lucru i-a fost făcută lui Israel. De aceea Satan trebuie să distrugă Israelul.

În ultimii 7 ani, Biserica nu va fi pe planeta Pământ; ea va fi răpită şi va fi împreună cu Hristos. Aşa că Satan va folosi orice putere a lui ca să distrugă Israelul. Dar, slavă Domnului că va eşua şi în acest plan!

Deci acesta este scopul lui Satan în istorie.

Ajungem acum să vedem care este scopul lui Dumnezeu în istorie.

Vă aduceţi aminte că scopul lui Dumnezeu este slava; noi trebuie să vedem slava Lui pe planeta Pământ.

Ezechiel se concentrează asupra acestui aspect. Pe lângă aceasta, Dumnezeu trebuie să zdrobească capul lui Satan şi trebuie să-Şi aşeze Împărăţia Lui. Cu alte cuvinte, Teocraţia lui Dumnezeu trebuie să fie reaşezată pe planeta Pământ.Pentru ca Dumnezeu să îndeplinească acest lucru, El trebuie să facă şase lucruri:

  1. Dumnezeu trebuie să-l readucă pe om la viaţă, din punct de vedere spiritual.

Noi avem o fire păcătoasă în noi şi firea aceasta este răzvrătită împotriva lui Dumnezeu. De aceea trebuie să avem în noi o fire nouă, o natură nouă, care să-L iubească pe Dumnezeu şi care să fie ascultătoare de Dumnezeu. Cu alte cuvinte, Dumnezeu trebuie să găsească o modalitate prin care noi să fim născuţi din nou.

Vă aduceţi aminte ce i-a spus Domnul Isus lui Nicodim? Domnul Isus i-a spus: “Dacă un om nu se naşte din nou, cu nici un chip nu va vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”Cei care vor intra în Împărăţie vor fi născuţi din nou.

2. Dumnezeu trebuie să distrugă moartea.

În momentul de faţă este distrugere şi moarte pe pământ. Sunt boli, deformităţi, accidente, violenţă şi moarte. Şi Dumnezeu trebuie să distrugă moartea. Dar tot aici, legat de aceasta, Dumnezeu trebuie să-i învie pe cei care au murit. Mulţi din prietenii mei au murit şi s-au dus să fie împreună cu Domnul. Dar trupurile lor trebuie să fie înviate.

3. Dumnezeu trebuie să restaureze Teocraţia, astfel încât pământul să fie stăpânit din nou de om; şi este vorba de Omul Isus Hristos.

De aceea a trebuit ca Domnul Isus să vină în trup, pe pământ. El este ultimul Adam. Primul Adam a eşuat, dar ultimul Adam va triumfa.

Deci pământul acesta trebuie să fie stăpânit de om, aşa cum a intenţionat Dumnezeu. În momentul de faţă se face atât abuz de acest pământ. Dar lucrurile acestea vor înceta sub stăpânirea ultimului Adam.

4. Dumnezeu trebuie să restaureze mediul, astfel încât el să ajungă la o stare perfectă.

Vă aduceţi aminte că pământul a fost blestemat; animalele au devenit carnivore, sălbatice; există corupţie. Toate lucrurile sunt în decădere, merg din rău în mai rău.     De aceea Dumnezeu trebuie să restaureze mediul înconjurător şi el să fie într-o stare perfectă.

5. Dumnezeu trebuie să-i transfere pe oameni din împărăţia lui Satan în Împărăţia lui Dumnezeu; şi lucrul acesta poate să fie făcut doar prin naşterea din nou, pentru că avem nevoie de o natură nouă.

6. Satan trebuie să fie detronat şi Mesia Dumnezeu [ultimul Adam] trebuie să fie întronat; Teocraţia trebuie să fie restaurată pe planeta Pământ.

 

Vom vedea cum va face Dumnezeu aceste lucruri!

Dumnezeu a încheiat cinci legăminte cu omul; şi prin aceste legăminte, El va instaura Împărăţia Sa [după ce va corecta situaţia de decădere a omului].

Aceste cinci legăminte sunt foarte importante. Dacă înţelegeţi aceste legăminte, veţi înţelege Scriptura. Şi motivul pentru care trecem prin toate aceste informaţii este să înţelegem mai bine cartea Ezechiel; deoarece Dumnezeu i-a descoperit lui Ezechiel cel de-al cincilea legământ [Noul Legământ]. Bineînţeles că Satan a atacat această învăţătură [lucru care era de aşteptat din partea lui Satan].

În momentul de faţă, citesc o carte scrisă de un evreu. Bineînţeles că el cunoaşte importanţa acestor legăminte. Şi el, într-un fel, combate multe din teoriile teologilor care au studiat cele cinci legăminte. Satan s-a folosit chiar şi de teologi, ca să distrugă însemnătatea acestor legăminte. Dacă vrem să înţelegem semnificaţia acestor legăminte, trebuie să le credem aşa cum le-a dat şi le-a prezentat Dumnezeu.

Sunt unii teologi care spun aşa: “Când Vechiul Testament vorbeşte despre Israel, nu vorbeşte într-adevăr despre Israel, ci vorbeşte despre Biserică …” Dar acest lucru nu este adevărat! Este o prostie să afirmi acest lucru.

Ceea ce Dumnezeu spune este ceea ce vrea să spună, este ceea ce are de gând. Şi trebuie să credem aceste lucruri. De aceea legămintele acestea sunt foarte semnificative.

I.  LEGĂMÂNTUL AVRAAMIC

Vă spuneam mai înainte despre Sir Robert Anderson. El a făcut o afirmaţie foarte semnificativă. El a spus că “Biblia este istoria poporului lui Dumnezeu, a evreilor”.

Istoria lumii a început cu sute de ani înainte ca Avraam să existe; şi cu toate acestea, doar 11 capitole sunt dedicate perioadei de timp dinainte de Avraam. Restul Scripturii vorbeşte despre poporul lui Dumnezeu, despre descendenţii lui Avraam.

Dacă a fost un popor măreţ şi puternic, care a existat înainte de poporul Israel, este menţionat şi acel popor în Biblie, dar este menţionat doar în legătură cu poporul Israel. Israel a fost în Egipt. Egiptul a fost atunci un imperiu extraordinar de puternic. Dar este menţionat în Biblie doar datorită faptului că Israel a fost în Egipt. Babilonul a fost un imperiu extraordinar de puternic. Dar este menţionat în Biblie doar pentru că ei au distrus Ierusalimul. Deci vedeţi? Biblia este istoria evreilor.

Acum să discutăm puţin despre legământul avraamic. Avraam a fost tatăl poporului Israel.

  • Părţile implicate în legământ

Genesa 15:18 – Care sunt părţile implicate în legământ? Avraam – şi descendenţii fizici ai lui Avraam – şi Dumnezeu.

Genesa 17:4,6-7 – Legământul a fost încheiat între Dumnezeu şi Avraam; şi odată cu Avraam au fost implicaţi şi descendenţii lui.

În Genesa 15, citim despre un lucru ciudat care i s-a întâmplat lui Avraam. Dumnezeu i-a spus lui Avraam să ia anumite animale, să le taie în două şi apoi să separe cele două jumătăţi din fiecare animal.

Pentru noi, aceasta este o procedură ciudată. Dar pentru Avraam nu era ceva ciudat. Când cineva încheia un legământ în lumea veche, exact aşa făceau şi ei: tăiau în jumătate un animal sau mai multe şi separau cele două jumătăţi; apoi se luau de mână, treceau printre cele două jumătăţi de animale şi spuneau unul altuia: “Aşa să facă Dumnezeu cu mine, adică să mă taie în două, dacă eu încalc legământul!”

Aş vrea să observaţi ce s-a întâmplat în legământul acesta! Ni se spune că Avraam   s-a uitat şi a văzut ceva ca un foc, care a trecut printre cele două jumătăţi şi care a mistuit cele două jumătăţi de animale. Dumnezeu a fost Cel care a trecut printre jumătăţile de animale. Dumnezeu nu i-a cerut lui Avraam să meargă împreună cu El, ci Dumnezeu a mers singur printre jumătăţile de animale.

Deci, legământul avraamic a fost un legământ unilateral, adică a fost încheiat de o singură Persoană. Cu alte cuvinte, legământul acesta a fost confirmat de Dumnezeu; şi numai Dumnezeu a confirmat legământul acesta.

Dumnezeu i-a spus lui Avraam: “Ascultă, Avraame! Tu Mă vei dezamăgi pe Mine şi nici nu-ţi vei da seama cât de păcătoşi vor fi descendenţii tăi, poporul Israel. Dar Eu închei acest legământ! Şi cu toate că descendenţii tăi – poporul Israel – vor păcătui, datorită faptului că Eu închei acest legământ, legământul va fi dus la îndeplinire.”

  • Legământul avraamic a fost încheiat de Dumnezeu, pe o juruinţă făcută de Dumnezeu.

Când slava lui Dumnezeu a trecut printre cele două jumătăţi de animale, Dumnezeu garanta că El duce la îndeplinire acest legământ.

Promisiunile [termenii] legământului avraamic

Promisiuni personale [făcute lui Avraam]

  • Dumnezeu i-a promis lui Avraam că el va fi o binecuvântare pentru alţii.De exemplu, Avraam a avut un nepot, care se numea Lot.

Ştiţi că Lot, încă de când era copil, făcea tot felul de probleme şi dădea de necaz? Când locuia în Sodoma, Lot a fost luat prizonier de nişte împăraţi care au invadat Sodoma. Avraam a strâns o mică armată şi i-a înfrânt pe cei care-l luaseră prizonier pe Lot. Atunci când Sodoma a fost distrusă, Avraam a fost cel care a mijlocit pentru nepotul său. Apoi în multe alte feluri Avraam a fost o binecuvântare pentru cei din jurul său.

  • Dumnezeu i-a spus că numele lui va fi un nume mare; Dumnezeu i-a spus că-i va face numele său un nume mare. Lucrul acesta a avut loc deja.
  • Dumnezeu i-a promis descendenţi fizici.

Trebuie să înţelegem că în momentul în care Dumnezeu a încheiat cu Avraam acest legământ, Avraam nu avea copii. El îmbătrânea şi soţia lui, Sara, depăşise vârsta la care putea să aibă copii. Dar Dumnezeu i-a spus: “Îţi voi da descendenţi fizici! Te voi înmulţi nespus de mult…”

Dumnezeu i-a promis că-l va face tatăl multor neamuri.

Multe neamuri au ieşit din Avraam. De exemplu, naţiunile arabe.

  • Dumnezeu i-a promis că le va da, lui Avraam şi descendenţilor lui, posesiunea ţării Canaan. Dumnezeu a spus că ţara Canaan va fi în stăpânirea lor veşnic.
  • Dumnezeu i-a spus că-i va binecuvânta pe cei ce îl binecuvintează pe Avraam şi-i va blestema pe cei ce-l blesteamă.

Aş vrea să mă ascultaţi cu atenţie acum! Lucrul acesta ni se aplică şi nouă. Dacă tu îi dai, lui Avraam şi poporului Israel, locul lor cuvenit în Scriptură, Dumnezeu te va binecuvânta şi te va ajuta să înţelegi Biblia.

Deci acestea sunt promisiuni personale, care au fost date lui Avraam.

2. Promisiuni naţionale [pentru poporul Israel, dar care-l priveau şi pe Avraam 

  • Dumnezeu a promis că va face o mare naţiune din descendenţii fizici ai lui Avraam. Deci, din Avraam urma să iasă un mare popor, şi anume – poporul Israel.
  • Dumnezeu a promis că va da ţara Canaan descendenţilor lui Avraam.

Legământul încheiat cu Avraam era un legământ veşnic. Şi aceasta însemna că Dumnezeu Se angaja să păstreze poporul Israel ca şi naţiune.

Când ne uităm astăzi în lume, acesta este motivul pentru care Israelul se află înapoi în ţara lor. Vedeţi? Când studiem Cuvântul lui Dumnezeu, putem să înţelegem de unde venim noi, de ce suntem aici, de ce lucrurile sunt aşa cum sunt astăzi în lume şi ce se va întâmpla în viitor.

3. Promisiuni universale [care afectează pe toată lumea]

,,Voi binecuvântape cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.“ – Genesa 12:3

Aş vrea să observaţi că Dumnezeu spune aici că prin Avraam, prin poporul Israel, El va aduce binecuvântări universale peste toate naţiunile.

Trebuie să fim foarte atenţi şi să nu schimbă sensul acelui cuvânt “binecuvântare”. Noi folosim acest cuvânt cu multă uşurinţă astăzi. Noi spunem: “Doamne, binecuvintează-i pe prietenii mei! Binecuvintează-mă pe mine… Binecuvintează Biserica …”; şi de fapt noi nu gândim ceea ce spunem. Dar când Dumnezeu foloseşte acest cuvânt “binecuvântare”, Dumnezeu de fapt spunea că “va îmbogăţi”. Deci dacă Dumnezeu Îşi va aduce binecuvântarea Lui pe planeta Pământ, pentru a o aduce El trebuie să îndepărteze tot dezastrul şi tot răul care l-a provocat Satan şi omul prin răzvrătirea lor.

Haideţi să ne amintim puţin promisiunile care au fost făcute lui Avraam!

  • au fost promisiuni personale, care au fost făcute lui Avraam;
  • promisiuni naţionale, care implicau poporul Israel, dar şi pe Avraam;
  • promisiuni universale, care afectează pe toţi oamenii din această lume

Aş vrea să observaţi ce a spus Domnul Isus cu privire la aceste lucruri!

Matei 25:41-46 – Vă spuneam despre acea perioadă a Necazului cel Mare şi spuneam că noi avem să fim răpiţi şi avem să fim împreună cu Hristos. Atunci Satan va încerca să distrugă Israelul. Vor fi atunci mulţi oameni care vor apăra pe Israel; şi când Hristos Se va întoarce, El va judeca naţiunile. Unora le va spune: “Nu M-aţi hrănit şi nu M-aţi vizitat atunci când am fost în închisoare …” Şi ei se vor întreba: “Când   Te-am văzut aşa şi nu Ţi-am făcut aceste lucruri?” Domnul Isus le va spune: “Nu aţi făcut-o poporului Meu, poporului Israel, şi deci nu Mi-aţi făcut-o Mie!” De aceea atunci când va avea loc judecata naţiunilor, cei care au blestemat poporul lui Avraam – poporul Israel – vor fi pierduţi.

De aceea, atunci când citim Cuvântul lui Dumnezeu să ne amintim întotdeauna să-l binecuvântăm pe Avraam, să binecuvântăm poporul Israel! Au fost într-adevăr nişte oameni răzvrătiţi şi răi, dar Dumnezeu nu a încheiat încă cu ei. Legământul avraamic a fost împlinit doar parţial.

Dumnezeu într-adevăr l-a binecuvântat pe Avraam. Genesa 24 ne spune că el avea o avere mare; el a fost o binecuvântare pentru alţii. Apoi numele lui Avraam este un nume mare şi respectat printre creştini, printre iudei şi chiar printre musulmani.

Legământul a fost împlinit parţial şi din punct de vedere naţional. După Exod, după ieşirea lor din Egipt, evreii au primit ţara Canaan. Ei au devenit un popor mare. Şi ei nu au pierit niciodată. Ei sunt încă un popor şi astăzi au ţara lor.

Vedem că parţial legământul avraamic a fost împlinit.   A fost împlinit faţă de Avraam, a fost împlinit faţă de poporul Israel – din punct de vedere naţional -, dar a fost împlinit parţial şi în ceea ce priveşte promisiunile universale.

Gândiţi-vă numai la binecuvântarea pe care noi am primit-o din Scriptură! Scriptura a schimbat vieţile atâtor oameni, a schimbat atâtea comunităţi. Şi prin Israel avem noi Scriptura, pentru că mulţi evrei au fost implicaţi în scrierea Scripturii. Dar cea mai mare binecuvântare o avem prin Domnul nostru Isus Hristos, care a venit prin poporul Israel, din sămânţa lui David; şi El a adus binecuvântări omenirii.

Aş vrea să observaţi că această împlinire parţială a fost împlinită literar! Dar mai trebuie să aibă loc o împlinire finală a acestui legământ; şi această ultimă parte a legământului, care încă nu s-a împlinit, va fi împlinită tot din punct de vedere lliterar, adică va fi împlinită până la ultima literă, pe planeta Pământ.

Avraam a căutat un oraş. El nu avea un oraş în care să se aşeze în Canaan. El a rătăcit mult şi a locuit în corturi. Dar Dumnezeu i-a promis un oraş, o cetate lui Avraam.

