Titlul: “Habacuc” si se poate traduce prin “cel ce tine in brate”.
Autorul: Habacuc a fost contemporan cu Ieremia si a activat in perioada de dinaintea ducerii imparatiei lui Iuda in robia Babiloniana. Profetul a fost un om cu un caracter sensibil si duios care a indeplinit slujba de “strajer” spiritual pus de Dumnezeu peste poporul Sau (Hab. 2:1).
Data: Habacuc a activat in perioada premergatoare robiei babiloniene.
Contextul istoric: Cuprinsa ca intr-un cleste intre imparatiile vremii, imparatia lui Iuda era, aparent la discretia invadatorilor. Pe vremea lui Habacuc, toata lumea tremura de frica Asiriei. Babilonul a chemat Egiptul in ajutor la asedierea cetatii Ninive, capitala Asiriei. Vasal al Asiriei, Iosia, imparatul lui Iuda, a cautat sa opreasca Egiptul din cale, dar a fost ucis la Meghido (2 Regi 23:28-30). Cand s-a intors victorios dupa distrugerea Ninivei, faraonul Egiptului, l-a luat ostatec pe Ioahaz, fiul lui Iosia, si l-a pus pe tron ca vasal pe Eliachim, celalalt fiu al lui Iosia, caruia i-a si schimbat numele in Ioiachim (2 Regi 23:31-37). Acesta a fost imparatul de trista amintire care a ars sulul cartii lui Ieremia (Ier. 36).
Babilonienii s-au razboit apoi cu Egiptenii pentru suprematie. Urmarindu-i pe egiptenii infranti la Carchemis, babilonienii au asediat si Ierusalimul, pe care l-ar fi cucerit, daca vestea mortii lui Nebopalazar, tatal lui Nebucadnetar, nu i-ar fi silit sa se intoarca in graba acasa.
Continutul cartii: Cartea lui Habacuc este o cantare in noapte. Aceasta carte nu este un mesaj catre oameni, ci un dialog intre mintea profetului care dorea sa inteleaga, si inima lui Dumnezeu care nu vrea intotdeauna sa explice.
Cartea lui Habacuc este un unicat intre cartile profetice. Textul ei nu anunta prea multe evenimente, ci cauta sa rezolve o problema. Habacuc se indoia de dreptatea hotararilor lui Dumnezeu in istorie. Confuz si curios, el cere o audienta si un raspuns de la Domnul.
Dilema lui Habacuc era de o natura dubla:
(1) De ce ingaduie Dumnezeu ca nelegiuirea din Iuda sa ramana nepedepsita? (Hab. 1:2-4)
(2) Cum poate un Dumnezeu sfant si drept sa pedepseasca vinovata imparatie a lui Iuda prin si mai vinovatul Babilon? (Hab. 1:12-2:1).
Cartea se incheie apoi cu o oda de lauda la adresa suveranitatii si intelepciunii divine.
Cuvinte cheie, teme caracteristice: Are voie un om sa chestioneze justetea hotararilor lui Dumnezeu? Raspunsul pe care-l da cartea este ca omul are dreptul sa intrebe, dar raspunsul s-ar putea mai mult sa-l nauceasca. Mintea noastra, limitata in circumstantele de timp si spatiu, nu poate patrunde planurile lui Dumnezeu in istorie. Suferintele ne’ntelese astazi vor fi explicate de Dumnezeu “in ziua aceea”. Pana atunci, “cel neprihanit va trai prin credinta” (Hab. 2:4).
Tema cuprinsa in principiul acesta este temelia pe care a fost construita mantuirea oferita in Noul Testament. Habacuc 2:4 este citat de 3 ori in texte doctrinare fundamentale din epistolele Noului Testament (Rom 1:17; Gal. 3:11; Evrei 10:38).
Un alt lucru important in carte este atitudinea prfetului atunci cand are o problema. El se retrage in singuratatea partasiei cu Dumnezeu asteptand “in tacere ajutorul Domnului”. O astfel de atitudine este intotdeauna rasplatita de Domnul.
Nu este adevarat ca Dumnezeu nu mai vorbeste ca altadata! Este insa adevarat ca oamenii nu mai stiu sa asculte ca in alte timpuri! “Domnul insa este in Templul Lui cel sfant. Tot pamantul sa taca inaintea Lui” (Hab. 2:20).
Semnele vremurilor 