Cine ne-a lăsat planul profetic?

(Articol din seria „Biblia profetică“)

Cine deschide Biblia, se poate apropia de ea din două direcții, care caracterizează două școli de gândire cu opinii distincte.

Unii privesc Biblia ca pe un produs literar al civilizației din Orientul Mijlociu, care poate fi studiat împreună cu alte documente din aceeași clasă, apărute în aproximativ aceeași perioadă. Unul din meritele acestei metode este că ni-i descoperă pe autorii cărților biblice ca oameni normali, preocupați în viață și cu alte scopuri decât acela de a primi revelația lui Dumnezeu sau de a I se închina prin tot felul de acte sacramentale. A susține contrariul, și deci a-i izola pe autorii cărților sfinte de viața cotidiană și de evenimentele contemporane, ar fi o încercare artificială, contrară realităților istorice, care ne prezintă multe națiuni și o pluralitate de sisteme religioase care și-au intersectat cursul cu poporul și religia lui Iehova(2 Împ. 23:1-25). În același timp, însă, trebuie să spunem că o astfel de metodă comparativă prezintă cel puțin câteva dezavantaje majore. Cel mai important este că între cultura biblică și cultura altor civilizații sau religii contemporane din jur există, în ciuda asemănărilor, deosebiri fundamentale. Realitatea ne obligă să observăm că, în timp ce toate celelalte religii din Orientul Apropiat au dispărut, religia lui Iehova este cu noi și astăzi. Supraviețuirea ei a fost înlesnită tocmai de elementele care o disting de toate celelalte forme religioase orientale.

A doua școală de gândire se apropie de Biblie căutând să afle în primul rând ceea ce spune Biblia despre ea însăși. Aceasta nu înseamnă o ignorare a istoriei, geografiei sau a religiilor din Orientul Mijlociu (căci pe toate acestea le vom găsi prezentate distinct în chiar paginile Bibliei!), ci înseamnă o examinare atentă a caracteristicilor specifice care fac din Biblie un produs unic, imposibil de asemănat, comparat sau confundat cu vreuna din celelalte scrieri de literatură sau de religie ale lumii.  O astfel de caracteristică specifică a Bibliei este ideea fundamentală că Iehova, Dumnezeul Creator transcendental, dorește să mențină o comunicare, un dialog cu poporul care I se închină și căruia îi descoperă „planul profetic”.

Planul profetic

(Articol din seria „Biblia profetică“)

„Dacă există o civilizație superioară care ne-a plasat pe planeta aceasta, ea ne supraveghează și poate să intre în contact cu voi. Responsabilitatea noastră este să-i arătăm că ne dezvoltăm conform cu așteptările ei și că suntem dornici să intrăm în dialog cu ea.” Acestea sunt concluziile celor care caută să intre în legătură cu civilizațiile extraterestre, ultima lor șansă de a ne explica existența noastră pe acest pământ. Anual, omenirea cheltuiește miliarde de dolari pentru a construi observatoare astronomice, stații de ascultare și rachete spațiale care să arate că dorim „să luăm legătura cu cei de departe”.

Ironia situației este că „civilizația superioară” ne-a vorbit deja de multe ori, ne-a vizitat și încă ne vizitează. Creatorul nostru este cu ochii pe noi și ne urmărește de aproape evoluția.

Nu trebuie să ne suim noi în cer, pentru că El a venit la noi. Nu trebuie să privim departe  pentru că El a trăit printre noi. Nu trebuie să construim radare uriașe și stații de ascultare electronice pentru a asculta mesaje codificate în limbaje stranii, pentru că avem aici, cu noi, o carte scrisă și tradusă de El pentru înțelegerea noastră: Biblia. Tragedia stă în faptul că ignorăm sistematic un Dumnezeu care vrea să intre în legătură cu noi, preferând orgolios să