,,Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu.“ – Evrei 11:10

Cetatea aceasta nu era în Canaan. Ezechiel ne va spune totul cu privire la această cetate şi ne va da nişte informaţii fascinante [este vorba despre Ierusalimul din Împărăţia de 1000 de ani].

Din punct de vedere naţional, care este starea Israelului astăzi? Prim-ministrul Israelului, Ehud Barak, cedează teren ţărilor arabe din jur, pentru a obţine pacea. Şi este vorba de pământul pe care Dumnezeu a spus că-l dă poporului Israel. Dar el cedează pământ arabilor, pentru a obţine pacea cu ei. Însă niciodată nu va face pace cu arabii, pentru că arabii plănuiesc să distrugă Israelul, să-l şteargă de pe faţa pământului. Israelul are încă mari probleme şi astăzi şi încă sunt împrăştiaţi. Deci împlinirea legământului avraamic nu a avut încă loc în mod complet.

Dar haideţi să vedem cum stau lucrurile din punct de vedere universal! Uitaţi-vă cum sunt naţiunile noastre astăzi! Prim-ministrul Marii Britanii, Tony Blair, credeţi că se duce la Biserică în fiecare dimineaţă să se roage: “Doamne, vreau să mă călăuzeşti astăzi!”? Bineînţeles că nu se duce! De fapt nici că ar putea să-i pese mai puţin de Dumnezeu. Naţiunile de astăzi trăiesc în întuneric şi trăiesc în satanocraţie, sub stăpânirea lui Satan.

Dar legământul avraamic va fi împlinit atât din punct de vedere naţional – cu Israelul -, cât şi din punct de vedere universal – cu întreaga lume.

  • Legământul avraamic a fost un legământ necondiţionat

Genesa 17:1-2 – Avraam şi poporul său a păcătuit; şi de fapt avem un catalog gros al păcatelor lui Israel. Vom citi în cartea Ezechiel ce s-a întâmplat cu poporul Israel pentru că a păcătuit.

Dar legământul avraamic depinde nu de credincioşia omului, ci de credincioşia lui Dumnezeu.

,,Dumnezeu, când a dat lui Avraam făgăduinţa, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decât El, s-a jurat pe Sine Însuşi 14 şi a zis: „Cu adevărat te voi binecuvânta şi îţi voi înmulţi foarte mult sămânţa”. 15 Şi astfel, fiindcă a aşteptat cu răbdare, a dobândit făgăduinţa. 16 Oamenii, ce-i drept, obişnuiesc să jure pe cineva mai mare; jurământul este o chezăşie care pune capăt oricărei neînţelegeri dintre ei. 17 De aceea, şi Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească cu mai multă tărie moştenitorilor făgăduinţei nestrămutarea hotărârii Lui, a venit cu un jurământ,18 pentru ca, prin două lucruri care nu se pot schimba şi în care este cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte, … – Evrei 6:13-18

Vă rog să observaţi două lucruri!

  • în primul rând, legământul;
  • în al doilea rând, juruinţa

Dumnezeu nu poate să-Şi încalce cuvântul Său şi nici nu şi-L va încălca. Şi aş vrea să observaţi ce ni se spune în Evrei 6:19!

,,… pe care o avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare şi neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntrul Templului, …v.19

Versetul spune că “avem această nădejde ca o ancoră a sufletului”.Când lucrurile devin grele, poţi spune: “Doamne, adu-Ţi aminte de promisiunea pe care i-ai făcut-o lui Avraam, pe care ai confirmat-o cu o juruinţă!”

Regele Isus Se întoarce să stăpânească. Şi atunci când vedem lucrurile din acest punct de vedere şi modul nostru de viaţă se schimbă; bucuria apare în inima noastră, este pusă acolo şi ne dăm seama că se merită să-L slujim pe Domnul Isus.

Deci prin legământul avraamic, Dumnezeu Şi-a început programul [planul] Său de răscumpărare a oamenilor. Dumnezeu a spus că “are să aducă înapoi binecuvântarea pe planeta Pământ”.

Am văzut că acest legământ a fost o înţelegere unilaterală. Cu alte cuvinte, nu depindea de Avraam, ci acest legământ depindea numai de credincioşia lui Dumnezeu.

II. LEGĂMÂNTUL MOZAIC 

Avem să privim cinci trăsături caracteristice ale legământului mozaic în detaliu. Cele cinci trăsături ale acestui legământ sunt:

  • Legământul mozaic a însoţit şi a fost o parte importantă a întemeierii Teocraţiei.
  • Legământul mozaic cerea un mijlocitor [era nevoie de un mijlocitor]. Dumnezeu a cerut să existe o persoană care să mijlocească între popor şi Dumnezeu şi o persoană care să facă legătura între oameni şi Dumnezeu, şi între Dumnezeu şi oameni.
  • Termenii pe care se baza legământul mozaic impuneau un alt Mijlocitor şi un nou legământ.
  • Legământul mozaic a fost un legământ condiţionat, prin natura sa.
  • Legământul mozaic a fost temporar [trecător].

Legământul mozaic a însoţit şi a fost o parte importantă a întemeierii teocraţiei

Parcă vă văd cum ziceţi: “Eric, stai aşa! Parcă ziceai că noi trăim în satanocraţie, într-o lume dominată de Satan.” Aşa şi este! Dar Dumnezeu “a invadat” planeta Pământ, care este locul în care domneşte Satan. Dumnezeu a apărut pe muntele Sinai. Şi acolo, pe muntele Sinai, Şi-a arătat slava Sa de Dumnezeu.

,,Înfăţişarea slavei Domnului era ca un foc mistuitor pe vârful muntelui, înaintea copiilor lui Israel.“ – Exod 24:17

Amintiţi-vă că spuneam: scopul lui Dumnezeu în istorie este să-Şi descopere slava. În acest verset se spune despre “înfăţişarea slavei” sau “revelaţia slavei”, care a fost făcută pe muntele Sinai şi care a fost o privelişte măreaţă şi înfricoşătoare. Aşadar, prin această arătare a slavei, Dumnezeu a invadat satanocraţia de pe pământ. Slava sau gloria lui Dumnezeu s-a arătat.

Al doilea lucru pe care vrem să-l observăm este că prin acest legământ s-a arătat o înţelegere.

,,Aţi văzut ce am făcut Egiptului şi cum v-am purtat pe aripi de vultur şi v-am adus aici la Mine. Acum, dacă veţi asculta glasul meu şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu; Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel“ – Exod 19:4-6

Observaţi că aici se menţionează “o împărăţie”. Vă aduceţi aminte că am vorbit despre doctrina primei menţiuni! Aici, în Exod 19, este prima dată când cuvântul “împărăţie” este menţionat în Scriptură. Şi împărăţia aceasta, despre care este vorba aici, este de fapt Teocraţia care avea să vină pe planeta Pământ; şi anume, slava lui Dumnezeu avea să se coboare şi să conducă printr-o naţiune aleasă; să îl zdrobească pe Satan şi să aducă binecuvântarea înapoi pe pământ.

Vă amintiţi că am vorbit despre cele două Evanghelii! Ţineţi minte că Ioan Botezătorul, Domnul Isus şi ucenicii spuneau: “Împărăţia lui Dumnezeu [Împărăţia cerurilor] este aproape …” Ei vorbeau tocmai despre această Teocraţie.

Legământul mozaic a fost făcut cu o singură naţiune de pe pământ, şi anume – cu naţiunea Israel. Observaţi că poporul Israel nu este un popor abstract, ci un popor lilteral; un popor care se afla pe un munte nu la figurat, ci pe un munte la propriu şi ei au văzut într-adevăr slava Lui Dumnezeu.

Observaţi că acest legământ a avut un început foarte bine definit în istorie! Înainte de acest legământ nu fusese decât o satanocraţie. Dar acum slava lui Dumnezeu s-a reîntors pe planeta Pământ.

Observaţi că această singură naţiune, cu care avea să fie făcut legământul, trebuia să aducă binecuvântare pentru toate celelalte naţiuni de pe pământ! Dumnezeu Se cobora acum pe muntele Sinai ca să Îşi recupereze planeta Pământ. Dar de fapt Dumnezeu este Proprietarul legitim al planetei Pământ. Satanocraţia a invadat planeta Pământ împotriva voii lui Dumnezeu.

Vă rog să observaţi un alt lucru cu privire la naţiunea Israel! În Exod 19:6 spune: “Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi …” Cu alte cuvinte, Dumnezeu are să lucreze prin ei. Ei – israeliţii – trebuiau de acum să-L reprezinte pe Dumnezeu. Şi pe de altă parte ei trebuiau să reprezinte poporul [şi omenirea]. Dumnezeu voia să-i aducă laolaltă cu El [să aducă laolaltă cele două părţi: Dumnezeu şi omenirea].

Dumnezeu a spus că Israel avea să fie un fel de “arbitru” între celelalte naţiuni şi un mijlocitor între celelalte naţiuni şi Dumnezeu. Acesta era scopul legământului mozaic.

Apoi Dumnezeu a spus că naţiunea Israel trebuie să fie un “popor sfânt” (Exod 19:6).

,,Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. Voi să vă sfinţiţi şi fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt; să nu vă faceţi necuraţi prin toate aceste târâtoare care se târăsc pe pământ“ – Levitic 11:44

Cu alte cuvinte, Dumnezeu a spus: “Dacă vreţi să fiţi poporul Meu, atunci trebuie să fiţi oameni sfinţi, pentru că Eu sunt sfânt!”

  • Un alt lucru, pe care vreau să-l observăm, este că legământul mozaic este condiţionat.

Exod 19:5 – Dumnezeu le-a spus: “Dacă veţi asculta glasul Meu şi dacă veţi ţine legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele!”

Vă rog să observaţi diferenţa între legământul mozaic şi legământul avraamic! Am spus despre legământul avraamic că a fost un legământ unilateral; şi anume, numai Dumnezeu   L-a făcut şi legământul depindea numai de credincioşia lui Dumnezeu. Dar legământul mozaic este un legământ multilateral; adică depinde odată de Dumnezeu, dar în acelaşi timp depinde şi de oameni – de israeliţi. Dumnezeu a pus condiţia: “Dacă veţi asculta …”, şi apoi a spus ce va face El.   Şi Dumnezeu a spus în alt loc: “Dacă nu veţi asculta, Eu voi călca acest legământ.”

Haideţi să vedem ce anume cerea acest legământ! Legământul mozaic nu se referă la mântuire obţinută prin fapte, ci acest legământ era asociat şi era o parte importantă din întemeierea Teocraţiei. Prin acest legământ mozaic, Israel era într-o poziţie foarte importantă şi Dumnezeu îi spunea: “Dacă veţi asculta de legile Mele, voi veţi avea rolul important în Teocraţie!” Dar oferta lui Dumnezeu prin acest legământ a fost condiţionată.

Acest legământ mozaic nu depindea doar de credincioşia lui Dumnezeu, ci depindea şi de credincioşia lui Israel. Următorul lucru pe care trebuie să-l observăm este că oferta lui Dumnezeu a fost acceptată de popor.

Deuteronom 5:28 – Această acceptare a legământului de către israeliţi a primit aprobarea divină a lui Dumnezeu. Iată ce a spus Dumnezeu: “Tot ce au zis este bine …” Cu alte cuvinte: “Aţi făcut bine!” Dar Dumnezeu a început să Se şi tânguiască cu privire la acest lucru.

v.29 – Dumnezeu le-a spus copiilor lui Israel: “V-am dat legământul, v-am dat termenii legământului, iar voi la rândul vostru aţi acceptat legământul; şi Eu sunt mulţumit de acest lucru.” Dar după aceea Dumnezeu le spune: “Voi aveţi o problemă în inimă …”

Să ne gândim puţin la ce a spus Dumnezeu! Legile pe care Dumnezeu le-a impus asupra copiilor lui Israel erau legi exterioare. Ei nu aveau voie să ucidă; trebuiau să ţină ziua Sabatului; nu aveau voie să fure; nu aveau voie să se închine în faţa idolilor, etc. Toate aceste legi se refereau la probleme exterioare.

Dar vă aduceţi aminte că am vorbit despre natura păcătoasă? Am vorbit despre faptul că omul s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu şi de faptul că omul are o natură păcătoasă. Aşadar, problema este următoarea: legile date pentru Israel aveau o natură exterioară, care lucrau la exteriorul omului, pe când natura păcătoasă era o problemă interioară, lăuntrică. Legea divină era exterioară, dar problema oamenilor era interioară. Şi Legea exterioară nu a rezolvat problema interioară, nu a avut efect asupra problemei lăuntrice, a naturii (firii) păcătoase.Aşa că legământul mozaic avea să eşueze.

Odată am auzit pe cineva rugându-se: “Doamne, ajută-ne să fim ascultători, ca să trăim vieţi victorioase!” Aceasta înseamnă să inversezi ordinea lui Dumnezeu şi să te bizui pe legământul mozaic.Iată care ar trebui să fie rugăciunea noastră: “Îţi mulţumesc, Doamne, pentru Biruitorul care locuieşte înlăuntrul meu şi că acum eu pot să trăiesc în ascultare!”

În legământul mozaic noi trebuie să ne străduim şi să muncim ca să obţinem victoria; pe când în Noul Legământ noi avem în noi pe Cel biruitor, pe Isus Hristos. Şi de aceea putem să fim ascultători.

Legământul mozaic cerea un mijlocitor

În Fapte 7:35, Ştefan spune că “Moise a fost trimis de Dumnezeu ca să fie un conducător şi eliberator”. Moise a fost acea persoană pe care Dumnezeu a trimis-o să-i scoată din Egipt pe israeliţi, pentru că poporul Israel era prins în robie acolo. Şi Dumnezeu a trimis pe acest mijlocitor, pe Moise, ca să-i izbăvească de sub robia Egiptului.

Tot aşa, lumea este prinsă ca într-o capcană în satanocraţie. Şi Dumnezeu a trebuit să trimită un alt Mijlocitor, pe Domnul Isus, care să scape lumea din satanocraţie şi să o transfere în teocraţie.Deci iată că pentru legământul mozaic era nevoie de un mijlocitor.

Întâi de toate, Moise – mijlocitorul – Îl reprezenta pe Dumnezeu – pe Iehova – în faţa poporului. Şi dacă ţineţi minte, toate legile divine, toate mesajele de la Dumnezeu au venit totdeauna direct prin Moise. Moise, după ce le primea de la Dumnezeu, se ducea la popor şi le spunea ce i-a spus Dumnezeu. Cu alte cuvinte, Moise era în locul lui Dumnezeu sau Îl reprezenta pe Dumnezeu.

Dacă se răzvrătea cineva împotriva lui Moise, era ca şi când se răzvrătea împotriva lui Dumnezeu. La Numeri 16, Biblia relatează despre un incident extraordinar. Biblia ne vorbeşte despre un grup de leviţi, care au venit la Moise şi cu alte cuvinte i-au spus: “Cine te crezi tu, Moise? Noi credem că avem tot atâtea drepturi ca şi tine, să fim conducători peste popor.” Şi alţii s-au alăturat acestor leviţi răzvrătiţi şi s-au răzvrătit şi ei. Dar prin faptul că s-au răzvrătit împotriva mijlocitorului lui Dumnezeu, împotriva lui Moise, ei de fapt s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. Şi în Numeri 16 ni se spune că Dumnezeu a trimis foc din cer şi răzvrătiţii au fost mistuiţi (arşi) pe loc.

Deci nu trebuie să uităm faptul că Moise, în calitate de mijlocitor, Îl reprezenta pe Dumnezeu în faţa poporului. Dar în al doilea rând, pe de altă parte, Moise era cel care-i reprezenta pe oameni – pe popor – în faţa lui Dumnezeu.

Când se aflau în pustie şi când Moise a trebuit să se urce pe muntele Sinai şi asta 40 de zile, oamenii au început să spună: “Ce s-a întâmplat cu Moise?” Aşa că s-au adunat şi   l-au rugat mult pe Aaron să le facă un viţel. Orgia care s-a dezlănţuit în tabără a fost groaznică; şi au început să se închine la acest viţel de aur. Când Moise s-a întors de pe munte, Biblia ne spune că s-a mâniat pe popor. Şi când s-a întors înapoi pe munte, la Dumnezeu, a stat de vorbă cu Dumnezeu şi Dumnezeu i-a spus: “Aceştia sunt poporul tău! Am să şterg tot poporul acesta de pe faţa pământului şi am să scot un nou popor din tine, Moise!” Ştiţi ce a făcut Moise atunci? Moise a mijlocit pentru popor şi a spus: “Nu, Doamne! Ei nu sunt poporul meu, ei sunt poporul Tău! Doamne, dacă Tu alegi să distrugi acest popor de pe faţa pământului, ce vor spune egiptenii?” Şi Dumnezeu i-a cruţat pe israeliţi. În momentul acela, pe munte, Moise a reprezentat tot poporul în faţa lui Dumnezeu.

