5. Osea

Cu Osea intram in “cartile celor 12”. Acest grup de profeti mai sunt numiti si “profetii mici” din cauza continutului redus al profetiilor lor. Ei nu sunt insa “mici” si ca insemnatate. Scurte ca niste telegrame duhovnicesti, cartile lor sunt la fel de urgente si de convingatoare.

Titlul: Cartea poarta numele profetului care a scris-o. Osea, Iosua si Isus sunt forme derivate din aceiasi radacina. “Osea” inseamna “mantuire”, in timp ce Iosua si Isus includ in plus prezenta celui care produce mantuirea: “Mantuirea este a Domnului” sau “Domnul este Mantuitorul”.

Autorul: Osea n-a fost un profet crescut in scoala profetilor, ci un om ridicat de Dumnezeu din mijlocul poporului. El a trait in imparatia de nord a Israelului. Tatal sau s-a numit Beeri (Osea 1:1), iar sotia, Gomer (Osea 1:3). Din casnicia lor s-au nascut trei copii: doi baieti si o fata (Osea 1:4, 6, 9) care au servit ca semne cu un mesaj simbolic pentru Israel.

Data: Osea si-a rostit mesajul pentru poporul imparatiei lui Israel (Osea 5:1), pe vremea lui:
Ozia (767-739 i.Ch.),
Iotam (739-731 i.Ch.),
Ahaz (731-715 i.Ch.) si
Ezechia (715-686 i.Ch.),
toti acestia fiind din imparatia lui Iuda. Probabil ca dupa caderea Samariei si ducerea lui Israel in robie, Osea s-a refugiat in imparatia lui Iuda si de aceea isi dateaza activitatea dupa imparatii care erau familiari noilor sai cititori. Cand si-a inceput Osea activitatea in Israel, Ieroboam al doilea mai era inca pe tron (782-753 i.Ch.). Aceasta il face pe Osea un contemporan mai tanar al profetului Amos. De fapt, activitatea lui a fost paralela cu activitatile profetilor Isaia si Mica, care si-au rostit mesajele in imparatia lui Iuda.
Indelunga activitate profetica a lui Osea a acoperit aproape 50 de ani, strabatand intre 755-710 i.Ch. vremea ultimilor 6 imparati dinaintea ducerii Israelului in robia Asiriana.

Contextul istoric: Perioada de timp dintre domnia lui Ieroboam si robia babiloniana este “ultima turnanta” din traseul istoric al imparatiei lui Israel. Din ce in ce mai mult, lucrurile au inceput sa se precipite inspre rau. Ieroboam al doilea a fost ultimul imparat de pe tronul Israelului care a fost instalat prin ceva ce a semanat macar cu o alegere divina. Cu moartea sa si cu asasinarea fiului sau Zaharia (2 Imp. 10:30 si 15:8-12), ia sfarsit dinastia instituita de Iehu. Cei care se vor succeda de acum la tron, vor pune mana pe putere prin lovituri de stat. Salum il asasineaza pe Zaharia dupa numai o luna de domnie; Menahem il asasineaza pe Salun, tot dupa o singura luna petrecuta pe tron. Pecah il asasineaza si el pe Pecahia, iar Osea (imparatul, nu profetul) ajunge la tron prin asasinarea ucigasului Pecah.

A fost o perioada cumplita de istorie. Loialitatea fata de tron era ca si inexistenta. In toate ungherele se ascundeau si complotau conspiratorii. Anarhia se ridica valuri, valuri, iar poporul pierduse orice stabilitate si orice masura (Osea 4:1,2; 7:1,7; 8:4; 9:15).

In jurul tronului pangarit si insangerat, natiunea putrezea in imoralitate si idolatrie. Instabilitatea politica a slabit mult taria Israelului. Increderea lor in Domnul era inexistenta. Țara alerga intre Egipt si Asiria dupa aliante internationale (Osea 7:11).

Din punct de vedere spiritual, situatia era si mai grea decat situatia politica. Imediat dupa scindarea de Ierusalim si de casa lui David, Ieroboam a facut Israelul sa pacatuiasca cu viteii de aur pe care-i instalase la Dan si la Betel. A fost o vreme in care idolatria il simboliza totusi macar pe Iehova, Dumnezeul evreilor (1 Imparati 12:25-33).

Cu timpul, idolul a capatat putere prin sine insusi si Israelul l-a parasit pe Iehova. Viteii de aur au devenit o usa deschisa pentru idolatria cea mai rudimentara si mai indracita. Astarteele si Baali au intrat in inima poporului, intunecandu-le mintile si tarandu-i in cele mai intunecate ritualuri si in crudele sacrificii ale copiilor. Trist tablou al unui popor care facuse odinioara un legamant de credinciosie fata de Dumnezeu si fata de Legea Sa!

Continutul cartii: In cei 50 de ani de misiune profetica, Osea si-a repetat mereu cele trei parti ale mesajului sau:

(1) Dumnezeu este maniat la culme pentru pacatele in care traieste poporul Sau si din pricina aceasta,

(2) judecata este facuta si pedeapsa este sigura,

(3) dincolo de aceasta manioasa pedepsire, Dumnezeu pastreaza poporului o iubire vesnica, plina de bunatate si credinciosie, care pregateste deja planuri pentru timpul in care ei se vor intoarce la El.
Primele 3 capitole ale cartii sunt autobiografice si simbolice. Osea este indemnat de Dumnezeu sa se casatoareasca cu o femeie pe nume Gomer. Casnicia profetului cu aceasta femeie necredincioasa si dedata la pacatul curviei, devine o alegorie a tragediei pe care o traieste Dumnezeu in relatia Lui cu nestatornicul si necredinciosul Israel.

