Cifrul spiritual al cifrelor

(Articol din seria „Biblia profetică“)

(Așezați-vă comod, trageți aer în piept și ascultați-mă cât mai relaxați cu putință. Urmează câteva fraze care stabilesc limitele temei noastre, o întâmplare familială cu zâmbete subtile și apoi o enumerare concretă a simbolurilor spirituale ale cifrelor folosite în Biblie)

Este îndeobște cunoscut că unele din limbile vechi, ca de exemplu ebraica și latina, folosesc aceleași semne atât pentru litere cât și pentru cifre. Latina folosește doar anumite litere ca numere, în timp ce în ebraică TOATE literele au valoare numerică! În felul acesta, fiecare cuvânt are, pe lângă semnificația literară și o valoare numerică dată de suma tuturor semnelor care îl compun. Pentru evrei, știința care se ocupă cu interpretarea spirituală a valorilor numerice a cuvintelor se numește din vechime „Gematrie” . Ea este o subspecie a „numerologiei“ (studierea numerelor).  Această „numerologie“ a devenit termen de dicționar abea prin anul 1910, în timp ce gematria a fost o preocupare foarte veche a oamenilor. Gematria este „speculativă“ și esoterică, ducând la o formă de misticism numit „cabala“.

Spre deosebire de acestea, numerologia creștină aduce claritate de interpretare doar în felul în care sunt folosite numerele în Biblie.

Iată un exemplu în care Gematria este speculativă, căutând sensuri ascunse în spatele diferitelor numere:

Cuvântul ebraic pentru tată este „ab“ și este compus din alăturarea primelor două litere din alfabet. Valoarea numerică a numelui este deci 1+2=3. Cele două litere pentru cuvântul mamă sunt „em“, care adunate dau valoarea 41 (1+40). Împreună, valoarea cuvintelor tată și mamă dau totalul de 44, dar aceasta este și valoarea cuvântului copil, „yaelaed“. Experții în esoterismul gematriei spun că 44 arată că avem nevoie de un tată și o mamă ca să procreem un copil.

Numerologia biblică nu se hazardează în astfel de speculații, ci se oprește la valorile simbolice ale numerelor.

Toată lumea știe că numărul 666 îl identifică pe viitorul antichrist, dar foarte puțini au remarcat că îndemnul din textul apocaliptic face apel la abilitatea de a „socoti“ valori numerice pentru numele scris cu litere:

„Şi a făcut ca toţi – mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunteşi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei.

Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. Şi numărul ei este: şase sute şaizeci şi şase“ (Apocalipsa 13:16-18).

+++

(Iată acum întâmplarea de familie cu zâmbete subtile)

Când Daniela, soția mea, mi-a adus cheia de la recepție am zâmbit misterios. Era apartamentul cu numărul „137“. Zâmbetul meu a devenit un hohot de râs când m-am uitat la numărul cabanei, „17“ …

Suntem la Big Bear, o stațiune montană la aflată la 7.000 de picioare altitudine și cam la două ore de condus de casa noastră din Los Angeles. Am fost invitați de clasa „tinerilor căsătoriți“ din biserica noastră la un „retreat“. Suntem în total cam 60 de persoane. Ne-am întâlnit aici și cu Daniel Șarlea, colegul meu de la biserica română baptistă din Colton, care a venit și el împreună cu alte două familii.

Am luat cu mine spre lectură cartea „Armonia universală“ scrisă de Vasilică Moisescu, omul cu care și din cauza căruia a făcut pușcărie tatăl soției mele, Traian Ban. L-am cunoscut la Arad, unde l-am vizitat. Eram cu corul de copii al bisericii baptiste din Iași. Copil până la adânci bătrâneți el însuși, Vasilică Moisescu a ieșit să se plimbe cu cei din corul copiilor în parcul de pe malul Mureșului. Vă ofer o poză de atunci.

Și acum, înapoi la motivația zâmbetului meu misterios.

Știam demult că „nu există coincidențe. O așa numită coincidență este o minune mai mică, în care Dumnezeu preferă să rămână anonim“.

Lectura mea din Moisescu mi-a umplut capul cu numere, ecuații și constante divine (numite și universale sau cosmice).  Este șansa mea de a relua legătura cu Moisescu și, prin el, cu numerologia, cabala și ghematria. În limbajul inițiaților, 137 (de fapt 1.3.7) este una din cele mai maiestuase constante divine. Numărul se găsește într-o sumedenie de măsurători și ecuații ale creației. Numărul 17 este și el foarte important, fiind cel de al „șaptelea“ număr prim (1.3.5.7.11.13.17).