Poziţia aceasta de mijlocitor a lui Moise avea o răspundere extraordinară şi slujba aceasta avea nişte cerinţe extraordinar de mari.

Deuteronom 32:51-52 – Aici Dumnezeu îi vorbeşte lui Moise şi îi spune că “el şi Aaron au păcătuit împotriva Lui şi pentru aceasta el, Moise, nu va intra în ţara Canaan” [Aaron murise între timp]. Uitaţi-vă cu atenţie la ce-i spune Dumnezeu lui Moise, la v.51 şi 52! Răspunderea era mare pentru israeliţi, şi anume – ei trebuiau să fie sfinţi şi să asculte de legile lui Dumnezeu; dar cu privire la Moise, putem spune că răspunderea lui a fost foarte mare – Moise trebuia să-L sfinţească pe Dumnezeu în mijlocul poporului. Şi din nefericire pentru Moise, el a eşuat şi a pierdut binecuvântarea de a intra în ţara promisă, Canaan.

În continuare vrem să observăm anumite semne care însoţeau această Împărăţie, numită Teocraţie.

  • Mai întâi de toate, vrem să vedem semnele pentru mijlocitor, semnele pentru Moise.

La Exod 3:1-10 avem incidentul cu rugul aprins. Moise era cu oile în pustie şi dintr-o dată a văzut un rug care ardea şi care nu se mai stingea. Biblia spune că el s-a apropiat şi a auzit că Dumnezeu îi vorbeşte.

Un al doilea semn pe care Dumnezeu i l-a dat lui Moise a fost când Dumnezeu i-a descoperit lui Moise Numele Său. Dumnezeu i-a spus lui Moise: “Eu sunt “EU SUNT”!” Faptul că Dumnezeu i-a descoperit Numele Său a fost un semn pe care Moise trebuia să-l ţină minte.

  • În al doilea rând, au fost anumite semne pentru israeliţi.

Dacă ţineţi minte, Dumnezeu i-a spus lui Moise să se ducă în faţa lor şi să arunce toiagul, care s-a prefăcut în şarpe. Apoi Dumnezeu i-a spus: “Apucă de coadă şarpele!”; şi din nou acesta s-a transformat în toiag. Acest semn făcut de Moise era pentru Israel.

Ceea ce am să vă spun acum este doar părerea mea personală şi s-ar putea să nu am dreptate. Dar eu cred că oamenii aceştia cunoşteau prea bine textul din Genesa 3:15, unde spune că “sămânţa femeii va zdrobi capul şarpelui”.     Eu cred că toţi israeliţii ţineau minte această promisiune a lui Dumnezeu. Şi era ca şi când Dumnezeu spunea: “Uite, Moise! Tu pune mâna pe coada şarpelui, dar Eu Mă voi ocupa personal de capul şarpelui, într-o zi.”

Un alt semn pentru Israel a fost lepra. Dumnezeu i-a spus lui Moise: “Bagă-ţi mâna în sân!”; şi mâna lui s-a umplut de lepră. Ştiţi că orice om care avea lepră era exclus din prezenţa lui Dumnezeu, nu avea voie să se apropie de El!   Dar într-un mod miraculos Dumnezeu a îndepărtat lepra de pe mâna lui Moise, spunându-i: “Bagă-ţi din nou mâna în sân!” Această lepră de pe mâna lui Moise a fost un semn pentru Israel. Cu alte cuvinte, Dumnezeu spunea: “Voi aveţi să eşuaţi, aveţi să greşiţi, şi Eu am să vă pun deoparte. Dar la vremea potrivită am să vă curăţ şi am să vă primesc din nou.” Al treilea semn a fost apa care s-a prefăcut în sânge. Acesta a fost semnul sângelui [semn care a fost şi pentru Israel].

  • În al treilea rând, au fost anumite semne pentru naţiunile din jur [şi aceste naţiuni includeau în primul rând Egiptul].

Semnele pentru naţiuni [Egipt] au fost cele 10 urgii. Mai ales, în noaptea Paştelui, când au fost ucişi foarte mulţi copii, a fost un semn teribil. Deci legământul mozaic cerea un mijlocitor.Vreau să ţineţi minte ce vă spun acum, fiindcă ne vom întoarce la acest lucru, deoarece este important! Moise, în calitate de mijlocitor, a eşuat. Şi au fost anumite semne, care au însoţit această Împărăţie ce avea să vină, numită Teocraţia. Avem să vedem în Noul Legământ, care va apare, o mare repetiţie a acestor puncte. Aşa că să nu uitaţi ce v-am spus!

Legământul mozaic a fost un legământ condiţionat, prin natura sa

Toate celelalte înţelegeri pe care le-a făcut Dumnezeu au fost necondiţionate, însă legământul mozaic a fost condiţionat. Am văzut deja, la Exod 19:5, că Dumnezeu le-a pus această condiţie: “Dacă veţi asculta de glasul Meu, vă voi face o împărăţie de preoţi!”

Din nou, daţi-mi voie să accentuez acest lucru pentru voi! Şi anume, prin acest legământ mozaic, Dumnezeu nu arăta o cale prin care noi să fim mântuiţi dacă ţinem Legea sau facem fapte bune; ci acest legământ mozaic a fost o “invadare” din partea lui Dumnezeu în satanocraţie. Şi acest legământ a fost limitat.

Prin ţinerea Legii, Dumnezeu nu a vrut niciodată să arate o cale prin care să obţinem mântuirea; şi prin acest legământ mozaic, Dumnezeu nu a vrut să spună că un individ, în parte, poate să ţină Legea lui Moise şi să fie mântuit. Cu toate acestea, Dumnezeu a instituit un sistem de legi şi ritualuri, prin care israeliţii trebuiau să fie curaţi în faţa lui Dumnezeu. Dar aceste jertfe, în sine, nu aduceau mântuirea pentru israeliţi.

Când Se uită Dumnezeu la noi, chiar şi astăzi, El vede nişte oameni imperfecţi. Moartea este cea care ne atinge trupurile. Şi Dumnezeu este Cel care spune că “nu poate să privească moartea”.

Aşa că, în vechime, dacă cineva se pângărea şi devenea necurat din cauză că atingea un lucru mort, înainte ca să vină în prezenţa lui Dumnezeu, cel ce atingea ceva mort trebuia să se curăţească printr-o jertfă. Dacă un israelit ar fi păcătuit cu voia, de bună voie, nu putea să se ducă el singur, să ia un miel din turmă şi să-l aducă el însuşi ca jertfă şi să spună: “Iată, Doamne, o jertfă pentru curăţirea păcatului meu!” Dumnezeu mi-ar fi spus, dacă eram eu acel israelit: “Îmi pare rău, Eric, dar tu va trebui să mori!”; pentru că aceste jertfe de animale nu aducea curăţirea pentru un păcat cu voia.

Şi atunci noi punem întrebarea: “Cum a reuşit David să trăiască, după ce a păcătuit cu voia? El a păcătuit intenţionat. El a comis adulter şi după aceea a şi omorât un om … Cum a putut să trăiască?” În cartea Psalmi, descoperim ce s-a întâmplat în cazul lui David. David a venit în faţa lui Dumnezeu şi şi-a mărturisit păcatul, s-a pocăit şi el s-a aruncat în faţa îndurării lui Dumnezeu. Natan, proorocul, a venit şi i-a spus: “Păcatul tău a fost iertat!” Deci cum a fost izbăvit sau mântuit de la moarte David? Prin pocăinţa lui şi prin credinţa pusă în îndurarea lui Dumnezeu.

Vreau să vă spun că peste tot în Scriptură această credinţă în Dumnezeu a fost singura cale de mântuire. Noi suntem cei care trebuie să venim la Dumnezeu prin credinţă şi să primim Cuvântul lui Dumnezeu.

Aşadar, ca să înţelegem legământul făcut cu Moise, trebuie să înţelegem ce a realizat acest legământ, dar trebuie să înţelegem şi ce nu a putut să înfăptuiască acest legământ.

Legământul mozaic a fost un legământ temporar

Dovada acestei afirmaţii se numeşte legământul deuteronomic [legământul următor celui mozaic], care este dovada că legământul mozaic nu a durat. În legământul mozaic exista o problemă fatală. Legile erau exterioare, pe când natura păcătoasă era lăuntrică. Chiar şi Moise şi-a dat seama că era neapărat nevoie de un alt legământ. Şi chiar şi Moise şi-a dat seama că era nevoie de un alt Mijlocitor.

,,Domnul, Dumnezeul tău, îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un prorocca mine: să ascultaţi de el!“ – Deuteronom 18:15

Moise şi-a dat seama că era nevoie să vină un alt Mijlocitor. Şi acest nou Mijlocitor avea să fie într-un nou legământ făcut de Dumnezeu. Pentru că Moise avea să greşească. La Fapte 3:22, Petru confirmă ceea ce a spus Moise în Deuteronom 18:15. Petru a fost cel care a spus că “Mijlocitorul cel nou a fost Isus”.

,,Noroadele luau aminte cu un gând la cele spuse de Filip, când au auzit şi au văzut semnele pe care le făcea.Căci din mulţi îndrăciţi ieşeau duhuri necurate şi scoteau mari ţipete; mulţi slăbănogi şi şchiopi erau tămăduiţi. Şi a fost o mare bucurie în cetatea aceasta.În cetate era un om numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea şi punea în uimire pe poporul Samariei. 10 Toţi, de la mic până la mare, îl ascultau cu luare-aminte şi ziceau: „Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numeşte mare”. 11 Îl ascultau cu luare-aminte, pentru că multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui. 12 Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezaţi, atât bărbaţi, cât şi femei.13 Chiar Simon a crezut şi, după ce a fost botezat, nu se mai despărţea de Filip şi privea cu uimire minunile şi semnele mari care se făceau.“ – Evrei 8:6-13

Observaţi ce spune în acest uimitor pasaj!

v.8 – “Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou …”

v.9 – Spune că “nu va fi ca legământul pe care l-am făcut cu părinţii lor …”

v.10 – Spune că “noul legământ va schimba inimile”.

v.12 – “Eu le voi ierta nelegiuirile lor şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele şi fărădelegile lor.”

v.13 – Vorbeşte despre “un nou legământ, care arată că cel vechi trebuie să fie desfiinţat”. Aşadar, legământul mozaic a fost un legământ trecător sau temporar.

Termenii pe care se baza legământul mozaic impuneau un alt Mijlocitor şi un nou legământ

  • Moise, mijlocitorul vechiului legământ [legământul mozaic], a eşuat.

Atunci când poporul Israel se afla în pustie, a existat o situaţie când nu au mai avut apă. Şi de data aceasta Dumnezeu i-a poruncit lui Moise şi i-a spus: “Vorbeşte stâncii şi va ţâşni apă!” Însă Moise, cu multă aroganţă, şi-a permis să lovească stânca, în loc să-i vorbească. El a spus cu voce tare: “Trebuie să scoatem apă din stâncă pentru voi, răzvrătiţilor!” Şi această atitudine, cuvintele şi fapta lui, nu au fost plăcute în faţa lui Dumnezeu şi el nu a putut să intre în ţara promisă. Aşadar, Moise – mijlocitorul legământului – a eşuat.

  • Naţiunea Israel a eşuat.

Evrei 3:7-19 – Înainte să citim acest text, daţi-mi voie să vă dau o explicaţie! Este vorba de israeliţii care trebuie să intre în odihna promisă a lui Dumnezeu. Şi odihna aceea, în cazul lor, se referea la ţara Canaanului. Pe atunci, Dumnezeu a făcut ca ţara Canaan să fie centrul Teocraţiei, a Împărăţiei Lui pe pământ. Acum, să citim Evrei 3:7-19!

v.12 – Spune că “au avut o inimă rea şi necredincioasă”. Israeliţii nu au putut să intre în Canaan [A trebuit ca ei să rătăcească încă 38 de ani în pustie, unde au murit, iar copiii lor au intrat în Canaan].Deci naţiunea Israel a eşuat.

  • Un nou legământ era necesar. Şi, mai important, un nou Mijlocitor era necesar.

Acest Mijlocitor nou, care avea să vină, trebuia să rezolve problema păcatului oamenilor. Moise nu a putut decât pur şi simplu să le dea Legea din partea lui Dumnezeu şi să le spună oamenilor: “Ascultaţi Legea!” Dar aceste legi erau exterioare. Iar problema israeliţilor era interioară; ei aveau această natură păcătoasă. Ceea ce înseamnă că trebuie să existe un nou legământ şi trebuie să vină un nou Mijlocitor.

III.  LEGĂMÂNTUL DEUTERONOMIC [Palestinian]

Teologii au fost cei care au numit legământul deuteronomic ca fiind “legământul palestinian”.

În anul 135 d.Hr. domnea la Roma un împărat, numit Hadrian. Hadrian ura foarte mult iudeii. Intenţia lui de a construi un templu lui Zeus pe locul fostului Templu, a determinat răscoala evreilor (132-135 d.Hr.), condusă de Simon Bar-Kochba, care a fost înfrântă. Aşa că Hadrian a construit un templu pe locul ruinelor Templului construit de Irod cel Mare; templul acesta nu a fost construit pentru Dumnezeu, ci pentru un zeu, numit Zeus [Jupiter]. Şi ca să-i insulte şi mai mult pe evrei, Hadrian i-a numit pe israeliţi după denumirea filistenilor. Palestina de fapt este denumirea teritoriului în care locuiau filistenii, duşmanii lui Israel.

Desigur, palestinienii moderni, din zilele noastre, sunt fericiţi că poartă numele de palestinieni, pentru că ei sunt vrăjmaşi ai evreilor, aşa cum erau filistenii în trecut. Din cauza acestor implicaţii ale numelui “palestinian”, mie îmi place să păstrez numele “deuteronomic”.

Să nu uităm care este mediul în care s-a produs acest legământ deuteronomic! Legământul mozaic a fost un legământ multilateral. În legământul mozaic, Dumnezeu a rămas credincios, dar din nefericire israeliţii nu au fost credincioşi legământului. Acum, legământul deuteronomic presupune că cel mozaic a eşuat. Cu alte cuvinte, Dumnezeu a ştiut că era inevitabil ca legământul făcut cu Moise să nu dureze; pentru că după cum am văzut, legământul mozaic se referea la nişte legi exterioare, însă păcatul este o problemă care ţine de interior.

Deuteronom 28 – Moise este cel care vorbeşte, în acest capitol, despre condiţiile din legământul mozaic. În acest capitol 28, Moise pronunţă atât binecuvântările, cât şi blestemele din legământul mozaic.

v.1-2 – După aceste cuvinte, din aceste două versete, Moise a enumerat în faţa lor toate binecuvântările de care aveau să aibă parte, dacă ascultau şi dacă ţineau legile din legământul mozaic.

Uitaţi-vă acum la v.15, unde Moise i-a avertizat cu privire la blesteme! După acest verset, Moise a enumerat toate blestemele de care aveau să aibă parte, în cazul în care nu ascultau de legământul mozaic.

Acum uitaţi-vă la Deuteronom 28:63-66!

,,După cum Domnul Se bucura să vă facă bine şi să vă înmulţească, tot aşa Domnul Se va bucura să vă piardă şi să vă nimicească, şi veţi fi smulşi din ţara pe care o vei lua în stăpânire. 64 Domnul te va împrăştia printre toate neamurile, de la o margine a pământului până la cealaltă, şi acolo vei sluji altor dumnezei pe care nu i-ai cunoscut nici tu, nici părinţii tăi, dumnezei de lemn şi de piatră. 65 Între aceste neamuri, nu vei fi liniştit şi nu vei avea un loc de odihnă pentru talpa picioarelor tale. Domnul îţi va face inima fricoasă, ochii lâncezi şi sufletul îndurerat. 66 Viaţa îţi va sta nehotărâtă înainte, vei tremura zi şi noapte, nu vei fi sigur de viaţa ta“

Pentru o perioadă foarte scurtă, sub domnia lui David, israeliţii au fost în general ascultători de Cuvântul lui Dumnezeu. Şi în timpul domniei lui David, Israel a avut parte de binecuvântări. Însă foarte curând, din timpul domniei lui Solomon, ei au uitat de Dumnezeu. Şi Dumnezeu a început să lase asupra poporului blestemele din Deuteronom 28.

