2. Jeremias

IEREMIA – Profetul lacrimilor

“O! de mi-ar fi capul plin cu apa, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi, as plange zi si noapte pe mortii fiicei poporului meu!” (Ieremia 9:1).

Titlul: Cartea poarta numele autorului ei, care tradus inseamna: “Dumnezeu arunca”. Numele lui este un avertisment despre pedeapsa pe care profetul a fost trimis s-o vesteasca.

Data: Dumnezeu l-a chemat in slujba pe Ieremia la aproximativ 60 de ani dupa moartea profetului Isaia. Activitatea lui avea sa se desfasoare pe durata ultimilor 40 de ani de existenta ai regatului lui Iuda:

“Cuvantul Domnului i-a vorbit pe vremea lui Iosia, … pe vremea lui Ioiachim, … pana la sfarsitul lui Zedechia, … pana pe vremea cand a fost dus Ierusalimul in robie” (12:3).

Cand Ieremia a inceput sa vorbeasca, la varsta de aproximativ 21 de ani, norii grei si amenintatori se ridicasera deja la orizontul istoriei lui Iuda. Samaria si intreg regatul de Nord cazusera deja prada de razboi si fusesera stramutati in tara amara a robiei. Idolatria copiilor lui Dumnezeu atrasese asupra lor pedeapsa judecatii divine.

Autorul: Spre deosebire de cartea lui Isaia care ne spune foarte putin despre viata autorului ei, cartea proorocului Ieremia este presarata aproape peste tot cu pasaje de confesiune autobiografica (Ier. 10:23-24; 11:18 – 12:6; 15:10-18; 17:9-11,14-18; 18:18-23; 20:7-18)

(a). Locul nasterii: Ieremia s-a nascut la Anatot, un satuc din tinutul lui Beniamin aflat la 4 km NE de Ierusalim. Numele locului s-a pastrat inca din vremurile vechi si deriva de la zeita feniciana Anat. Anatot era una din cele 13 cetati date Levitilor in teritoriile ocupate de Iuda, Simeon si Beniamin (Iosua 21:13-19; 1 Cronici 6:57-60). Dupa divizarea imparatiei lui Solomon, Anatotul a ramas in imparatia lui Iuda. Localitatea mai exista si astazi sub numele de Anata.

“Din tara lui Beniamin”. Asemenea marelui apostol Pavel de mai tarziu si Ieremia a fost din semintia lui Beniamin si tot asemenea lui Pavel si el a primit o misiune indreptata in acelasi timp si inspre iudei si inspre Neamuri (Ieremia 1:5,10,18).

Cu amandoi s-au implinit frumoasele cuvinte din promisiunea adresata de Dumnezeu cu secole inainte celor din semintia lui Beniamin:

“El este preaiubitul Domnului, El va locui la adapost langa Dansul. Domnul il va ocroti intotdeauna, si se va odihni intre umerii Lui” (Deuteronom 33:12).

Cu adevarat acesti doi beniamiti amenintati din toate partile au gasit odihna numai in Domnul, care a stiut sa-i ocroteasca si care i-a purtat cu credinciosie pe umeri.

(b). Familia: Tatal sau s-a numit Hilchia (1:1) si a fost din randul preotilor. Ieremia a fost deci si preot si profet. Mama lui este mentionata in 15:10, dar nu i se aminteste numele. Ni se mai spune ca Ieremia a mai avut si alti frati (Ier. 12:6). Un amanunt semnificativ pentru consacrarea profetului este ca Dumnezeu nu i-a dat voie sa se casatoreasca si sa aibe copii (Ier. 16:2).

(c). Chemarea lui Ieremia: “In al treisprezecelea an al domniei lui Iosia” inseamna in anul 626 i.Ch. De fapt textul ne spune ca Dumnezeu l-a “plamadit” pentru misiunea lui inca din pantecele mamei (Ier. 1:5). Timiditatea si sfiiciunea lui proverbiala l-au facut insa sa primeasca numai cu greu misiunea care i-a fost incredintata (Ier. 1:5,7,8; 17:16; 20:7).