Șansa ca numerele camerei noastre de la hotel să fie în cordonatele acestor două numere este minimă. Pentru mine, această „coincidență“ este încă o confirmare că sunt acolo unde mă vrea El, împlinind planul faptelor bune pregătit încă din eternitate pentru mine.

Vă dați seama că, din cauza zâmbetului, a trebuit să-i explic lui Daniela starea mea lăuntrică. N-am putut-o face fără să-i spun și ei „pe scurt“ și „pe înțeles“ despre ce am citit în „Armonia universală“.  V-o spun acum și vouă.

Moisescu a înțeles, ca mulți alții înainte de el și mulți după el, că Universul are două căi de comunicare: literele, care redau sunetele și cifrele. Pentru că sunetele sunt și ele rezultatul unor vibrații de anumite frecvențe, și ele au de fapt o valoare numerică (atâtea vibrații pe secundă).

Spațiul poate fi și este exprimat numeric. Timpul poate și este și el exprimat numeric. Iată deci că cea mai fundamentală exprimare a universului spațiu-timp este una „numerică“, cea mai universală și cea mai rațională dintre toate comunicările posibile. Matematica este aceeași în toate limbile și în toate colțurile universului. Ea reprezintă armonia sub care și-a așezat Creatorul planurile Creației, atât materiale, cât și spirituale.

Unele limbi străvechi, ca ebraica și greaca, au preluat această realitate și au ilustrat-o dând „semnelor“ din limbaj o dublă valoare, una fonetică și una numerică. Textele pot fi citite atât ca o înșiruire (grupare) de sunete, cât și ca înșiruire (grupare) de numere. Între semnele scrise pot exista relații care dau sens literar, dar și relații care pot da un sens, o semnificație spirituală. Altfel spus, literele-numere sunt simboluri ale unor comunicări de rang superior, devenind „simboluri“ cu mesaj divin.

Tales, Pitagora și o sumedenie de alți oameni numiți astăzi „matematicieni“, au fost de fapt la vremea lor profeți și preoți păgâni, care s-au dedicat descoperirii relațiilor ascunse din arhitectura lumii și comunicării mesajelor înscrise în ea. „Teoremele“ lor au fost și sunt adevăruri universal valabile, relații armonioase așezate de „voia lui Dumnezeu“ în universul care ne înconjoară. Câți oameni se mai gândesc azi că „geometria“ înseamnă de fapt „măsurarea pământului“ ( de la termenul vechi: γεωμετρία; geo- “pământ”, -metron “măsurătoare”)

Pentru Moisescu, Biblia poartă atât un mesaj literar-didactic, cât și unul numeric, purtător al unor comunicări care-L vor dovedi în final pe Dumnezeul evreilor drept singurul Mare Arhitect al lumii, Creatorul care stăpânește și călăuzește universul spre împlinirea planurilor Lui eterne.

„Și ce este așa de interesant în cartea asta sau în piramidologie?“, m-a întrebat Daniela.

Important este că piramida ar putea fi (după Moisescu și alții chiar este) un monument unic, lăsat de Dumnezeu pentru cei ce comunică doar rațional, ca o confirmare și o amplificare a Bibliei.

De exemplu, la pagina 166, Moisescu vorbește despre cifra 17:

„Numărul 17 este întâlnit în piramidă în legătură cu noțiunle ei cele mai importante. ..Cifrele 1 și 7 ale lui „17“ sunt alfa și omega ale seriei septimale (numărătoare în baza 7 nu în baza 10). În 10+7 se îmbină sistemul zecimal cu sistemul septimal. … După Flamarion, 1/17 e raportul dintre diametrele soarelui și al stelei mari Sirius, care juca un rol primordial ca regulator în calendarul egiptean. …

Paralaxa solară, adică diametrul pământului văzut din soare, e în medie de 17 grade.

Piramidele situate în vechile orașe mexicane aveau diagonalele orientate după un unghi de 17 grade, cu meridianul locului, ceea ce denotă că străbunii Pieilor Roșii știau de importanța acestui număr.

Poate că din aceleași motive, tronul zeiței Isis avea 17 trepte, în legătură cu fenomenele lunare…

Cuvântul „cosmos“ se repetă de 17 ori în Noul Testament.