Dar ei au continuat să se răzvrătească şi s-au răzvrătit până la venirea Domnului Isus. Şi ca într-un act de răzvrătire finală, israeliţii au cerut răstignirea lui Mesia. Domnul Isus i-a avertizat şi le-a spus că dacă Îl resping pe El, nu au să aibă o altă soluţie, un alt remediu. Aşa că în anul 70 d.Hr. a venit generalul roman Titus, care avea 12 legiuni, a invadat Israelul, Templul din Ierusalim a fost distrus, Ierusalimul a fost distrus şi el; şi istoria ne spune că 2 milioane de iudei au fost omorâţi atunci.

Din anul 70 d.Hr. şi până în zilele noastre, aceste blesteme din Deuteronom 28 s-au văzut în Israel. A fost ţară după ţară, în care evreii au fost prigoniţi şi omorâţi. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a fost Holocaustul din Germania, când au murit aproximativ 6 milioane de evrei. Unii dintre evrei s-au întors, în zilele noastre, în Israel; dar chiar şi în ţara lor, evreii se tem şi sunt prigoniţi de popoarele arabe din jurul lor.

Vă spuneam că dacă privim timpul de astăzi, aşa cum este el, putem să înţelegem de ce situaţia lumii este aşa cum este. Dumnezeu a prezis ce se va întâmpla pentru Israel; şi iată că tot ce s-a întâmplat cu Israel a fost exact cum a fost prezis în Cuvântul lui Dumnezeu.

Având în vedere faptul că Dumnezeu ştia dinainte că legământul mozaic avea să eşueze, El – Dumnezeu – a aranjat ca legământul deuteronomic să poată să fie încheiat.

A. Legământul deuteronomic şi părţile [termenii] sale

,,Astăzi staţi înaintea Domnului, Dumnezeului vostru, voi toţi, căpeteniile seminţiilor voastre, bătrânii voştri, mai-marii oştirii voastre, toţi bărbaţii din Israel, copiii voştri, nevestele voastre şi străinul care este în mijlocul taberei tale, de la cel ce-ţi taie lemne până la cel ce-ţi scoate apă. Stai ca să intri în legământ cu Domnul, Dumnezeul tău, în legământul acesta încheiat cu jurământ şi pe care Domnul, Dumnezeul tău, îl încheie cu tine în ziua aceasta, ca să te facă azi poporul Lui şi El să fie Dumnezeul tău, cum ţi-a spus şi cum a jurat părinţilor tăi Avraam, Isaac şi Iacov. Nu numai cu voi închei legământul acesta încheiat cu jurământ, 1ci atât cu cei ce sunt aici printre noi, de faţă, în ziua aceasta înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, cât şi cu cei ce nu sunt aici printre noi în ziua aceasta.“ – Deuteronom 29:10-15

Observaţi vremea în care acest legământ s-a încheiat! S-a întâmplat după ce israeliţii au rătăcit timp de 40 de ani în pustie şi erau gata să intre în ţara promisă. Israeliţii [copiii israeliţilor răzvrătiţi, care au pierit în pustie], după aceşti 40 de ani, şi-au dat seama câte probleme aveau în încercarea lor de a ţine cele 10 Porunci.

Locul în care au intrat în legământul deuteronomic a fost tocmai Moab. Şi dincolo de Iordan era ţara promisă, Canaan, în care aveau să intre. Acest legământ avea mai multe părţi: Dumnezeu, israeliţii şi urmaşii israeliţilor.

Dacă ne uităm la sfârşitul v.1 din Deuteronom 29, vedem că Biblia spune că “acest legământ, pe care l-au încheiat în ţara Moabului, este afară de legământul pe care-l încheiase Dumnezeu cu ei la Horeb”. Care a fost legământul de la Horeb? Legământul mozaic, pe care nu l-au putut ţine! Deci legământul deuteronomic a fost încheiat în paralel cu legământul mozaic [după 38 de ani, în timpul celui mozaic].

B. Promisiunile din legământul deuteronomic (Deuteronom 30:1-10)

  1. Vremea în care va funcţiona [se va încheia] acest legământ
  • Legământul deuteronomic va fi încheiat după ce se vor încheia toate blestemele din legământul mozaic. În momentul când au fost rostite cuvintele din Deuteronom 30, Israelul era încă sub blestemele pe care le găsim în Deuteronom 29. Deci înseamnă că legământul deuteronomic trebuia să fie în viitor.
  • Legământul deuteronomic va fi încheiat numai după ce israeliţii vor recunoaşte că legile date lui Moise au fost condiţiile neprihănirii lui Dumnezeu [când îşi vor da seama că cele 10 Porunci au fost cerinţele neprihănirii lui Dumnezeu].
  • Legământul deuteronomic va fi încheiat când se va pocăi Israelul.

Vine ziua când Israelul, ca naţiune, va plânge şi se va tângui după Mesia; şi vine ziua când tot Israelul se va pocăi   şi-L va primi pe Mesia.

Deci legământul deuteronomic nu s-a împlinit încă; este încă la viitor. Atunci când Israelul se va pocăi, toate aceste binecuvântări din Deuteronom 30 vor fi asupra poporului Israel.

  1. Şase termeni ai legământului deuteronomic
  • Israel va fi adunat [din toate părţile] (Deut.30:3-10).
  • Israel va intra din nou în posesia ţării promise lui Avraam (Deut.30:3-4)
  • Dumnezeu promite regenerare [naştere din nou] (Deut.30:6).

În Deuteronom 30:6, Dumnezeu spune că “le va tăia împrejur inima lor şi inima sămânţei lor”. Vreau să observaţi că “o tăiere împrejur a inimii” este un termen tehnic. Şi avem să vedem, din Ezechiel, că “a tăia împrejur inima” nu este altceva decât “regenerare sau naştere din nou”.

Vă rog să observaţi că în termenii legământului deuteronomic Dumnezeu are să rezolve problema interioară şi Dumnezeu vrea să le dea o natură [fire] nouă; şi ei, israeliţii, au să fie născuţi din nou.

  • Va fi o judecată a duşmanilor lui Israel (Deut.30:7).

Toate aceste idei ne duc de fapt în urmă, la legământul încheiat cu Avraam … Mai ţineţi minte ce i-a spus Dumnezeu lui Avraam? Dumnezeu i-a spus: “Voi binecuvânta pe cei care te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei care te vor blestema!” Toate aceste blesteme care sunt acum asupra lui Israel, vor fi reîntoarse asupra duşmanilor lui Israel.

  • Va fi o ascultare de condiţiile neprihănirii lui Dumnezeu, aşa cum sunt arătate în Legea lui Moise (Deut.30:8).
  • Dumnezeu va da o binecuvântare fără egal şi prosperitate asupra naţiunii Israel (Deut.30:9).

Este foarte interesant că atunci când Solomon a terminat de construit Templul, la 1Împăraţi 8, el s-a rugat; s-a rugat de fapt pe baza acestui legământ deuteronomic. Se pare că Solomon şi-a înţeles foarte bine inima.

Noi ştim că spre mijlocul vieţii sale Solomon a comis nişte păcate urâte; şi odată cu el, tot Israelul a coborât pe această pantă.

Atunci când fiul său, Roboam, a venit la tron, naţiunea Israel s-a dezbinat; şi împreună cu Roboam, naţiunea [Iuda] a coborât mai mult. Până la urmă, aceste blesteme din legământul mozaic au venit asupra naţiunii.

Dar Solomon s-a rugat pentru zile mai bune. El şi-a dat seama şi a ştiut de aceste promisiuni necondiţionate, date de Dumnezeu; şi a ştiut că după acest eşec al său şi al naţiunii sale, după ce israeliţii vor fi izgoniţi din ţara lor, va veni vremea când Israelul va fi adunat din nou de Dumnezeu; Solomon a înţeles că vine o vreme când Dumnezeu va restabili Teocraţia.

Haideţi să încercăm acum un mic rezumat!

  • mai întâi de toate, aceste promisiuni au fost făcute pentru Israelul etnic [deci pentru poporul Israel]; şi ele vor fi împlinite numai pentru Israelul etnic
  • apoi, în ciuda tuturor păcatelor din naţiunea Israel, Dumnezeu are un remediu şi pentru ei, ca naţiune. Va exista şi pentru ei regenerare [naştere din nou].
  • un alt lucru pe care trebuie să-l ţinem minte este că acest legământ deuteronomic aparţine de viitor. În momentul de faţă, Israelul suferă încă din cauza blestemelor; şi acest legământ nu va fi încheiat până când nu se vor încheia toate blestemele de care ei au parte.
  • în al patrulea rând, acest legământ deuteronomic garantează continuitatea naţiunii Israel… De câte ori vezi un evreu, vezi de fapt o minune care umblă.

Sunt oameni de ştiinţă, numiţi antropologi, care nu fac altceva decât să studieze diferitele naturi omeneşti. Şi ei spun că un evreu sau de pildă oricare altă persoană din altă naţiune care este scoasă afară din ţara sa, foarte curând va fi asimilată de noua cultură a ţării în care va locui.

Eu am vizitat câţiva prieteni în America. Bunicii acestor prieteni au fost olandezi, care au emigrat cândva pe coasta de est a Americii şi au făcut parte dintr-o comunitate de olandezi. Şi toţi aceşti olandezi erau uniţi şi şi-au păstrat tradiţiile cu sfinţenie. Dar peste trei generaţii acestă fostă comunitate olandeză este pur şi simplu americană. Încă mai vorbesc de bunicii lor din Olanda, dar ei nu mai sunt olandezi.

Dar miracolul cu privire la evrei este următorul: timp de 2000 de ani, evreii au fost răspândiţi în toate ţările de pe glob, şi totuşi evreii au fost singurii care şi-au păstrat identitatea lor de evrei.

Antropologii spun că acest fenomen nu poate să aibă loc şi nu se întâmplă aşa ceva. Dar iată că s-a întâmplat! … De ce? Pentru că Dumnezeu a dat acest decret în legământul Său deuteronomic.

  • în al cincilea rând, putem spune că nu se ştie încă cine este proprietarul asupra ţării Israel. Cu alte cuvinte, nimeni nu şi-a putut asuma proprietatea … De ce? Pentru că Dumnezeu are să-i pună pe evrei proprietarii ţării în care locuiesc acum.

 

  • în al şaselea rând, acest legământ deuteronomic garantează că vine ziua când israeliţii se vor pocăi.

,,Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului un duh de îndurare şi de rugăciune şi îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu şi-L vor plânge amarnic, cum plânge cineva pe un întâi născut.“ – Zaharia 12:10

Potrivit acestui verset, într-o zi evreii Îl vor recunoaşte pe Cel pe care L-au străpuns; şi evreii vor plânge, se vor jeli şi Îl vor primi în inima lor pe Mesia. Şi legământul deuteronomic garantează o zi de pocăinţă.

Aţi început puţin să vedeţi imaginea? … Dumnezeu a făcut mai întâi un legământ cu Avraam; şi prin legământul cu Avraam, Dumnezeu a spus că prin poporul Său – Israel – avea să răstoarne satanocraţia şi să repare tot ce a stricat Satan când a venit în lume.

Apoi Dumnezeu a făcut legământul mozaic [Legământul lui Moise], prin care Dumnezeu a reuşit, pentru o scurtă perioadă de timp, să readucă Teocraţia pe pământ. Şi un lucru a dovedit; şi anume că Teocraţia lui Dumnezeu nu poate fi instaurată decât numai prin harul şi puterea Lui. Oamenii greşesc şi eşuează de fiecare dată, pentru că înlăuntrul lor există o problemă a firii pământeşti, o problemă interioară. Şi Legea este externă, ea acţionează în exteriorul omului.

Însă cel de-al treilea legământ, legământul deuteronomic, este cel care garantează că lui Dumnezeu nu-I poate sta nimeni împotrivă şi că Dumnezeu, în sfârşit, va aduce împărăţia Sa pe pământ.

 

 

 

 

 

 

IV.   LEGĂMÂNTUL DAVIDIC

 A. Prezentarea legământului davidic

Legământul davidic va vorbi despre Mijlocitorul cel nou care avea să vină.

Haideţi să recapitulăm puţin ce am discutat până acum! Am văzut că planeta Pământ a fost ruinată. Şi ruinarea aceasta a fost produsă în primul rând prin răzvrătirea fiinţelor angelice faţă de Dumnezeu, şi apoi prin răzvrătirea omului împotriva lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu, în dragostea şi mila Lui infinită, a făcut un lucru în această privinţă.

Vă aduceţi aminte cum El a încheiat un legământ cu Avraam! L-a confirmat cu o juruinţă şi Dumnezeu a spus: “Avraam, Eu voi face ceva! Te voi binecuvânta pe tine şi pe tot poporul care va veni din tine, şi voi veţi restaura binecuvântarea Mea pe planeta Pământ.”

Vă aduceţi aminte că următorul legământ a fost legământul mozaic sau legământul încheiat cu Moise! Şi am văzut că într-un sens limitat, Teocraţia a fost restaurată pe planeta Pământ. Slava lui Dumnezeu s-a arătat şi Moise a văzut-o; copiii lui Israel au văzut-o. Dar ei erau destinaţi eşecului, căderii, pentru că înlăuntrul lor exista o problemă a firii pământeşti, o problemă interioară; şi Legea era de fapt externă, ea acţiona în exteriorul omului.

Aşa că Dumnezeu a spus: “Am să fac un alt legământ, legământul deuteronomic! Şi după ce toate judecăţile Mele vor veni asupra voastră pentru toate relele pe care le-aţi făcut, vă voi aduce înapoi în ţară şi vă voi binecuvânta. Iar legământul pe care l-am încheiat cu Avraam va fi împlinit.”

Dar vă aduceţi aminte că sub legământul mozaic trebuia să existe un mijlocitor, trebuia să existe un alt Adam [care a fost Moise].

Acum, în legământul davidic, Dumnezeu urmează să Se îngrijească de ultimul Adam; să ofere omenirii ultimul Adam, să ofere pe Mijlocitorul de care era nevoie. Vă aduceţi aminte că Moise a eşuat! Dar Fiul lui David nu va eşua!

Legământul davidic a fost încheiat cu David. Aş vrea să vă reamintesc circumstanţele în care a fost încheiat acest legământ!David era un mare împărat; şi Biblia spune că “el avea o inimă după inima lui Dumnezeu”, că “era un om după inima lui Dumnezeu”. Dumnezeu l-a binecuvântat şi a adus în Israel pace şi prosperitate.

David locuia într-un palat foarte frumos, în Ierusalim, iar chivotul legământului, acolo unde locuia slava lui Dumnezeu, era într-un cort, la câteva sute de metri mai sus de palatul regal. Într-o zi, David a început să se gândească: “Oare e corect ca eu să locuiesc în palatul acesta atât de mare şi de frumos, şi slava lui Dumnezeu să locuiască într-un cort?” Aşa că el l-a chemat pe prietenul său, proorocul Natan, şi i-a spus: “Natan, eu vreau să-I construiesc o casă lui Dumnezeu! Am multe bogăţii, mult aur şi mult argint şi voi construi un Templu frumos pentru slava lui Dumnezeu.” Proorocul Natan a spus: “Împărate David, este o idee foarte bună!” şi a plecat de la împărat. Dar în noaptea următoare, Dumnezeu i-a spus proorocului Natan: “Vreau să te duci la David şi să-i spui că nu el Îmi va construi Mie o casă. El a vărsat prea mult sânge. Dar fiul lui Îmi va construi Mie o casă. De asemenea, mai spune-i lui David că cu toate că nu-i permit lui să-Mi construiască Mie o casă, îi voi construi Eu lui o casă, îi voi da o dinastie care va domni veşnic.”