(d). Moartea sa: Traditia ne spune ca Ieremia a murit in Egipt, in mijlocul ramasitei poporului, fiind omorat cu pietre in timp ce-i mustra pentru inchinaciunea catre “imparateasa cerului” (Ier. 44:1,8,16,17,18, 25, 26).

(e). Caracterul profetului: Ieremia este unul dintre cele mai complexe si mai atragatoare caractere din galeria eroilor biblici. In launtrul lui, Dumnezeu a tesut intr-o armonioasa intrepatrundere duiosia unei mame si statornicia unui luptator, tandretea feminina si hotararea ne’nduplecata a unui barbat, fragilitatea nervoasa si simplitatea transparenta, elocventa sensibila si duritatea proclamatorului de adevar.

Natura sa sufleteasca este atat de vizibila din afara, convulsiile sufletului sau sunt atat de publice, incat il putem asemana cu limpezimea apelor de clestar din lacurile montane care reflecta fidel turbulenta mereu schimbatoare a norilor de deasupra.
Ieremia a fost daruit de Dumnezeu cu o natura interioara care nu l-a lasat sa se restranga la pozitia unui simplu <comunicator> al vointei divine. El n-a fost niciodata capabil sa se detaseze afectiv de continutul mesajului care i-a fost incredintat. Mistuit de o dragoste intensa si chinuitoare, Ieremia si-a trait mesajele suferind si condamnand deopotriva. Omul si discursul profetic s-au contopit in intregime.

Ce impresioneaza mai intai cand ne gandim la Ieremia?

a. Simpatia cu care el sufere ca nevinovat alaturi de cei cazuti in vina. Este o simpatie si o identificare la intensitatea careia numai putini oameni au ajuns. Launtrul lui Ieremia era sfasiat in doua. Pe de o parte, era indragostit de Dumnezeu cu o iubire suprema, neclatinata si definitiva, iar pe de alta parte era indragostit de concetatenii lui si nu se putea opri sa nu sufere alaturi de ei. Cand ei erau loviti, el le simtea loviturile.

Pe de o parte, in relatia lui cu Dumnezeu, Ieremia era un profet, iar in relatia lui cu poporul era un patriot. Ieremia a reusit sa intre deopotriva si in viata poporului sau si in natura divina, identificandu-se cu amandoua. El nu s-a multumit sa vorbeasca “pentru” Dumnezeu, ci a vorbit “impreuna” cu El si nu s-a oprit doar sa le vorbeasca oamenilor, ci s-a coborat sa fie “impreuna” cu ei in suferinta.

b. Perseverenta lui plina de rabdare. Ieremia a primit din partea lui Dumnezeu una din cele mai imposibile misiuni. Remarcati situatia paradoxala in care a trait profetul:

Dumnezeu l-a chemat sa vorbeasca unui popor de oameni razvratiti, dar in acelasi timp i-a interzis sa mijloceasca pentru ei (7:16; 14:11-12).

I-a incredintat un mesaj care l-a facut urat de popor, dar in acelasi timp nu i-a dat nici o posibilitate de a iesi din mijlocul lui (Ier. 20:7-10 si mai ales 37:11-16 si 43:1-6).

In toate acestea, cu lacrimi pe fata si cu focul in suflet, Ieremia a mers inainte, singuratic, predestinat sa nu aibe pe nimeni drag alaturi, lipsit de intelegerea unei sotii si de mangaierea copiilor, urat de cei din jur, iubind fara masura, tratat ca tradator, dar purtand in sangele lui flacara nadejdii nationale, aruncat pe rand in temnita, in gherla, in groapa cu noroi (Ier. 38:1-6), izbavit rand pe rand din toate acestea, nedorit ca prooroc si totusi tarat cu forta alaturi de cei ce-si impli-neau neascultarea fugind in Egipt.

Continutul cartii: Ieremia este “proorocul din ceasul al-12-lea”. El Il pre-zinta pe Dumnezeu ca fiind rabdator, dar plin de sfintenie. Cele doua lectii grafice din casa olarului ne spun ca un vas nereusit poate fi remodelat atata timp cat nu s-a uscat inca (Ier. 18:1-4), dar daca se usuca, el nu mai poate fi recuperat si sfarseste la groapa de gunoi (Ier. 19:10-11).