Atomul de timp  pentru om este a 17-a parte dintr-o secundă. La o frecvență ce depășește acest număr, senzațile nu mai sunt percepute distincte una de alta. De exemplu, 18 înțepături pe secundă făcute succesiv pe piele se simt ca o singură presiune uniformă; 18 vibrații sonore pe secundă, deși au mici intervale, se aud ca un sunet prelung; 18 imagini cinetice, reprezentând faze succesive de mișcare, dacă trec într-o secundă prin fața ochilor noștri, se percep simultan. Pe această debilitate a retinei omenești se bazează cinematografia. „Atomul de timp“ pentru peștii de pradă e de 1/50 din secundă, pentru melc este ¼, etc. Toate simțurile omenești sunt deci perfect adaptate acestui 17, minim de timp al activității funcțiunilor. Normal, respirăm de 17 ori pe minut, etc.

Dacă pământul s-ar învârti de 17 ori mai repede, s-ar anula gravitația la ecuator, iar dacă ar depăși de 17 ori, obiectele de pe el s-ar desprinde și ar fi aruncate în spațiu.

La Psalmul 83:6-9, se profetizează despre o confederație de 10 inamici care vor să distrugă pe Israel. La v.10-12  se enumără 7 vrăjmași deja distruți de Domnul în trecut, deci în total 17.

La Romani 8:35-37 numărăm tot 10+7 inamici:

„Cine ne va despărți de dragostea lui Hristos? Oare (1) strâmtorarea, (2) întristarea, (3) prigoana, (4) foamea, (5) goliciunea, (6) pericolul, (7) sabia? Sunt încredințat că nici (1) moartea, nici (2) viața, nici (3) îngerii, nici (4) principii, nici (5) cele prezente, nici (6) cele viitoare, nici (7) puterile, nici (8) înălțimea, nici (9) adâncimea, nici (10) o altă creatură nu mă va despărți de dragostea lui Dumnezeu, arătată în Hristos.“ ….

De la respingerea Domnului Isus de către evrei, în anul 30 al răstignirii, până la 1917, când englezii au eliberat Ierusalimul, au trecut 17×111=1887. Integrând și fracțiunile de an avem 1888, numărul lui Isus, adevăratul Eliberator și 1000=cârmuirea divină. La fix 4000 de ani, tot în 1917, însă înainte de era creștină, Avraam a intrat în Palestina!

Din viața lui Iosif (Gen. 37:2) vedem că visele lui Iosif de la 17 ani s-au realizat la maturitate. Să visăm deci la ce e mai sublim, să nu ne mulțumim cu mărunțișuri, când avem un Tată așa bogat. Pe patul morții să putem spune: VIXI= an trăit! Valoarea numerică a lapidarei expresii este … 17.

+++

Nu pot spune dacă „explicațiile“ mele au lămurit-o deplin pe Daniela. Femeile au un fel de a merge direct la concluzii, sărind peste raționamente și intuind direct esența unor adevăruri …

Acum, că am recitit cartea lui Moisescu, pot spune că o recomand și altora?

Răspunsul nu este unul ușor. Probabil că și da și nu. Ca mai toți „inițiații“, Moisescu scrie încâlcit, amestecând idei care se suprapun unele peste atele. Cine nu l-a cunoscut personal pe Moisescu, așa cu am avut și eu onoarea, cine nu l-a auzit „pe viu“ având astăzi privilegiul de a-i vedea chipul în spatele paginilor lecturate, va avea un mare handicap intelectual.

Oamenii simpli gândesc liniar. Inițiații gândesc armonic, polifonic, simfonic. Noi putem urmări linia melodică a unui singur instrument. Ei pot asculta câteodată, toată orchestra. În mintea lor, când se naște un gând, apar foarte rapid și altele, aflate la terțe, cvinte sau octave armonice.  Deobicei, o asemenea carte trebuie rescrisă de un iscusit în popularizarea științei, adică în exprimarea marilor adevăruri pe înțelesul tuturor.