Având în minte toate aceste informaţii, deschideţi la 2 Samuel 7:8-16! …

„Acum sã spui robului Meu David: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Te-am luat de la pãşune, de la oi, ca sã fii cãpetenie peste poporul Meu, peste Israel; am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit pe toţi vrãjmaşii tãi dinaintea ta, şi ţi-am fãcut numele mare ca numele celor mari de pe pãmânt;  am dat un loc poporului Meu, lui Israel, şi l-am sãdit ca sã locuiascã în el, şi sã nu mai fie tulburat, ca sã nu-l mai apese cei rãi ca mai înainte. şi ca pe vremea când pusesem judecãtori peste poporul Meu Israel. Ţi-am dat odihnã izbãvindu-te de toţi vrãjmaşii tãi. Şi Domnul îţi vesteşte cã-ţi va zidi o casã. Când ţi se vor împlini zilele şi vei fi culcat cu pãrinţii tãi, Eu îţi voi ridica un urmaş dupã tine, care va ieşi din trupul tãu şi-i voi întãri împãrãţia. El va zidi Numelui Meu o casã, şi voi întãri pe vecie scaunul de domnie al împãrãţiei lui. Eu îi voi fi Tatã şi el Îmi va fi fiu. Dacã va face rãul, îl voi pedepsi cu o nuia omeneascã şi cu lovituri omeneşti; dar harul Meu nu se va depãrta de la el, cum l-am depãrtat de la Saul pe care l-am îndepãrtat dinaintea ta. Ci casa ta şi împãrãţia ta vor dãinui veşnic înaintea Mea, şi scaunul tãu de domnie va fi întãrit pe vecie.” (2 Sam.7:8-16)

Aţi observat termenii în care a fost încheiat legământul? Dumnezeu spune că Israelul va fi aşezat pentru totdeauna, va exista pentru totdeauna şi că tronul lui David va rămânea în veac.

Aş vrea să observaţi că legământul davidic implica poporul Israel. Şi am văzut lucrul acesta în 2 Samuel 7:10-11. În v.11, Dumnezeu spune că “poporul Israel va avea odihnă, va fi izbăvit de toţi vrăjmaşii lui”. Israelul nu experimentează odihna acum, ci are probleme în toate sensurile cuvântului.

Deci legământul davidic este cu privire la Israel. Dar de asemenea legământul davidic este şi cu privire la urmaşul lui David, la Solomon.

În 2 Samuel 7:12-15, Dumnezeu spune că “El îi va fi Tată lui Solomon şi el Îi va fi fiu. Dacă Solomon va face rău, El îl va pedepsi”. Şi ştim cu toţii că Solomon a fost judecat de Dumnezeu. El s-a abătut mult de la calea lui Dumnezeu; a avut multe soţii şi a început să cheltuie banii ţării pentru a-şi satisface soţiile. Aceasta a distrus economia Israelului şi a dus la o inflaţie enormă; poporul trebuia să plătească taxe tot mai mari şi oamenii au devenit tot mai săraci. De aceea Dumnezeu l-a avertizat pe Solomon şi i-a spus: “Voi lua de la dinastia ta zece seminţii!” După ce a murit, când fiul său Roboam a venit la tron, Roboam a spus poporului că el va mări taxele şi mai mult. Aşa că seminţiile de nord au spus: “Noi avem să ne alegem un împărat al nostru!” Omul care a fost un inginer în construcţii şi care l-a ajutat pe Solomon la construirea Templului, Ieroboam, a devenit împărat peste cele zece seminţii din nord. Şi din acel moment naţiunea Israel a început să decadă. Dumnezeu l-a pedepsit pe fiul lui David, Solomon, pentru că făcuse rău.

Deci legământul davidic era cu privire la Israel, cu privire la Solomon şi cu privire la David.

2 Samuel 7:16 – Dumnezeu spune: “Casa ta, adică dinastia ta, şi împărăţia ta vor dăinui veşnic înaintea Mea …” Şi mai important, mai departe Dumnezeu spune: “… şi “scaunul tău de domnie va fi întărit pe vecie.” Este foarte important acest lucru!

  • în primul rând, Dumnezeu i-a făcut o promisiune lui David. Deschideţi la Psalmul 89:3-4!
  • în al doilea rând, ni se spune că “împărăţia lui David va dăinui veşnic”, adică întotdeauna există potenţialul ca cineva din dinastia lui David să fie aşezat pe tron.

Tabelele genealogice, pe care avem să le privim în Matei şi în Luca, ne demonstrează faptul că Domnul Isus vine din spiţa neamului lui David; ne demonstrează că se trage din David. Pentru ca unul din fiii lui David să se califice ca şi împărat, trebuia să fie întâiul născut al întâiului născut [deşi Solomon nu a fost întâiul născut al lui David, el a fost ales de Dumnezeu pentru a fi împărat, el fiind primul împărat dinastic al Israelului]; şi Domnul Isus S-a calificat în privinţa aceasta.

Marcu 11:10 – În Duminica Floriilor, oamenii au recunoscut faptul că Domnul Isus era Fiul lui David, că El era calificat ca să şadă pe tronul lui David.

Fapte 1:6 – Vă aduceţi aminte că Domnul Isus după înviere, timp de 40 de zile i-a învăţat pe ucenici despre Împărăţie. Uitaţi-vă la întrebarea pe care o pun ucenicii în acest verset! Aş vrea să observaţi că ucenicii doreau cu disperare să ştie acest lucru; şi de aceea ei L-au întrebat pe Domnul Isus: “Doamne, în aceste zile ai de gând să Te aşezi pe tronul lui David?”

Deci promisiunea a fost făcută lui David. În al doilea rând, împărăţia lui David va dăinui veşnic.

  • în al treilea rând, tronul lui David va fi întârit pe vecie. Dumnezeu i-a dat lui David o garanţie şi o promisiune solemnă – că un descendent al său va şedea pe tronul său în Ierusalim.

Haideţi să ne uităm la 2Cronici 7:18! Dumnezeu a garantat aici că tronul lui David va fi întârit veşnic.

Luca 1:32-33 – Îngerul Gabriel a fost trimis din cerul al treilea la Maria şi trebuia să-i transmită un mesaj cu privire la Fiul care urma să i se nască, cu privire la Răscumpărătorul care trebuia să Se nască din Duhul Sfânt. În aceste versete ni se spune că “Dumnezeu I-a dat Domnului Isus tronul lui David”.

  • Un alt lucru important este că legământul davidic este necondiţionat; el depinde de credincioşia lui Dumnezeu.

Haideţi să vedem acum faptul că Domnul Isus este Fiul lui David! Matei ne confirmă acest lucru în evanghelia sa, capitolul 1, unde ne prezintă linia genealogică a Domnului Isus, începând cu Avraam până la Domnul Isus. Observaţi că linia genealogică trece prin toţi împăraţii! De aici lipseşte împăratul Ioiachim.

Haideţi să ne gândim puţin la împăratul Ioiachim! Acest împărat a trăit în timpul lui Ezechiel; a fost unul din ultimii împăraţi ai lui Iuda şi a fost un om foarte rău. Dumnezeu i-a dat acestui împărat o proorocie prin proorocul Ieremia, prin care Dumnezeu îi spunea că-l va judeca pe el şi pe poporul Israel dacă ei nu se pocăiau. Lucrul acesta s-a întâmplat în decembrie 606 î.Hr. Împăratul stătea în palatul său de iarnă. Acolo lângă el era un foc cu cărbuni, unde el se încălzea. Atunci când a început să i se citească sulul cu proorocia lui Ieremia şi când a auzit cuvintele proorociei, el a spus: “Nu-mi place mesajul acesta şi nu vreau să-l ascult!” A luat un cuţit ascuţit pe care-l avea lângă el, a tăiat sulul în bucăţele şi apoi l-a aruncat în foc. Ieremia ne spune că tot sulul cărţii sale a fost ars în foc.

Dumnezeu a aruncat atunci un blestem de sânge asupra urmaşilor acestui împărat; Dumnezeu a spus: “Nici un fiu de-al tău nu va mai şedea pe tronul lui David!” Astfel lucrurile au luat dintr-o dată o întorsătură şocantă. Se părea că legământul lui Dumnezeu cu David a eşuat. Din acest motiv numele lui Ioiachim nu este menţionat în această linie genealogică din Matei 1.

Însă fiul lui Ioiachim, Ieconia [sau Ioiachin], este menţionat în lista din Matei 1. Dar nici unul din urmaşii lui Ioiachim nu a putut să fie împărat [Ioiachin a domnit totuşi trei luni], pentru că în toată linia regală a fost aruncat un blestem de sânge.

Cu toate acestea, când ajungem la linia genealogică prezentată de Luca – în Luca 3:23 -, ni se vorbeşte despre Iosif, care era fiul (ginerele) lui Eli. Aş vrea să observaţi că aici spiţa neamului Domnului Isus este prezentată în direcţia opusă, începând de la Iosif şi până la David, şi apoi de acolo până la Adam. Atunci când este vorba de spiţa neamului Mariei – pentru că spiţa neamului din Luca 3 este spiţa neamului Mariei -, când se ajunge la David se face o întorsătură; şi în loc să meargă prin Solomon, Roboam şi până la Ioiachim, linia trece printr-un alt om, şi anume prin Natan, care nu se afla sub blestemul de sânge.

Problema este că Iosif trebuia să vină din spiţa regală – şi el se şi trăgea de acolo -; dar Domnul Isus nu putea să fie sub blestemul de sânge. Şi din acest motiv Domnul Isus a trebuit să se nască prin Maria. Trebuia să fie o naştere din fecioară; fecioară care nu făcea parte din linia blestemată.

Deoarece linia Mariei nu avea dreptul la tron, Domnul Isus a trebuit ca prin Iosif [tatăl său adoptiv] să facă parte din linia regală. Şi Iosif a transferat drepturile regale asupra Domnului Isus [fiul său adoptiv].

Vedeţi? Scopurile lui Dumnezeu nu sunt distruse niciodată. De aceea în legământul davidic, Dumnezeu nu a eşuat şi nu a greşit; şi scopurile lui Dumnezeu vor fi duse la îndeplinire întotdeauna.

Deci atât Matei, cât şi Luca ne confirmă faptul că Domnul Isus este Fiul lui David şi că El Se califică să şadă pe tronul lui David. Iosif, ca şi tată adoptiv, i-a dat Domnului Isus drepturile regale, ca şi rege. Dar Iosif nu putea să fie tatăl firesc al lui Mesia, pentru că Iosif se afla sub blestemul de sânge. Maria se trăgea tot din spiţa neamului lui David, care nu era însă linia regală; dar ea se trăgea din celălalt fiu al lui David şi ea nu se afla sub blestemul de sânge.

Aceste linii genealogice ne dovedesc că Domnul Isus avea dreptul să şadă pe tronul lui David. Am spus deja că îngerul Gabriel a confirmat acest lucru (Luca 1:32-33).

Dar şi Petru confirmă acest lucru. Uitaţi-vă la Fapte 2:30! În acest verset, Petru confirmă că Domnul Isus era calificat să şadă pe tronul lui David.

Cu 150 de ani înainte de proorocul Ezechiel, Isaia a confirmat acelaşi lucru. Uitaţi-vă la Isaia 9:7! Isaia confirmă că acest Mesia care urma să vină – Domnul Isus – va şedea pe scaunul de domnie al tatălui Său, David. Uitaţi-vă că lucrul acesta va fi făcut din punct de vedere politic! Sfârşitul v.7 spune: “… iată ce va face râvna Domnului oştirilor.” Deci vedeţi? Lucrul acesta nu depinde de credincioşia omului, ci depinde de credincioşia lui Dumnezeu.

Unii teologi spun că acest tron al lui David nu va fi un tron ce va fi aşezat pe planeta Pământ, ci este de fapt Tronul lui Dumnezeu din ceruri, pe care şade Dumnezeu Tatăl. Dar sunt multe pasaje în Scriptură care combat de fapt această teorie. Tronul lui David, care este tronul lui Mesia, va fi aşezat în Ierusalim, pe planeta Pământ.

Psalmul 110:1 – În versetul acesta Dumnezeu Tatăl vorbeşte cu Dumnezeu Fiul şi Îi spune: “Şezi la dreapta Mea – adică în ceruri, în cel de-al treilea cer -, până când voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale!” Aici este vorba despre un tron în ceruri, în cel de-al treilea cer.

Dar Dumnezeu a spus că Solomon va şedea pe tronul lui David. Solomon nu a stat niciodată pe un tron în ceruri. Deci ne dăm seama că este vorba de două tronuri separate, diferite.

Apoi, în al doilea rând, tronul lui Dumnezeu este veşnic; pe când tronul lui David a fost aşezat în timpul vieţii sale.

Psalmul 93:1-2 – Aş vrea să observaţi că tronul lui Dumnezeu este din veşnicie, pe când tronul lui David a fost adus în timp.

Apocalipsa 3:21 – Aici vedem că există o diferenţă mare între tronul lui Dumnezeu şi tronul lui David. Observaţi că în acest verset se face distincţie între tronul lui Dumnezeu Tatăl şi tronul lui Dumnezeu Fiul. De asemenea, găsim aceeaşi distincţie în Evrei 1:8.

Vedeţi? Dumnezeu recunoaşte că tronul lui David este un tron diferit.

Un ultim lucru pe care aş vrea să-l observaţi este că tronul lui David niciodată nu a exercitat [şi nici nu va exercita] o autoritate în ceruri, ci tronul lui David este pământesc. Uitaţi-vă la Isaia 66:1!

Haideţi să ne amintim care e problema! Satan şi-a aşezat satanocraţia lui pe pământ. Şi aici, pe pământul acesta, va fi el înfrânt. Dar tot aici, pe pământ, va fi aşezat tronul lui Mesia; şi ultimul Adam va stăpâni pe planeta Pământ.

Legământul davidic încă face parte din viitor; nu a fost împlinit încă. Şi el se va împlini atunci când Domnul Isus Se va întoarce pe pământ ca să împărăţească.

B. Împlinirea legământului davidic, în viitor

  1. Împărăţia [Împărăţia de 1000 de ani] va fi dată Fiului Omului la cea de-a doua venire a Sa.

Daniel 7:13-14 – Observaţi că atunci când Domnul Isus va veni, la cea de-a doua venire a Lui, Lui I Se va da stăpânire.

Vă aduceţi aminte ce a primit primul Adam de la Dumnezeu? Şi el a primit stăpânire! Adam a primit stăpânire peste pământ, dar a încredinţat stăpânirea lui Satan, atunci când a căzut în păcat. Şi astfel lumea aceasta a devenit împărăţia lui Satan. Dar stăpânirea aceea Îi va fi dată înapoi Celui de-al doilea Adam.

Apoi ni se spune că Lui I Se va da şi slavă; slava lui Dumnezeu se va întoarce pe planeta Pământ. Şi ni se mai spune că I Se va da şi putere împărătească.

Observaţi că lucrurile acestea se aplică la toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile. Şi ni se spune că stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică şi nu va trece nicidecum.

Tot Daniel ne spune nişte lucruri foarte interesante, şi anume: când şi cum se vor petrece toate aceste lucruri. Daniel ne spune că vor exista patru mari imperii în lumea aceasta:

  • imperiul babilonian;
  • imperiul medo-persan;
  • imperiul grec;
  • imperiul roman.

 

Daniel ne spune că ultimul imperiu, Imperiul roman, va veni în trei forme:

  • prima formă a Imperiului roman este sub cea a unei fiare foarte feroce; şi ea va subjuga toate naţiunile pământului. Lucrul acesta s-a întâmplat în timpul Domnului Isus.
  • a doua formă a Imperiului roman este cea a unei “Federaţii de 10 naţiuni”.

Este interesant faptul, dar eu cred că noi vedem formarea acestei “Federaţii de 10 naţiuni” în Europa, în timpul prezent.

  • cea de-a treia formă pe care o va lua Imperiul roman este reprezentată de “un corn mic”. “Cornul mic” reprezintă o persoană foarte puternică; şi este vorba de sămânţa şarpelui – Anticristul.

După ce sămânţa şarpelui – Anticristul – va fi zdrobit, Împărăţia lui Mesia va fi aşezată pe pământ.

2. Însuşi Domnul Isus confirmă acest lucru.

,,Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre“  – Matei 25:31-32

Aş vrea să observaţi cum aceste două versete fac o legătură cu legământul avraamic, cu legământul deuteronomic şi cu legământul davidic. Când Se va întoarce, Domnul Isus Se va aşeza pe tronul lui David, pe scaunul de domnie al slavei Sale; va judeca naţiunile şi le va despărţi; şi numai cei mântuiţi vor fi introduşi în Împărăţia Lui.

Deci împlinirea legământului davidic în viitor este confirmată chiar de Domnul Isus.