Avertismentul dat de Dumnezeu a fost foarte clar: timpul de asteptare pentru pocainta imparatiei lui Iuda se apropie curand de sfarsit. Din cauza impietririi inimii lor, robia Babiloniana a devenit inevitabila. Ieremia enumera cauzele morale si spirituale care atrag asupra natiunii catastrofa care urmeaza. El nu se opreste insa numai la aceasta. Dincolo de pedeapsa, el vesteste nadejdea intr-o viitoare restaurare a Israelului. Privind in zarea vremii, el vede o ramasita care se va intoarce si va incheia cu Dumnezeu un nou legamant (Ier. 31).

Cuvinte cheie, teme caracteristice: Cartea se desfasoara in jurul declaratiilor facute de Dumnezeu in Ier. 7:23,24 si 8:11-12:

“Caci iata porunca pe care le-am dat-o: “Ascultati glasul Meu, … Dar ei n-au ascultat, … au dat inapoi si n-au mers inainte”.

“Leaga in chip usuratic rana poporului Meu, zicand: “Pace! Pace!” Si totusi pace nu este. Vor fi dati de rusine, caci savarsesc astfel de uraciuni, … vor cadea impreuna cu cei ce cad, si vor fi rasturnati, cand ii voi pedepsi, zice Domnul”.

Mesajul cartii: Viata lui Ieremia este o incurajare pentru toti cei fragili si singuratici, pentru toti cei chemati de Dumnezeu, dar neprimiti de oameni. Cu rabdare, cu blandete si cu perseve-renta, el este purtat de Dumnezeu prin toate incercarile si reuseste sa-si duca pana la bun sfarsit slujirea. Multi din cei tari si inflacarati au cazut. Un chipes Saul, un intelept capabil ca Solomon, un viteaz ca Samson s-au rostogolit sub vanturile impotrivitoare ale vietii. Firavul si plangaretul Ieremia a ramas insa in picioare. Uneori stejarii falnici cad sub apasarea furtunii, raman insa in picioare salciile plangatoare unduite de vant la marginea apelor.

Schita – Impartirea cartiiPRELUDIU – IEREMIA = Chemarea profetului – 1:1 – 19
PROFETII SI PREDICI = IUDA SI NEAMURILE = Condamnarea profetului – 2 – 25
Conflictele profetului – 26 – 29
Consolarile profetului – 30 – 33
Circumstanteleprofetului – 34 – 45
Condamnarea a noua imparatii – 46 – 51
POSTLUDIU = IERUSALIM = Caderea cetatii – 52

Locul: Iuda Babilon
Timpul: Aproximativ 40 de ani

PLANGERILE LUI IEREMIA

Cartea aceasta este o elegie scrisa la moartea unui oras. Ieremia plange peste Ierusalimul transformat in ruine de ostile Babilonului.

Titlul: Cartea poarta acelasi nume si in original si in traducerile mai cunoscute. Este clar ca durerea acestui profet l-a facut sa vibreze cu o maiestrie pe care numai un talent cu totul remarcabil putea s-o aibe. Cele cinci capitole ale cartii sunt tot atatea plangeri ale caror versete sunt asezate in ordine alfabetica. Fiecare dintre primele patru capitole incepe cu litera “A” si se termina cu “Z”. In capitolul 3, fiecarei litere ii sunt alocate un grup de trei versete. Avem de a face cu patru acrostihuri alfabetice. Ieremia plange literalmente de la A la Z.

Autorul: Nimeni nu putea sa scrie aceasta carte in afara lui Ieremia. Acest om a fost profetul unei iubiri ne’mpartasite. Capitolele acestei carti ni-l prezinta plangand aplecat peste cadavrul marei sale iubiri: Ierusalimul. Aparent, misiunea lui Ieremia a fost un esec total. Dumnezeu nu ne judeca insa dupa rezultatele slujirii noastre, ci dupa credinciosia pe care am dovedit-o. Din acest punct de vedere, Ieremia este unul dintre cei mai mari barbati din istoria poporului lui Dumnezeu.
Data: Cartea a fost scrisa la putin timp dupa distrugerea Ierusalimului (Ier. 39:52). Nebucadnetar a asediat orasul din luna Ianuarie 588 pana in luna Iulie 586. Ierusalimul a cazut in 19 Iulie, 586 , iar Templul si cetatea au fost date prada focului in 15 August 586. Probabil ca Ieremia a scris aceasta serie de elegii inainte de plecarea lui inspre Egipt (Ier. 43:1-7).