Când Einstein a fost adus în America, pragmatiștii de aici au vrut să afle dacă se „rentează“ să finanțeze cercetările lui. Ca să afle au pus la cale o călătorie pentru marele savant și un om de știință american. În singurătate, Einstein urma să-i explice omologului american la ce se gândește să facă în domeniul teoriei relativității. Când au revenit printre „pământeni“, finanțatorii au întrebat nerăbdători: „Ei, ce zici? Despre ce este vorba?“ Omul de știință american a spus doar atât: „Singurul lucru pe care vi-l pot spune cu siguranță este că el știe despre ce vorbește. Eu încă nu.“ Și când te gândești că teoria relativității a intrat astăzi în „folclorul mondial“. Câți însă știu cu adevărat despre ce este vorba?

În plus, majoritatea „citim“ litere, dar avem alergie când trebuie să citim numere; ne place rima poeziei, dar când dăm de fracții supraetajate sau de radicale la orice putere ne pierdem buna dispoziție. Moisescu a fost un mare matematician, iar cartea lui a fost prefațată de domnul profesor universitar D. Pompeiu, ilustru matematician, membru al Academiei române. Deci …

+++

Dar să revenim la tema noastră: „cifrul spiritual al cifrelor“. Iată o enumerare concretă a simbolurilor spirituale ale cifrelor folosite în Biblie.

Cititorul atent al Bibliei a observat deja că anumite numere și cuvinte se repetă în pasaje cu semnificații asemănătoare. În afara lui „666” ca semn al lui Antichrist, celelalte numere și semnificațiile lor spirituale nu sunt prea bine cunoscute creștinilor de astăzi. Iată mai jos o scurtă enumerare a semnificațiilor spirituale înscrise în numerele Bibliei:

UNU. Poartă în el semnificația unității și a originii. Ca regulă generală, prima apariție în textul Scripturii definește semnificația unui anumit termen și-i reglementează interpretările ulterioare. Cifra UNU apare în contextul creației primordiale. În cea dintâi zi, Dumnezeu a făcut lumina. Primele cuvinte ale Bibliei sunt: „La început, Dumnezeu… “ Cifra unu este asociată cu divinitatea, ca sursă, suport și scop unic al întregii creații.

DOI. Este sinonim cu noțiunea de „diferență”. Teritoriul lui „doi” începe acolo unde se sfârșește limita unității. Cifra doi înseamnă conflict, opoziție, dezbinare. În cea de a doua zi a creației, Dumnezeu a „despărțit apele”. În domeniul lui „doi”, similaritățile sunt excepționale și trebuiesc tratate cu tot respectul. De exemplu, la tribunal sau la judecată, când două entități diferite au o poziție comună, mărturia lor este suficientă pentru un verdict, pentru o decizie. Tot așa, avem două urechi, doi ochi, etc.

TREI. Definește echilibrul și suficiența. Trei puncte sunt minimul suficient pentru definirea unui plan geometric sau pentru a face un scaun stabil. Cifra 3 a îmbrăcat foarte repede semnificația „perfecțiunii divine” și a desăvârșirii. În cea de a treia zi a creației, Dumnezeu a făcut să apară lucruri, care împreună cu celelalte lucrări din primele două zile, au completat elementele strict necesare vieții. De fapt, zilele creației merg în serii paralele de câte trei. Ziua a patra, a cincea și a șasea, complectează simetric lucrarea lui Dumnezeu din cea dintâi, cea de a doua și cea de a treia zi (În domeniul Luminii apar „luminătorii”; în spațiul Cerului apar păsările și animalele terestre). Cifra trei este asociată și cu Învierea, căci în cea de a treia zi a ieșit la iveală pământul de sub acoperișul de ape și a dat naștere la belșugul de vegetație, ca un prim salt de la materia moartă la cea vie.

PATRU. Poartă semnificația înfăptuirilor creatoare (3+1) și este întotdeauna asociată cu contextul realizărilor din lumea materială, a realității „de sub soare”. Există 4 Evanghelii care redau viața terestră a Domnului Isus. Sunt patru puncte cardinale (Nord, Sud, Est, Vest). Întreaga aventură a vieții umane a fost așezată de Dumnezeu într-un univers cu patru dimensiuni: lungime, lățime, înălțime și timp.

CINCI. Este cifra Harului (4+1) și multiplicată prin ea însăși duce la 25, care este ,,har peste har“ (Ioan 1:17). Cifra este menționată de 318 în Biblie. Este realitatea pământescului în care apare contribuția factorului divin. Dumnezeu adaugă de la Sine ceea ce lipsește performanțelor și strădaniilor noastre omenești. În limba ebraică, „Ha^areț” (pământul) este un multiplu de patru, în timp ce „Hașamaim” (cerul) este un multiplu de cinci. Cifra 5 este unul din factorii care apar pretutindeni în structura și măsurătorile Cortului Legământului.