 

3. Proorocul Zaharia confirmă acest lucru.

Zaharia 14:4,9 – Nişte lucruri incredibile se vor petrece atunci când Domnul Isus Se va întoarce pe planeta Pământ. Vor avea loc nişte schimbări extraordinare în Orientul Mijlociu, în special în ceea ce priveşte Ierusalimul. Dar Zaharia ne confirmă aici legământul davidic. El spune că “Domnul, adică Mesia Isus, va fi Împărat peste tot pământul”.

4. David confirmă acest lucru.

,,Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea
până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.” –
Domnul va întinde din Sion toiagul de cârmuire al puterii Tale, zicând:
„Stăpâneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi!”  –  Psalmul 110:1-2

David ne confirmă şi ne declară aici că Fiul său – Domnul Isus – va şedea pe tronul său.

 

C. Împlinirea pământească a legământului davidic

  • În proorocia lui, Zaharia confirmă acest lucru.

În Zaharia 14:4,9 ni se spune că atunci când picioarele Domnului Isus vor atinge pământul, acela va fi semnalul că El Îşi va aşeza Împărăţia Lui. Revenirea Lui va realiza nişte schimbări extraordinare, în special în Orientul Mijlociu. Şi Domnul Isus va fi Împărat peste tot pământul.

  • Domnul Isus va executa judecată şi dreptate pe tot pământul.

În Ieremia 23:5-8, Ieremia confirmă acest lucru.

Haideţi să ne întoarcem înapoi la împăratul Ioiachim! El a fost un urmaş al lui David şi el făcea parte din linia davidică, mesianică. El a comis nişte păcate groaznice împotriva lui Dumnezeu. Aşa că Dumnezeu a pronunţat un blestem de sânge peste linia davidică a lui Ioiachim. Dumnezeu a spus: “Nici un fiu de-al tău nu va mai şedea pe tronul lui David!”

Lucrul acesta a cauzat o problemă extraordinară. Şi se punea întrebarea: “Cum mai poate fi împlinit legământul lui Dumnezeu făcut cu David, dacă linia lui David a fost blestemată cu sânge?”

Domnul Isus a fost născut din Maria, prin naştere din fecioară. Maria era şi ea o urmaşă de-a lui David; se trăgea din linia lui David. Dar ea nu se trăgea din linia lui Solomon, linia regală. Ea se trăgea din linia lui Natan, un alt fiu al lui David. Solomon l-a avut ca fiu pe Roboam, care a devenit rege şi linia sa s-a dus până la Ioiachim, care a adus blestemul de sânge în linia lui David. Dar linia Mariei din David, prin Natan, depăşea (ocolea) blestemul de sânge.

Problema era că drepturile regale la împărăţie veneau prin Solomon, … Ioiachim şi prin Iosif. Deci într-un fel drepturile regale care erau la Iosif trebuiau să-I fie transferate Domnului Isus. Dar Domnul Isus nu putea să fie Fiul lui Iosif, pentru că linia lui Iosif era blestemată. Într-adevăr Domnul Isus nu a fost Fiul lui Iosif, El a fost născut din Duhul Sfânt. Şi atunci când Iosif şi-a dat seama că Maria e însărcinată – ei încă nu erau căsătoriţi, ci erau doar logodiţi -, Iosif a vrut să se despartă de Maria, să rupă logodna. Dar îngerul Gabriel i-a spus: “Iosife, trebuie să te căsătoreşti cu Maria! Pentru că atunci când Domnul Isus Se va naşte, tu trebuie să fii tatăl Lui legal (adoptiv), astfel încât să-I poţi transmite Lui drepturile tale regale, ca El să fie Împărat.”

Înţelegeţi acum cum a depăşit Dumnezeu problema? Nu credeţi că este extraordinar faptul că scopurile lui Dumnezeu nu sunt nimicite niciodată?

În vremea lui Ezechiel, el nu avea de unde să ştie că va avea loc o naştere din fecioară. Dar Ezechiel a trebuit pur şi simplu să se încreadă în Dumnezeu, că Dumnezeu Îşi va împlini Cuvântul Său.

Aceasta este o lecţie şi pentru noi. Ne întrebăm: “Oare cum va ieşi Dumnezeu să rezolve problema aceasta în viaţa mea?” … Dar vedeţi? Dumnezeu a rezolvat deja toate problemele înainte de întemeierea lumii. Şi noi pur şi simplu trebuie să ne încredem în El, să facem câte un pas în credinţă şi să spunem: “Doamne, ştim că Tu vei rezolva aceste lucruri!” Şi El o va face, pentru că toate depind de credincioşia Lui nu de dorinţa noastră sau de credincioşia noastră.

  • Daniel 7 confirmă acest lucru.

În Daniel 7:13-14,27, ni se spune că Împărăţia de 1000 de ani [Împărăţia pământească] va fi aşezată sub ceruri.

  • Fapte 3:21 confirmă acest lucru.

Vă aduceţi aminte că Israelul L-a respins pe Mesia! Mesia – Domnul Isus – a intrat în Ierusalim în Duminica Floriilor [Proorocul Zaharia a prezis acest lucru; la fel şi proorocul Daniel]. Dar ce au făcut iudeii? L-au respins şi L-au răstignit pe Mesia lor. Înainte de aceste lucruri, Domnul Isus avertizase Israelul. El a spus: “Dacă voi Mă respingeţi, totuşi veţi avea altă oportunitate!” Dar a spus: “Dacă veţi păcătui, dacă veţi huli împotriva Duhului Sfânt, pentru generaţia aceasta nu va mai fi nici un remediu!”

  • În Vechiul Testament Israelul L-a respins pe Dumnezeu Tatăl, şi şi-au ales un împărat.
  • În Evanghelii, Israelul Îl respinge pe Dumnezeu Fiul.

În Ziua Rusaliilor, S-a pogorât Duhul Sfânt, cea de-a treia Persoană din Trinitate. Petru a ţinut atunci o predică extraordinară israeliţilor din Ierusalim – nu era nici unul dintre neamuri printre ei ; şi Petru a spus: “Dacă vă pocăiţi, Dumnezeu Îl va trimite pe Domnul Isus înapoi!”

Uitaţi-vă ce s-ar fi întâmplat dacă Israelul s-ar fi pocăit după Ziua Rusaliilor! …   Uitaţi-vă în Fapte 3:19-21 ce promite Petru! Vreau să observaţi ce spune Petru lui Israel aici! Petru le spune: “Vă cer să vă pocăiţi! Duhul Sfânt a venit; şi dacă vă pocăiţi Dumnezeu Îl va trimite pe Domnul Isus înapoi.”

Şi în v.21, Petru spune: “… pe care cerul trebuie să-L primească până la vremile aşezării din nou a tuturor lucrurilor.” În limba română, traducerea nu este atât de clară, căci spune: “… până la vremile aşezării din nou a tuturor lucrurilor.” Traducerea mai bună este cea în engleză, care spune: “… până la vremea restituirii tuturor lucrurilor.”

Petru a folosit în v.21 două cuvinte din limba greacă: “palin genesia” – traduse “din nou genesa”. Cu alte cuvinte, Petru spunea: “Adu-ţi aminte, Israele! L-ai respins pe Dumnezeu Tatăl … L-ai respins pe Dumnezeu Fiul … Duhul Sfânt a venit acum! Dacă vă pocăiţi, genesa va avea loc din nou.” Cu alte cuvinte: “Domnul Isus Se va întoarce şi toate proorociile Vechiului Testament vor fi împlinite. Va avea loc “din nou genesa” [“palin genesia”]. Din nou va fi instaurată Teocraţia!

  • Din nefericire, în ziua Rusaliilor, Israelul L-a respins pe Duhul Sfânt şi L-a respins din nou pe Hristos.

Şi aşa cum a prezis Domnul Isus, pentru ei nu a mai existat nici un remediu. După aproximativ 38 de ani, în anul 70 d.Hr., generalul Titus a venit şi a distrus Ierusalimul, ştergându-l de pe faţa pământului.

Domnul Isus a spus acest lucru despre Ierusalim; a spus că “va fi şters de pe faţa pământului de către neamuri”, şi a spus: “Voi nu Mă veţi mai vedea din nou, până când nu vă pocăiţi şi nu spuneţi: “Binecuvântat să fie Cel ce vine în Numele Domnului!” Aceste proorocii ale Domnului Isus au fost împlinite până la ultima literă.

Ştiţi că, cu toate că Israelul a capturat din nou Ierusalimul, în 1967, şi cu toate că acum Ierusalimul le aparţine din nou evreilor, zona sacră unde a fost odată Templul nu aparţine evreilor, ci aparţine arabilor? Evreii nu pot să se roage acolo şi nu pot să ridice steagul Israelului acolo. Neamurile au încă în stăpânire acea zonă.

Aceasta pentru că, în timpul Războiului de Şase Zile din 1967, renumitul general israelian, Moshe Dayan, care a capturat Ierusalimul, a făcut un lucru de necrezut: a dat înapoi arabilor muntele pe care a fost Templul. Şi cu toate că prin inteligenţa şi tactica sa militară strălucită generalul Dayan a recuperat Ierusalimul, evreii nu l-au iertat niciodată pentru că a dat muntele Templului arabilor. Generalul Dayan a murit în 1981, şi evreii de abia dacă au pomenit ceva despre moartea lui.

Dar de fapt lucrurile ce s-au întâmplat făceau parte din planurile lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus că Ierusalimul va fi nimicit de neamuri … Vedeţi cât de precis este Cuvântul lui Dumnezeu?

De aceea, Fapte 3:21 ne confirmă faptul că Împărăţia lui Mesia va fi o Împărăţie pământească. Versetul acesta spune că “va avea loc din nou genesa”.

Ordinea cronologică a ceea ce se va întâmpla în Împărăţia de 1000 de ani.

  1. Blestemul care a fost pus asupra pământului va fi îndepărtat. Vă aduceţi aminte că pământul a fost blestemat după căderea omului în păcat! Dar când va avea loc “din nou genesa”, blestemul acela aruncat asupra pământului va fi îndepărtat (Is.35:1-2; Is.41:18-20; Is.51:3). Deci blestemul care a fost pus asupra pământului va fi îndepărtat atunci.
  2. Animalele nu se vor mai devora unele pe altele. Va avea loc “din nou genesa” şi animalele vor fi din nou cum au fost în Eden. Isaia 11:6-9 – Vă daţi seama că pe planeta Pământ vor avea loc nişte schimbări extraordinare? Animalele nu vor mai fi sălbatice şi carnivore, ci vor fi paşnice şi ierbivore. În zilele Împărăţiei, nimic nu te va mai răni sau distruge.
  3. Viaţa lungă va fi restaurată (Isaia 65:20).
  4. Bolile vor fi vindecate (Is.29:18; Is.35:5-6). Vă aduceţi aminte că atunci când Domnul Isus a fost pe pământ El a făcut aceste minuni despre care vorbeşte Isaia aici; şi a spus: “Aceasta este dovada că Împărăţia vă este oferită vouă!” Acestea erau semne ale Împărăţiei.

Cine va face parte din Împărăţie?

Domnul Isus a spus un lucru ucenicilor, dar se aplica în special la trei dintre ei. Domnul Isus a spus: “Am să vă arăt puţin şi am să vă explic cum va arăta Împărăţia cerurilor [Împărăţia de 1000 de ani]!”; şi i-a dus pe Muntele Schimbării la Faţă – pe Petru, Iacov şi Ioan. Acolo, cei trei ucenici L-au văzut pe Domnul Isus în slavă; L-au văzut pe Domnul Isus glorificat. Iar lângă Domnul Isus au văzut că au apărut doi din sfinţii Vechiului Testament: Moise şi Ilie.

Domnul Isus a spus că ceea ce au văzut ucenicii acolo era ca o prefaţă a Împărăţiei ce urmează să vină. Haideţi să vedem cine era acolo pe munte!

  • era Domnul Isus în slavă;
  • era Moise, care murise şi fusese îngropat, iar apoi a fost înviat;
  • tot acolo se afla Ilie, care nu murise, ci fusese răpit; dar şi el era acolo, în trupul lui de slavă.
  • şi mai erau cei trei ucenici: Petru, Ioan şi Iacov, în trupurile lor muritoare.

Domnul Isus le-a spus: “Aceasta este ca o prefaţă a Împărăţiei!” În Împărăţie vor fi sfinţi pe care Dumnezeu i-a înviat, vor fi sfinţii care au fost răpiţi [Biserica] şi vor fi mulţimi de oameni în trupurile lor muritoare. Când Domnul Isus Se întoarce să domnească, noi – Biserica – ne vom întoarce împreună cu El; sfinţii din Vechiul Testament vor fi înviaţi din morţi şi vor fi mulţi alţi oameni care au supravieţuit perioadei Necazului cel Mare şi au ieşit din Necazul cel Mare, care nu   s-au închinat niciodată Fiarei, care i-au apărat pe evrei şi au dovedit că ei sunt născuţi din nou; ei – neamurile – vor intra în Împărăţie împreună cu naţiunea Israel, care s-a pocăit şi care L-a primit pe Mesia.

  • Biblia indică faptul că Împărăţia lui Mesia [Împărăţia de 1000 de ani] nu este Împărăţia veşnică.

După Necazul cel Mare va avea loc cea de-a doua venire a Domnului Isus. Domnul Isus Îşi va aşeza Împărăţia Sa, care va dura 1000 de ani [Împărăţia de 1000 de ani] şi care a fost descrisă de Domnul Isus pe Muntele Schimbării la Faţă.

La sfârşitul celor 1000 de ani, Satan – care a fost legat – va fi eliberat şi va veni pe planeta Pământ.

Spuneam că din Necazul cel Mare vor fi oameni care vor supravieţui şi vor intra în Împărăţie în trupurile lor muritoare, dar ei Îl vor accepta pe Isus ca Mântuitor şi ca Mesia şi vor fi mântuiţi. În cei 1000 de ani, mulţi copii se vor naşte din aceşti oameni muritori şi mulţi dintre aceştia nu-L vor accepta pe Domnul Isus ca Mântuitor şi ca Mesia; ei se vor răzvrăti împotriva Lui, împreună cu Satan la sfârşitul celor 1000 de ani.

După ce va fi eliberat, Satan va avea o ultimă încercare nebunească de a-L doborî pe Domnul Isus de pe tronul Său. În această răzvrătire va fi urmat de oamenii nemântuiţi din Împărăţia de 1000 de ani. Bineînţeles că Satan şi aliaţii săi vor eşua în această încercare nebunească. Oamenii răzvrătiţi, aliaţii lui Satan, vor fi mistuiţi de foc pogorât din cer, iar Satan va fi aruncat în iazul de foc.

După aceea va fi aşezat Marele Tron Alb de Judecată. Toţi cei care au murit în păcat, fără Hristos, vor fi înviaţi din morţi, vor fi judecaţi şi vor fi trimişi într-o veşnicie pierdută, în iad.

Acum, trebuie să facem o diferenţă în Scriptură între Împărăţia de 1000 de ani şi Împărăţia veşnică.

  1. În Psalmul 72:8 şi în Zaharia 9:10, ni se spune că Domnul Isus va domni de la o mare la alta [de la Marea Mediterană la Marea Moartă]. Apocalipsa 21:1 – Ne spune că în Împărăţia veşnică nu mai există mare.
  2. În Împărăţia de 1000 de ani vor fi oameni nemântuiţi (Is.11:4; Apoc.20:8-9). În Împărăţia veşnică nu vor mai fi oameni nemântuiţi (Apoc.21:8).
  3. În Împărăţia de 1000 de ani unii oameni vor muri (Is.11:4; Ier.31:29-30; Is.65:20). În Împărăţia veşnică nu va mai exista moarte (Apoc.21:4)
  4. În Împărăţia de 1000 de ani se vor naşte copii, din cei care intră în Împărăţie cu trupurile lor muritoare [cei care au ieşit din Necazul cel Mare] (Ezec.47:22). În Împărăţia veşnică nu se vor mai naşte copii (Mat.22:30).

Acestea au fost diferenţele dintre Împărăţia de 1000 de ani şi Împărăţia veşnică.

Împărăţia de 1000 de ani va fi o Împărăţie politică.

Sunt unii teologi care spun că şi noi trebuie să intervenim atunci când e vorba de guvernul ţării în care trăim. Putem şi trebuie să facem ceea ce ne stă în putinţă ca să-i ajutăm pe oameni. Dar fiţi foarte atenţi! Să nu credeţi că puteţi schimba lumea implicându-vă în politică şi acţionând în politică, în vremurile de faţă, pentru că este imposibil. Noi trăim în lumea lui Satan.