Continutul cartii: Asa cum am spus, cele cinci capitole sunt tot atatea plangeri pe care profetul le revarsa asupra ruinelor orasului. Cartea aceasta este o extraordinara carte de poezie. Ea nu a fost asezata in sectiunea cartilor poetice pentru ca se inlantuie in lucrarea profetica a lui Ieremia. Intr-adevar, in mijlocul durerii si deznadejdii, Ieremia inalta din cand in cand ode ale sperantei, veritabile demonstratii de credinta in mijlocul celor mai adverse conditii. Iata, de exemplu, pasajul din capitolul 3: 21-23: “Iata ce ma mai gandesc in inima mea, si iata ce ma mai face sa trag nadejde: Bunatatile Domnului nu s-au sfarsit, indurarile Lui nu sunt la capat, ci se inoiesc in fiecare dimineata. Si credinciosia Ta este atat de mare!”.

Trei teme se impletesc in tesatura poetica:

(1). Cea mai importanta dintre ele este bocetul pentru Ierusalimul daramat. Dumnezeu s-a tinut de cuvant. Lipsa pocaintei a atras asupra evreilor pedeapsa crunta. In durerea lui, Ieremia vorbeste cand in numele sau, cand in numele cetatenilor Ierusalimului, cand in numele cetatii insasi.

(2). A doua tema este marturisirea pacatelor si recunoasterea dreptatii lui Dumnezeu in hotararea pedepsei asupra imparatiei lui Iuda.

(3) Cea de a treia tema este mai putin dominanta, dar nu mai putin importanta: ea este nadej-dea intr-o viitoare restaurare a Ierusalimului si a locuitorilor sai, datorita marelui har pe care evreii l-au gasit intotdeauna la Dumnezeul lor. Ieremia este un profet care cunoaste valoarea legamantului. Iata ce scrie el in 3:24-26 : “Domnul este partea mea de mostenire”, zice sufletul meu; de aceea nadajduiesc in El. Domnul este bun cu cine nadajduieste in El, cu sufletul care-L cauta. Bine este sa astepti in tacere ajutorul Domnului”. Si aceasta pentru ca: “Domnul nu leapada pentru totdeauna. Ci, cand mahneste pe cineva, Se indura iarasi de el, dupa indurarea Lui cea mare” (Plangeri 3:31-32).

Cuvinte cheie, teme caracteristice: Explicatia nenorocirii Ierusalimului este descrisa astfel: “Ca un vrajmas a ajuns Domnul, a nimicit pe Israel, i-a daramat toate palatele, i-a prapadit intariturile, si a umplut pe fiica lui Iuda cu jale si suspin. I-a pustiit cortul sfant ca pe o gradina, a nimicit locul adunarii Sale; Domnul a facut sa se uite in Sion sarbatorile si Sabatul, si, in mania Lui napraznica, a lepadat pe imparat si pe preot” (Plangeri 2:5-6).

Mesajul cartii: Ieremia este un slujitor care se aseamana foarte mult cu Stapanul sau. Peste alte 600 de ani, Domnul Isus avea sa vina El insusi pe pamant si sa planga pentru aceiasi cetate: “Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci si ucizi cu pietre pe cei trimisi la tine! De cate ori am vrut sa strang pe copiii tai cum isi strange gaina puii sub aripi, si n-ati vrut! Iata ca vi se va lasa casa pustie” (Matei 23:37-38).

SCHITA CARTII

NECAZ

NADEJDE
Textul
Distrugerea Ierusalimului – 1:1 – 1:22
Mania lui Dumnezeu – 2:1 – 2:22
Rugaciune entru indurare – 3:1 – 3:36
Jalea Ierusalimului – 4:1 – 4:22
Rugaciune pentru renastere – 5:1 – 5:22

Locul: Ierusalim
Timpul: Aproximativ 586 i.Ch.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s