Interesant, simbolul harului apare până și în contextul Legii lui Moise! Cele Zece Porunci sunt alcătuite din două serii de câte cinci. Prima reglementează relațiile noastre cu Dumnezeu, iar cea de a doua reglementează relațiile cu semenii noștri.

Harul apare și în domeniul jertfelor, procedee date de Dumnezeu ca intermediar între El și fința căzută în păcat. Există cinci feluri de jertfe: arderea de tot (Lev. 1; 8:18-21; 16:24), pentru păcat (Lev. 4; 16:3 – 22), pentru vină (Leviticus 5:14 – 19; 6:1 – 7; 7:1 – 6), de mîncare (Lev. 2) și de mulțumire (Leviticus 3; 7:11- 34).

Pentateucul lui Moise cuprinde cinci cărți, iar cartea mare a psalmilor este împărțită în cinci colecții individuale: prima este paralelă cu cartea Gemneza (psalmii 1 – 41) și se referă la Paște, la începuturile lui Israel și la inițierea planului de răscumpărare prin Christos. A doua secțiune corespunde cu cartea Exodul (Psalmii 42 – 72), cântă despre Israelul care primește Țara Promisă și prevestește noua creație din Noul Testament. Cea de a treia secțiune corespunde cărții Levitic (psalmii 73 – 89) și agonizează peste distrugerea Templului și a Ierusalimului, trecând dincolo de ele la evenimentele catastrofale din vremea sfârșitului. Cea de a patra secțiune corespunde cărții Numeri (psalmii 90 – 106). Ea sărbătorește profetic domnia de 1.000 de ani a Domnului Isus peste Israelul reunit în țară. Secțiunea a cincea corespunde cărții Deuteronom (psalmii 107 – 150), fiind o colecție de cântări pentru vremurile de ascultare de Dumnezeu și de reașezare a rânduielilor sfinte.

Femeia samariteancă a avut cinci bărbați, răbdată de Dumnezeu și salvată prin Christos. Domnul Isus a hrănit în mod miraculos 5.000 de oameni cu numai 5 pâini, poruncind mulțimii să stea în cete de câte 50. După înviere, Domnul isus s-a arătat prin har la peste 500 de frați deodată (1 Cor. 15:6). Duhul Sfânt a fost trimis prin har în cea de a ,,Cincizecea“ zi. La predica lui Petru s-au botezat 5.000 de oameni.

ȘASE. Este cifra Omului. Omul a fost creat în cea de a șasea zi. Numărul șase este cifra căderii, a nedesăvârșirii, a uzurpării (7-1). Dumnezeu i-a poruncit omului să lucreze șase zile din săptămână. Numărul orelor din zi și numărul lunilor din an sunt și ele multiplii ai lui șase. Atalia a uzurpat tronul lui Iuda timp de șase ani. Tiranii care s-au semețit și I s-au împotrivit lui Dumnezeu în istorie au nume cu valoare numerică din familia lui șase: Goliat, Nebucadnețar, Antichrist.

ȘAPTE. Definește superlativul divin în toată splendoarea și desăvârșirea. El este un sigiliu al lucrării Duhului Sfânt. Ca Autor divin al Scripturilor, Duhul Sfânt și-a lăsat imprimat filigramul cifrei șapte în paginile Bibliei, tot așa cum fabricantul de hârtie își pune emblema în structura foii de celuloză. Dumnezeu este Izvorul și Dătătorul vieții și tot ce ține de gestație, incubație, în insecte, păsări, animale și om este reglementat de cifre cu factorul șapte. În creație, cea de a șaptea zi i-a aparținut în întregime lui Dumnezeu. El S-a odihnit în ea, preocupându-se în întregime de Sine. Lumina albă, care ne înlesnește percepția realității înconjurătoare, și care este simbol al dumnezeirii, este compusă, așa cum ne arată și curcubeul, din șapte culori,  (roșu, oranj, galben, verde, albastru, indigo și violet). Este semnificativ că, în aproape toate limbile națiunilor, cifrele care ne vin cel mai rapid în minte sunt cifrele divinității: unu, trei și șapte.