Este evident ca, in succesiune logica, capitolul 2 este o “talmacire” spirituala a situatiei neplacute in care l-a pus Dumnezeu pe Osea.

Urmeaza apoi capitolul 3 al cartii, care priveste adanc in viitor pana spre vremea sfarsitului in care Israelul se va intoarce la Domnul: “Dupa aceea, copiii lui Israel se vor intoarce si vor cauta pe Domnul, Dumnezeul lor, si pe imparatul lor David; si vor tresari la vederea Domnului si a bunatatii Lui, in vremurile de pe urma” (Osea 3:5).

Restul de capitole ale cartii sunt o culegere de pasaje retorice ale profetului.

Este foarte greu sa stabilesti o anumita ordine in aceste fragmente de cuvantari inflacarate. Ele sunt izbucniri de gelozie din partea unui Dumnezeu al iubirii.

Cuvinte cheie, teme caracteristice: Osea este cunoscut prin faptul ca prezinta lipsa de credinciosie a poporului Israel fata de Dumnezeu drept o infidelitate spirituala. Cuvintele rostite de el sunt tari si taioase. Idolatria este numita “curvie”, iar idolii vremelnici sunt numiti “ibovnici” (Osea 2:2-5). Domnul Isus aplica cuvintele din Osea 11:1 la intoarcerea pruncului Isus din Egipt, unde fusese dus de parintii lui din pricina amenintarii lui Irod: “Cand era tanar Israel, il iubeam, si am chemat pe Fiul Meu din Egipt” (Mat. 2:15).
In textul cartii, profetul foloseste o serie de imagini din viata de toate zilele pentru a ilustra relatia dintre Dumnezeu si Israel. Astfel, Dumnezeu este numit rand pe rand: sot, tata, leu, leopard, urs, zorile diminetii, ploaie, etc, iar poporul este asemanat cu: o sotie, un om bolnav, o vie, struguri, un maslin, o femeie gata sa nasca, un cuptor, ceata de dimineata, etc.

In noianul de cuvinte tari exista totusi si un cuvant duios si plin de dragoste. El este “hesed” si este unul dintre cele mai perfecte echivalente pentru dragostea dumnezeiasca. “Hesed” este iubirea compatimitoare si dezinteresata. Hesed este dragostea statornica si imposibil de inlaturat. David a folosit cuvantul acesta, atunci cand a cautat pe cineva din casa vrasmasa a fostului imparat Saul pentru ca dorea sa le faca un bine:
“David a zis: “A mai ramas cineva din casa lui Saul, ca sa-i fac bine din pricina lui Ionatan?” (2 Samuel 9:1).
Țineti minte ca David facuse un legamant cu Ionatan, prin care se angajasera sa-si faca bine unul altuia (1 Sam. 18:3; 20:14-16; 42). Pasajele in care Osea vorbeste despre “hesed” sunt: 2:19; 4:1; 6:4,6; 10:12; 12:6.
Iata cum este descrisa manifestarea lui “hesed” in cadrul relatiei pe care o are Dumnezeu cu Israelul:

“Poporul Meu este pornit sa se departeze de Mine; si daca sunt chemati inapoi la Cel Prea inalt, niciunul dintre ei nu cauta sa se ridice.

“Cum sa te dau Efraime? Cum sa te predau Israele? Cum sa-ti fac ca Admei? Cum sa te fac ca Țeboimul? Mi se zbate inima in Mine, si tot launtrul Mi se misca de mila!
Nu voi lucra dupa mania Mea aprinsa, nu voi mai nimici pe Efraim; caci Eu sunt Dumnezeu, nu un om. Eu sunt Sfantul in mijlocul tau, si nu voi veni sa prapadesc” (Osea 11:7-9).

Hesed este dragostea in virtutea Legamantului incheiat intre Dumnezeu si oameni.

Mesajul cartii: Cartea lui Osea este o chemare la pocainta. Capitolul 14 al cartii este un mesaj de dragoste si de chemare pentru toti aceia care s-au indepartat vreodata de Domnul.
Osea mai este insa si altceva. Profetia aceasta este un avertisment impotriva idolatriei si a indepartarii de Dumnezeu. Chiar si formele simbolice care pretind ca-L arata pe Domnul nu sunt altceva decat o cursa pentru suflet. Toate apostaziile mari au aparut la inceput ca o mica si neesentiala departare de la simplitatea si claritatea mesajului Scripturii. Din acest punct de vedere, am putea spune ca Ieroboam al doilea si ceilalti imparati de dupa el, au cules doar ceea ce semanase la inceputul istoriei lui Israel, primul Ieroboam, fauritorul celor doi vitei de aur.

Am putea reformula avertismentul lui Osea in cuvintele apostolului Ioan: “Copilasilor, feriti-va de idoli” (1 Ioan 5:21).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s