În secolul XIX a existat un mare evanghelist, numit D.L. Moody. El a fondat Biserica din Edinburg. Au fost foarte mulţi oameni care au încercat să-l implice pe evanghelistul Moody în politică şi-i spuneau: “Domnule Moody, ai putea să fii un mare politician, pentru că ai o mare influenţă asupra mulţimilor!” Dar Moody a dat din cap şi a spus: “După mine, lumea aceasta este un vas care se scufundă. Dar Dumnezeu ne-a oferit nouă o barcă de salvare, în Domnul Isus Hristos. Pe mine nu mă interesează altceva în viaţa aceasta decât să iau pe oameni de pe vaporul care se scufundă şi să-i duc în barca de salvare, care este Isus Hristos.”

Dar Împărăţia lui Hristos – Teocraţia – va fi o Împărăţie politică, pentru că Domnul Isus va fi Împărat peste tot pământul.

  • Guvernarea [stăpânirea] va fi pe umerii Domnului Isus.

,,Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni s-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii. El va face ca domnia Lui să crească şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci. Iată ce va face râvna Domnului oştirilor.“ –Isaia 9:6-7

Domnul Isus va şedea pe tronul lui David şi domnia sau stăpânirea va fi pe umerii Lui.

  • Isus Mesia va controla relaţiile internaţionale.

,,El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotărî între un mare număr de popoare; aşa încât din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug şi din suliţele lor, cosoare: niciun popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul“ – Isaia 2:4

Domnul Isus va stăpâni peste toate neamurile.

Cu ceva ani în urmă am vizitat clădirea Naţiunilor Unite din New York. Textul din Isaia 2:4b este sculptat pe o placă aflată pe frontispiciul sediului O.N.U. Şi m-am gândit: “Câtă falsitate este aici!” Naţiunile Unite cred că pot să aducă pace, dar niciodată nu va fi pace pe acest pământ decât atunci când Isus Mesia va controla relaţiile internaţionale.

  • Ierusalimul va fi centrul de guvernare.

,,Se va întâmpla în scurgerea vremurilor că muntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înălţa deasupra dealurilor şi toate neamurile se vor îngrămădi spre el. Popoarele se vor duce cu grămada la el şi vor zice: „Veniţi, să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui şi să umblăm pe cărările Lui.” Căci din Sion va ieşi Legea şi din Ierusalim, Cuvântul Domnului.“ – Isaia 2:2-3

Ştiţi că va veni ziua când Casa Parlamentului din Londra va fi încuiată şi nu va mai fi folosită? Va trebui să fie pus acolo o plăcuţă, pe care să scrie: “Aici nu mai există nici un guvern … De aici nu se va mai guverna … Dacă aveţi probleme, mergeţi la Ierusalim.”

Aceasta pentru că Ierusalimul va fi centrul de guvernare; de acolo se va guverna pământul. Şi toate naţiunile se vor duce acolo.

  • Domnul Isus va fi Judecătorul suprem.

Isaia 2:4; Psalmul 72:1-4 – Isus Mesia va fi Judecătorul suprem pe tot pământul şi, pentru prima oară în istoria omenirii, pe pământ va domni dreptatea.

Nouă ne este imposibil să ne imaginăm cum va fi atunci … Vă puteţi imagina cum pământul se schimbă, animelele se schimbă, situaţia politică se schimbă? Şi ceea ce mă uimeşte pe mine cel mai mult din toate aceste lucruri este faptul că Noul Testament ne arată că noi suntem Mireasa lui Hristos şi noi vom împărăţi împreună cu Hristos. Noi vom fi cei care vom lucra împreună cu El şi noi vom lua parte în organizarea Împărăţiei Sale.

Ştiţi că noi avem un viitor minunat? Pavel numeşte viitorul nostru “nădejdea binecuvântată”. Şi noi trebuie să aşteptăm cu nerăbdare acea nădejde binecuvântată. Lucrurile nu vor fi întotdeauna aşa cum sunt acum, ci vor avea loc nişte schimbări minunate.

Împlinirea legământului davidic este sigură, pentru că ea se bizuie pe credincioşia lui Dumnezeu.

,,Domnul a jurat lui David adevărul
şi nu Se va întoarce de la ce a jurat:
„Voi pune pe scaunul tău de domnie un fiu din trupul tău.“ – 
Psalmul 132:11

Dumnezeu nu-l va minţi pe David. Dumnezeu a confirmat legământul davidic cu o juruinţă. Este adevărat că descendenţii lui David au fost necredincioşi lui Dumnezeu. Solomon, Roboam, Ahaz, Manase, Ioiachim au fost necredincioşi; dar Dumnezeu este credincios şi Cuvântul Său va fi împlinit.

,,Şi iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Isus. 32 El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. 33 Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit.” – Luca 1:31-33

Împăratul vine! Dumnezeu a confirmat acest lucru şi de aceea ne putem bucura.

 

V.     NOUL LEGĂMÂNT

Este important să înţelegem acest legământ, pentru că legământul acesta i-a fost descoperit lui Ezechiel.

Vă aduceţi aminte că Dumnezeu este Împăratul veşniciilor; şi Împăratul trebuie să aibă o Împărăţie şi supuşi care să-L slujească de bună voie.

Am văzut în legământul davidic că Împăratul vine.

În legământul deuteronomic am văzut că pământul va fi înnoit; vom avea un pământ nou. Dar am văzut că este nevoie şi de un popor răscumpărat. Aşa că Noul Legământ tratează problema răscumpărării poporului.

A. Părţile implicate în legământ

Atunci când face o înţelegere sau un legământ, trebuie să fie două părţi implicate în încheierea legământului.

  • Cele două părţi sunt Dumnezeu şi Israel.

,,Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou.“ –  Ieremia 31:31

Este un nou legământ şi el e făcut cu casa lui Iuda şi a lui Israel (Is.59:20-21; Ier.50:4-5; Ezec.34:25-30; Ezec.37:21-38).

  • Părţile implicate în Legământul cel Nou sunt aceleaşi care au fost implicate în legământul cel vechi.

,,Nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinţii lor în ziuacând i-am apucat de mână să-i scot din ţara Egiptului, legământ pe care l-au călcat, măcar că aveam drepturi de soţ asupra lor, zice Domnul“ – Ieremia 31:32

Aş vrea să observaţi că e vorba de acelaşi popor – Israel! Şi Dumnezeu spune: “Eu am încheiat acel legământ cu voi. Aduceţi-vă aminte că era un legământ multilateral! Adică, amândoi am încheiat legământul; El l-am păstrat, dar voi l-aţi încălcat.”

Deci Legământul cel Nou este încheiat între aceleaşi părţi, cum a fost încheiat legământul mozaic.

  • Noul Legământ vorbeşte despre o existenţă veşnică a Israelului.

Legământul cel Nou implică o reconstruire a Ierusalimului, un Ierusalim care va exista veşnic. Iar Israelul va fi o naţiune care va exista toată veşnicia (Ier.31:31-40).

B. Promisiunile Noului Legământ

  • Regenerare sau naştere din nou.

Cu alte cuvinte, oamenii vor primi o inimă nouă; vor fi născuţi din nou.

,,Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea, zice Domnul: Voipune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor, şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. “ – Ieremia 31:33

Vă aduceţi aminte care a fost problema cu legământul mozaic? Legea era aplicată la exteriorul omului, dar problema omului era interioară. Oamenii aveau o fire păcătoasă în ei, de aceea au încălcat legământul mozaic.     Pe când, în Legământul cel Nou, Dumnezeu spune: “Voi pune Legea Mea înlăuntrul lor … Ei vor fi născuţi din nou! Ei vor avea o natură nouă!”

  • Iertare de păcate.

,,Niciunul nu va mai învăţa pe aproapele sau pe fratele său, zicând: ‘Cunoaşte pe Domnul!’ Ci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul, căci le voi ierta nelegiuirea şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.”“ – Ieremia 31:34

Aş vrea să observaţi că ni se spune că păcatele vor fi iertate, nelegiuirea va fi iertată; şi Dumnezeu spune: “Nu Îmi voi mai aduce aminte de păcatul lor “

Ştiţi că Dumnezeu are o memorie rea în ceea ce priveşte păcatele noastre? De fapt, la Dumnezeu aceasta nu este un lucru negativ, o slăbiciune, ci este un atribut al Său. Şi în ceea ce priveşte toate păcatele mele, Dumnezeu spune: “Nu-Mi voi mai aduce aminte de ele!” Aceasta este o iertare măreaţă, dumnezeiască.

Un predicator din Marea Britanie obişnuia să spună: “Dumnezeu a aruncat toate păcatele mele în adâncul oceanului şi acolo a pus un semn pe care scrie: “Pescuitul interzis!” Deci va fi iertare de păcate.

  • Duhul Sfânt, care locuieşte în om.

Ezechiel 36:27 – Aş vrea să observaţi că am fost născuţi din nou, am fost iertaţi de păcate şi apoi ne este dăruit şi Duhul Sfânt care să locuiască în noi.

  • O cunoştinţă completă şi universală cu privire la Iehova.

Ieremia 31:34 – Va fi o cunoştinţă universală. Toţi evreii şi toate neamurile din Împărăţie, într-un mod miraculos, vor primi o cunoştinţă completă cu privire la Dumnezeu şi la Cuvântul Său.

  • Ascultare.

,,Le voi da o inimă şi o cale ca să se teamă de Mine totdeauna, spre fericirea lor şi a copiilor lor după ei. Voi încheia cu ei un legământ veşnic, că nu Mă voi mai întoarce de la ei, ci le voi face bine şi le voi pune în inimă frica de Mine, ca să nu se depărteze de Mine.Ieremia 32:39-40

Haideţi să privim Israelul, ca şi naţiune! Când citim despre Israel în Scriptură, încă din vremea lui Avraam ei au fost neascultători. Şi sunt exact la fel chiar şi în ziua de astăzi. Să vă dau o ilustraţie!

Cu ceva ani în urmă, eu, împreună cu soţia mea Nancy, am vizitat Ierusalimul. Acolo – în Ierusalim – există un muzeu foarte frumos. Aşa că am hotărât să mergem şi să vizităm acest muzeu. Eu bănuiam că dacă muzeul este un muzeu israelit, atunci ceea ce este expus în acel muzeu va fi bazat pe istoria Vechiului Testament. Dar nu am văzut nimic din ceea ce mă aşteptam eu să fie. Acolo erau expoziţii având ca temă evoluţionismul; şi în mod deliberat şi conştient evreii au negat Scriptura.

Lui Ehud Barak, primul ministru al Israelului, nici măcar nu-i pasă de promisiunile făcute de Dumnezeu în Vechiul Testament. El încearcă să negocieze pacea, oferind zone de teren vrăjmaşilor Israelului – arabilor. Şi chiar şi în ziua de astăzi există în poporul Israel o neascultare de Dumnezeu urâtă de tot.

Dar ştiţi că lucrurile acestea vor fi schimbate într-un mod extraordinar şi minunat? La sfârşitul vremurilor, Israelul va fi ascultător de Dumnezeu. La fel şi întreaga omenire.

Vor fi binecuvântări naţionale.

Nu uitaţi că Noul Legământ era de fapt o înţelegere între Dumnezeu şi Israel! Acum, am să vă dau o listă de binecuvântări:

  • Duhul Sfânt şi Cuvântul lui Dumnezeu nu se vor îndepărta (abate) de la Israel niciodată (Ps.59:21).
  • Israel va avea o reputaţie mare, datorită binecuvântărilor lui Dumnezeu (Is.61:8)

Uitaţi-vă la Israel astăzi! Astăzi, Israelul nu are o reputaţie prea bună. De fapt, politicienii lumii de astăzi ar prefera ca Israelul să nu existe, pentru că ei cred că Israelul cauzează multe probleme în Orientul Mijlociu. Dar lucrurile acestea se vor schimba.

  • Fiarele sălbatice vor fi îmblânzite (Ezec.34:25-28)
  • Israel va fi poporul special al lui Dumnezeu (Ier.31:33; Ezec.36:28)
  • Dumnezeu va face bine poporului Israel (Ier.32:40-42)
  • Va fi securitate [siguranţă] naţională (Ezec.34:25-28)

Ştiţi că în toată istoria poporului Israel au existat foarte puţini ani în care evreii să se bucure de o siguranţă naţională? De fapt, mii de ani ei s-au temut şi încă se mai tem de vrăjmaşii lor.

  • Nu vor mai fi ameninţări şi insulte (Ezec.34:28-29).

Când eu eram un băieţel, aproape de locuinţa noastră era o comunitate de evrei. După mine, oamenii aceia erau nişte oameni foarte ciudaţi. Erau evrei ortodocşi, purtau acele chipe ciudate şi bărbaţii aveau nişte perciuni lungi. Am observat că foarte mulţi oameni ridicau trei degete la ei [arătătorul, mijlociul şi inelarul]. Aşa că am întrebat pe cineva: “Ce înseamnă să-i arăţi unui evreu aceste trei degete?” Şi omul respectiv mi-a spus: “Aceasta înseamnă: “Tu L-ai omorât pe Hristos!” Evreii aceia, care erau vecini cu mine, erau ameninţaţi şi insultaţi. Dar toate acestea vor înceta odată.

  • Edenul va fi restaurat [Aceasta este “palin genesia” – “din nou genesa”] (Ezec.34:29).
  • Va fi hrană din belşug (Ezec.34:27,29; Ezec.36: 29-30).
  • Vremea va fi stabilă [şi stăpânită] (Ezec.34:26).

Vă aduceţi aminte că atunci când Domnul Isus era pe Marea Galileii a izbucnit o furtună mare, şi ucenicii credeau că corabia lor se va scufunda. Domnul Isus a mustrat atunci vântul şi marea. Dar în Împărăţia de 1000 de ani vremea va fi stabilă şi stăpânită.

  • Va avea loc o explozie demografică a populaţiei în Israel (Ezec.36:37-38; Ezec.37:26).
  • Israelul va fi reconstruit (Ezec.36:33).
  • Naţiunea va fi unită (Ezec.37:21-22).

Ştiţi că de la moartea lui Solomon, în 931 î.Hr., şi până astăzi, Israelul a fost totdeauna o naţiune împărţită. Şi Israelul este împărţit şi dezbinat chiar şi astăzi. Unii vor pace, alţii vor război; unii vor religie, alţii vor ateism. Dar în Împărăţia de 1000 de ani cele 12 seminţii vor fi unite.

  • Templul [Sanctuarul] lui Dumnezeu va fi în Israel (Ezec.37:26-28).
  • Israelul va locui în ţara lui pentru totdeauna (Ezec.37:25).
  • Dumnezeu nu va mai respinge niciodată Israelul (Ier.32:40).

C. Natura Noului Legământ

  • Noul Legământ este un legământ necondiţionat.

Noul Legământ va fi împlinit doar datorită neascultării lui Israel. Dumnezeu Şi-a dat seama că Israelul nu putea păstra legământul mozaic, pentru că acest legământ ţinea de exterior, pe când problema era interioară. De aceea Dumnezeu a spus: “Voi face un nou legământ cu voi!” Aş vrea să observaţi că Noul Legământ este necondiţionat; depinde în totalitate de Dumnezeu, de credincioşia Lui.

Ezechiel 36:22 – “Toate aceste lucruri nu le fac din pricina voastră, ci din pricina Numelui Meu cel Sfânt!” Iată care este fraza specială pe care o foloseşte Dumnezeu aici! El spune: “Eu o voi face!”

Deci primul lucru pe care l-am văzut cu privire la natura Noului Legământ este că el este necondiţionat; este un legământ unilateral. Dumnezeu a făcut legământul şi Dumnezeu îl va păstra.

  • Noul Legământ este un legământ veşnic.

Vă aduceţi aminte că legământul mozaic era temporar – pentru că depindea de credincioşia lui Dumnezeu, dar şi de credincioşia lui Israel. Pe când Noul Legământ depinde numai de credincioşia lui Dumnezeu – aşa că este veşnic şi nu poate fi distrus niciodată (Is.61:8-9).

Ezechiel 37:26 – Observaţi ce spune acest verset! Spune că “va fi un legământ veşnic cu ei”; un legământ veşnic, care va dura pentru totdeauna.

D. Relaţia dintre Biserică şi Noul Legământ

Am văzut până acum că Noul Legământ a fost încheiat între Dumnezeu şi Israel. Neamurile nu au fost implicate de la început în acest legământ.

În Ziua Rusaliilor, Duhul Sfânt S-a pogorât şi Noul Legământ a fost pus la dispoziţia lui Israel, dar ei l-au refuzat.