Oamenii de știință onești își dau seama din Biblie că Dumnezeu este un Dumnezeu al ordinii și că această ordine se găsește în creația Sa. În mod logic, rezultă că, dacă Dumnezeu a pus ordine în toată creația Lui, cu atât mai mult El a pus ordine și în Cuvântul Său, Biblia.

+++++

Iată un material tradus și adaptat de Teofil Ciortuz după http://www.cai.org

,,Biblia este plină de cifra șapte. Zilele omului pe pământ „se ridică la sunt șaptezeci de ani” (7 x 10). Anatomia spune că, la fiecare șapte ani, întreaga structură a corpului uman se schimbă. Unii fiziologi afirmă că există ceea ce se numește „cele șapte vârste ale omului”.

Diferitele perioade de gestație pentru vietăți sunt, surprinzător, de obicei un multiplu de șapte, fie zile sau săptămâni. Ouăle de viespe, albină, etc. produc larve la șapte jumătăți de zile, iar la alte insecte timpul ecloziunii este de șapte zile întregi. Majoritatea insectelor au nevoie de la 14 (2 x 7) până la 42 (6 x 7) de zile de „gestație”. Pentru mamifere perioada de gestație este după cum urmează:

• Șoarecele – 21 (3 x 7) zile.
• Iepurele și șobolanul – 28 (4 x 7) zile.
• Pisica – 56 (8 x 7) zile.
• Câinele – 63 (9 x 7) zile.
• Leul – 98 (14 x 7) zile.
• Oaia – 147 (21 x 7) zile.

La păsări incubarea are loc, de exemplu:

• Găina – 21 (3 x 7) zile.
• Rața – 28 (4 x 7) zile.

La specia umană gestația este de 280 zile (sau 40 x 7).

Mai mult decât atât, omul pare să exemplifice ceea ce am putea numi „principiul de șapte zile”. În diferite boli a șaptea, a paisprezecea, și a douăzeci și una zi sunt critice; în alte boli medicii recomandă perioada de șapte sau 14 jumătăți de zile.

„Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!” (Psalmul 139:14)

OPT. Urmând după desăvârșitul șapte, cifra opt arată un nou început (7+1). Ea poate fi asociată deci cu Învierea și Regenerarea. De fapt, socotind în baza 7, cifra 8 este un nou 1. Această structură se vede din realitățile creației divine: ziua a VIII-a este de fapt cea dintâi zi a unei noi săptămâni; a opta notă muzicală este repetiția celei dintâi (octava). Domnul Isus a înviat în ziua a VIII-a, dăruindu-ne un nou început. De fapt, în Gematrie, valoarea numelui ISUS este 888 (777+111).

NOUĂ. Este cifra asociată cu Judecata și cu Deznodământul. Descompusă fragmentar, cifra 9 este 3×3 sau produsul perfecțiunii divine. Valorile lui nouă și ale multiplilor lui apar în Biblie acolo unde este vorba despre judecată.

ZECE. Această cifră este asociată cu ordinea perfectă. Ea apare după ce a avut loc judecata (9+1). După judecare și deznodământ, ea dă ocazia reașezării unei noi ordini. Toate sunt bune, atâta timp cât stăm în teritoriul lui zece; avem zece degete la mâini și tot zece degete la picioare; ni s-a dat pe Sinai o ordine divină a lumii guvernată de zece porunci.

Sigur că  dincolo de semnificația primelor zece cifre există semnificații și pentru altele: 11 este sinonim cu dezordinea(12-1); 12 este asociat cu guvernarea perfectă (12 luni în anul administrativ, 12 seminții ale lui Israel, 12 ucenici, etc.); 13 este cifra răscoalei, a apostaziei, a dezintegrării (prima ei apariție în textul sacru ilustrează acest lucru (Gen. 14:4) și cea de a doua o confirmă (Gen. 17:25). 13 este al 6-lea număr prim); 40 este cifra ordinii în încercările sau întreprinderile umane (40 de ani în pustie, 40 de zile de post și rugăciune, etc).

Din enumerarea de mai sus se vede clar că există cinci numere perfecte: 1,3,7,10,12. Produsul lor (1x3x7x10x12) ne duce la numărul 2.520 care este cel mai mic multiplu comun al cifrelor de la unu la zece și ilustrează perfecțiunea cronologică (7×360).

Unul din marile merite ale Gematriei este acela că certifică inspirația divină a textului scris. Nu haosul hazardului, nici mintea muritorilor, ci doar desăvârșirea divină putea produce o asemenea armonie a numerelor.