Iată ce vreau să subliniez aici: “Ce relaţie avem noi, ca şi Neamuri, ca şi Biserică cu Noul Legământ?” Şi Faptele Apostolilor ne subliniază acest lucru în foarte multe detalii. Israelul L-a respins pe Dumnezeu Tatăl, pe Dumnezeu Fiul şi pe Dumnezeu Duhul Sfânt.

De aceea Israelul a fost pus deoparte. Şi Dumnezeu cheamă acum un alt popor la Sine, care să fie Mireasa lui Hristos şi care să împărăţească împreună cu Hristos în timpul Împărăţiei de 1000 de ani. De aceea, acum trebuie să discutăm relaţia dintre Biserică şi Noul Legământ. Dar trebuie să ţinem minte că Noul Legământ a fost încheiat cu Israel.

  • Nu există nici o revelaţie cu privire la Biserică în Vechiul Testament.
  • În momentul în care Noul Legământ a fost încheiat cu Israel, Biserica – ca şi trup – nu exista.

De fapt nici unul dintre proorocii Vechiului Testament nu a ştiut nimic despre Biserică, despre Mireasa lui Hristos.

Haideţi să dovedim acest lucru din Efeseni 3:2-9! Atunci când Dumnezeu a făcut această revelaţie a Noului Legământ, atât lui Ieremia cât şi lui Ezechiel, ei nu aveau cum să ştie şi nu ştiau că la un anumit moment dat Dumnezeu va pune Israelul deoparte şi va înfiinţa un nou trup, numit Mireasa lui Hristos sau Biserica.

Pavel a subliniat foarte clar, în Efeseni 3, că revelaţia cu privire la Biserică – Mireasa lui Hristos – a fost complet necunoscută proorocilor Vechiului Testament. Dar Dumnezeu i-a revelat acest lucru lui Pavel.

Aşa că prin revelaţia lui Pavel, noi înţelegem de ce ne aflăm aici, care este scopul cu care ne aflăm noi aici, acum şi care este scopul nostru în viitor. Ezechiel şi Ieremia nu au ştiut absolut nimic despre Biserică.

  • Revelaţia Noului Legământ a venit [a fost dată] prin proorocii Vechiului Testament.

Aşa că a fost imposibil ca ei să poată spune ceva despre Biserică atunci, în zilele lor, în Vechiul Testament, pentru că Biserica nici nu exista, ca şi trup.

  • Biserica este implicată în Noul Legământ [sau Biserica are legătură cu Noul Legământ].
  • Rusaliile erau o sărbătoare evreiască.

Rusaliile [Sărbătoarea Cincizecimii] prezintă de fapt pogorârea Duhului Sfânt. Deci Rusaliile aveau o legătură cu Noul Legământ.

  • Incidentul cu Corneliu.

Fapte 11:15 – Vă aduceţi aminte ce s-a petrecut în acest pasaj? Petru a avut acea viziune, în care a văzut cum faţa de masă se pogora din ceruri şi ea era plină de animale pe care iudeii nu aveau voie să le mănânce, pentru că erau considerate necurate. Petru a auzit un glas, care i-a spus: “Scoală-te, taie şi mănâncă!” Şi Petru a spus: “Nu pot, Doamne! Sunt animale spurcate şi au să mă spurce şi pe mine!” Atunci s-a auzit o bătaie la poartă. Nişte mesageri fuseseră trimişi de sutaşul Corneliu. Ei au cerut lui Petru să meargă la Corneliu, pentru că Corneliu a avut o viziune de la Dumnezeu.

Cred că incidentul acesta a fost absolut uimitor pentru Petru. El era iudeu. Şi Petru cunoştea legămintele încheiate de Dumnezeu cu poporul Israel. El mersese la o şcoală iudaică şi cunoştea toate aceste lucruri de la cap la coadă. Îmi imaginez ce gândea Petru în mintea lui … “Stai puţin, Doamne! Legămintele acestea au fost încheiate cu Israel! … Îţi mai aduci aminte, Doamne?” Dar Domnul Isus i-a spus lui Petru: “Lasă aceasta, că nu-i treaba ta! Tu du-te şi vizitează-l pe acest om dintre Neamuri!”

Ţinând în minte lucrurile acestea, haideţi să citim Fapte 11:15! În timp ce Petru povestea acest incident ucenicilor, el spune: “Atunci când vorbeam cu Corneliu şi cu ceilalţi din casa lui, un lucru incredibil s-a petrecut acolo! Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei, exact aşa cum a venit peste noi la început.” Cu alte cuvinte, Petru spunea: “Legământul cel Nou a venit şi la Neamuri, exact aşa cum s-a petrecut cu noi la început.” … Care început? La începutul Bisericii, pentru că la Rusalii a avut loc începutul Bisericii.

Pentru prima oară în istoria lumii, cineva dintre Neamuri a experimentat pogorârea Duhului Sfânt peste el, în viaţa lui şi a fost născut din nou, iertat şi Duhul Sfânt a venit să locuiască în inima lui.

  • Biserica şi Israel împărtăşesc aceeaşi nădejde.

Fapte 26:6 – Pavel era în lanţuri, în aceste momente. Iudeii au fost cei care au pus pe romani să-l aresteze. Pavel se afla acum în faţa regelui Agripa, care-l judeca. Uitaţi-vă ce-i spune Pavel! – “Ştii de ce sunt eu aici, Agripa? Sunt pentru că părinţilor noştri evrei le-au fost făcute nişte promisiuni. Eu sunt dat în judecată pentru nădejdea aceea a promisiunilor.”

Incidentul acesta a avut loc ceva mai târziu în istoria Bisericii şi Pavel vorbea acum ca şi membru al Bisericii lui Isus Hristos.

De aceea, ca şi creştini, şi noi împărtăşim aceeaşi nădejde pe care o avea Israelul; şi noi vom fi împreună cu ei în aceeaşi Împărăţie. Noi vom avea funcţii diferite în Împărăţie – vom domni împreună cu Hristos -, dar este aceeaşi nădejde pe care o avem, ca şi Israel [nădejdea venirii Împărăţiei].

  • Legământul avraamic includea naţiunile dintre Neamuri în ceea ce privea binecuvântarea lor.
  • Biserica ia parte la Masa Domnului.

1 Corinteni 11:25 – Versetul spune: “Acest pahar este Legământul cel Nou …” În limba greacă este folosit un articol definit care implică “Legământul cel Nou”, adică este vorba de un singur legământ. Cu alte cuvinte, se face referinţă în mod specific la Legământul cel Nou, singurul care a fost de acest fel.

Deci atunci când noi, ca şi Biserică a Domnului Isus Hristos, luăm parte la Cina Domnului, noi indicăm faptul că suntem părtaşi ai Noului Legământ.

Luca 22:20 – Versetul acesta este o revelaţie minunată pe care Domnul Isus ne-o dă. Din nou, Domnul Isus Se referă la Legământul cel Nou şi spune: “Paharul acesta cu vin reprezintă sângele Meu care se varsă pentru voi …”

Deci Legământul cel Nou este pecetuluit şi este făcut posibil prin sângele lui Hristos.

Atunci când noi ne punem încrederea în Domnul Isus şi privim la Calvar, şi-L acceptăm pe Domnul Isus ca Mântuitor şi Domn al nostru, imediat devenim părtaşi ai Legământului cel Nou. Suntem născuţi din nou şi avem o natură nouă în noi. Avem Duhul Sfânt în noi. Şi vom fi părtaşi ai binecuvântărilor viitoare.

De fiecare dată când noi ne întâlnim la Masa Domnului, ne aducem aminte că prin sângele Domnului Isus noi devenim părtaşi [participăm] la Legământul cel Nou.

  • Credincioşii din Noul Testament sunt părtaşi ai aspectului spiritual din Noul Legământ.
    • suntem născuţi din nou (Tit 3:5);
    • păcatele noastre sunt iertate (Efes.1:7; Efes.4:32; Col.1:14; 1Ioan 2:12).
    • Duhul Sfânt locuieşte în noi (1Cor.6:19).
    • am primit o natură nouă, o fire dumnezeiască (2Pet.1:4).

,,Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe nişte table de piatră, ci pe nişte table care sunt inimi de carne“ – 2 Corinteni 3:3

Pavel spune că Legea mozaică a fost scrisă pe table de piatră. Legea privea exteriorul şi nu rezolva problema firii păcătoase din interiorul omului. Pe când Duhul Dumnezeului celui viu a scris în inimile noastre cuvintele dătătoare de viaţă. De aceea noi am fost născuţi din nou şi avem o fire dumnezeiască.

  • Funcţia apostolilor a fost cea de lucrători [slujitori] ai Noului Legământ.

2 Corinteni 3:6 – Aş vrea să obsevaţi că Pavel spune că “el este un slujitor al Legământului cel Nou”; şi spune: “Nu al slovei, ci al Duhului.” Pavel face referinţă aici din nou la legământul mozaic. Pavel spune: “Slova aceea sau legile acelea omorau, condamnau omul; dar Duhul dă viaţă.”

Duhul Sfânt a venit în concordanţă cu Legământul cel Nou. Aşa că în momentul de faţă, în timpul prezent, noi vedem o împlinire parţială a acestui legământ. Noi am fost implicaţi [incluşi] în acest legământ.

Pavel vorbeşte despre acest lucru în Romani 11, unde ne spune că “ramurile naturale ale pomului [Israelul] au fost tăiate temporar şi au fost altoite altele [Neamurile]”. Dar spune că Dumnezeu va altoi din nou ramurile naturale ale pomului, şi astfel va avea loc o împlinire finală a Noului Legământ.

  • Împlinirea finală a Noului Legământ

Vă aduceţi aminte că Noul Legământ a fost încheiat iniţial cu casa lui Israel!

Ieremia 31:31 – Deci vedem că era un legământ nou, încheiat cu casa lui Israel.

Haideţi să ne gândim puţin şi să ne amintim din nou care a fost scopul legământului mozaic!

Exod 19:6 – Versetul acesta spune că “Israelul trebuia să fie o împărăţie de preoţi”. Dumnezeu voia să lucreze prin ei, ca şi naţiune aleasă, ca să aducă binecuvântare pe tot pământul.

Legământul mozaic a fost încheiat cu casa lui Israel. Scopul legământului mozaic era ca în Israel să fie aşezată o Teocraţie şi ca Israel să fie o împărăţie de preoţi, care să mijlocească între celelalte neamuri şi Dumnezeu.

    • la încheierea legământului mozaic au fost semne – semne care i-au fost făcute lui Moise, semne care au fost făcute în faţa Israelului şi semne care au fost făcute în faţa egiptenilor [Neamurilor].
    • apoi, a fost un mijlocitor – Moise.la încheierea legământului mozaic au fost semne – semne care i-au fost făcute lui Moise, semne care au fost făcute în faţa Israelului şi semne care au fost făcute în faţa egiptenilor [Neamurilor].
    • în al treilea rând, trebuia să fie aşezată Teocraţia. Slava lui Dumnezeu era acolo. Pe muntele Sinai, dacă te uitai, puteai să vezi foc. Prezenţa lui Dumnezeu sau slava lui Dumnezeu era în Cortul Întâlnirii. Era o Teocraţie atunci, în timpul lui Moise; adică, Dumnezeu conducea.

Dar legământul mozaic a eşuat … Şi avem să vedem că Ezechiel ne relatează incidentul când slava lui Dumnezeu a fost îndepărtată de la Israel, din Templul de la Ierusalim.

Atunci când Legământul cel Nou va fi împlinit în mod complet, din nou vor fi semne.

  • Semne

Ioel 2:28-32 – Observaţi ce ne spune Ioel aici! Ne spune că la inaugurarea Împărăţiei vor fi semne.

Fapte 2:15-21 – Observaţi că în Ziua Cincizecimii [sau a Rusaliilor], Duhul Sfânt S-a pogorât peste ucenici şi a avut loc împlinirea proorociei cu privire la Noul Legământ. Petru vorbeşte despre aceste semne despre care a vorbit Ioel; şi Petru spune că semnele acestea vor fi vizibile, înainte ca Domnul Isus să Se întoarcă să domnească, ca şi Împărat al pământului.

Poate cineva spune: “Da, dar semnele acestea nu au avut loc încă!” Şi are dreptate; încă nu au avut loc!

Atunci trebuie să ne întrebăm: “De ce nu au avut loc aceste semne?” Pentru că Israelul L-a respins din nou pe Mesia şi L-a respins şi pe Duhul Sfânt. Duhul Sfânt S-a pogorât. Israelul ar fi putut să-L accepte pe Hristos atunci. Astfel, semnele acelea s-ar fi împlinit. Dar Israel L-a respins pe Hristos şi L-a respins şi pe Duhul Sfânt. Însă vine ziua când aceste cuvinte ale lui Ioel şi ale lui Petru se vor împlini, înainte de acea zi măreaţă când Domnul Isus Se va reîntoarce.

Deci odată cu Noul Legământ vor fi şi semne, aşa cum a fost cu legământul mozaic.

  • Un Mijlocitor

Evrei 8:6-13 – Parcă înţelegem mai bine pasajul acesta acum! Vedem Noul Legământ şi vedem cum legământul cel vechi este dat la o parte. Şi acum avem un Mijlocitor – pe Isus Hristos, Mesia.

Evrei 12:24 – Domnul Isus este Mijlocitorul Legământului cel Nou. El este ultimul Adam, care va stăpâni şi împărăţi pe planeta Pământ.

Deci asemănător cu legământul mozaic, în Noul Legământ vor fi semne şi va fi un Mijlocitor: Isus Hristos.

  • Aşezarea Teocraţiei

În al treilea rând, va avea loc aşezarea Teocraţiei.

Ezechiel 36:22-23,28 – Deci Teocraţia va fi instaurată pe pământ. Slava lui Dumnezeu se va întoarce pe pământ.

După ce am terminat de studiat cele cinci legăminte, haideţi să ne mai uităm la un lucru foarte important!

Galateni 2:20 – Pavel a spus aşa: “Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc … dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine …” Vedeţi? Acesta este Legământul cel Nou! Şi în continuare, Pavel spune: “… Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa [sau prin credincioşia] Fiului lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.”

Traducerea română, ca şi traducerile moderne, nu este corectă. În greacă nu ni se spune: “… în credinţa în Fiul lui Dumnezeu …”, ci:“… în credinţa Fiului lui Dumnezeu …”

Cu câţiva ani în urmă am fost la Conferinţa Keswick, o mare conferinţă creştină. Acolo s-a prezentat o nouă versiune în engleză a versetului din Galateni 2:20, care spunea: “… în credinţa în Fiul lui Dumnezeu …”

La conferinţă era un expert în limba greacă. Şi s-a spus: “Cine vrea, se poate duce şi-i poate pune întrebări acestui om.”   Aşa că eu m-am dus, l-am rugat să deschidă la Galateni 2:20 şi i-am spus: “În versiunea cea nouă spune: “… în credinţa în Fiul lui Dumnezeu …”, pe când în versiunea veche spune: “… credinţa Fiului lui Dumnezeu …” Domnule, aş vrea să vă uitaţi în Noul Testament în limba greacă şi să-mi spuneţi care versiune este adevărată!” El s-a uitat la mine şi mi-a spus: “Dar, care-i diferenţa?” Şi i-am spus: “Cred că este o diferenţă mare între cele două traduceri.” Aşa că s-a uitat în Noul Testament în limba greacă şi a spus: “Trebuie să recunosc că în limba greacă spune: “… în credinţa Fiului lui Dumnezeu …”

Lucrul acesta este un lucru foarte special pentru noi toţi. Pavel spune: “Eu nu trăiesc pe baza credinţei mele în Domnul Isus, ci eu trăiesc datorită credincioşiei Lui.” … Vedeţi? Cu alte cuvinte, Pavel spune: “Eu pot eşua, pot greşi, dar El este credincios şi nu va eşua.”

Ştiţi că atunci când ne uităm la legăminte, toate legămintele depind de credincioşia lui Dumnezeu! … Sunt atât de uimit când mă uit la naţiunea Israel. Este un popor răzvrătit; şi cu toate acestea, Dumnezeu a fost credincios.

De multe ori spun: “Doamne, uită-Te la toate problemele mele!” Şi din Galateni 2:20, Domnul Isus îmi spune: “Eric, tu depinzi de credincioşia Mea! Eu sunt Cel care te iubeşte şi căruia Îi pasă de tine … Eu sunt credincios promisiunilor Mele!”

 

One comment on “Legămintele din Biblie

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s