6. Ioel

O nenorocire nu vine niciodata singura! Ioel a fost omul trimis sa-i invete pe evrei principii eterne ilustrate de intamplari cotidiene. El  a folosit grozavia unei invazii de lacuste pentru a anunta pedepsele care vor veni si pentru a chema poporul la pocainta.

Titlul: “Ioel” se poate traduce prin: “Iehova este Elohim” sau “Dumnezeu este Domnul”. Un nume cum nu se poate mai potrivit pentru cel chemat sa vesteasca suveranitatea lui Dumnezeu asupra naturii, asupra popoarelor si asupra istoriei.

Autorul: Din referirile la Sion si la Casa Domnului, deducem ca Ioel a fost un cetatean al Ierusalimului. Pe tatal sau l-a chemat Penuel (Ioel 1:1).
Data:  Probabil 935 i. Ch.

Continutul cartii: Au navalit lacustele. Sub falcile lor nesatule, tot ce era verde a disparut. Ioel, ca purtator de cuvant al lui Dumnezeu, foloseste dezastrul acesta national ca sa avertizeze poporul despre o alta catastrofa, mult mai mare.  Data viitoare, nu lacustele, ci o armata dintr-o tara de la nord vor navali in tara si se vor pravali peste regatul lui Iuda. Singura sansa de scapare in aceasta zi de razbunare a Domnului este calea pocaintei: “Sfasiati-va inimile, nu hainele si intoarceti-va la Domnul, Dumnezeul vostru” (Ioel 2:13). Momentul  a fost cum nu se poate mai propice pentru chemarea poporului la post si la rugaciune (Ioel 1:13-14).

Cuvinte cheie, teme caracteristice: Dumnezeu  i-a dat profetului un mesaj care a explicat nenorocirea, i-a amenintat cu pedepse viitoare mai mari, dar le-a promis si revarsarea binecuvantarilor ceresti peste cei care isi vor indrepta starea inaintea Domnului. Cartea lui Ioel ne aseaza in fata doua teme caracteristice: revarsarea Duhului Sfant si  “ziua Domnului”. Pasajul din Ioel 2:28-29 este pomenit de apostolul Petru ca o explicatie a ceea ce s-a intamplat in ziua de Rusalii si este considerat de multi drept semnul care a marcat nasterea Bisericii crestine. O analiza mai atenta a textului din Ioel va plasa insa foarte clar revarsarea Duhului in seria de evenimente apocaliptice care vor caracteriza sfarsitul epocii actuale si debutul Imparatiei lui Mesia. Versetul 28 incepe cu expresia: “Dupa aceea”, care intotdeauna marcheaza  vremea sfarsitului, iar versetele 30-31 continua descrierea revarsarii Duhului Sfant complectand-o cu alte manifestari supranaturale:  “Voi face sa se vada semne in ceruri si pe pamant: sange, foc, si stalpi de fum. Soarele se va  preface in intunerec, si luna in sange, inainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare si infricosata”. Care sa fie deci adevarata semnificatie a evenimentelor petrecute la Rusalii?  Asa cum vom arata atunci cand vom prezenta cartea Faptele Apostolilor, Rusaliile au fost inca o oferire a Imparatiei pentru poporul Ierusalimului.  In urma refuzului lor, evenimentele descrise de Ioel si-au oprit lantul desfasurarii, lasand sa se scurga vremea Bisericii, dar ele isi asteapta inca implinirea deplina in preajma instaurarii Imparatiei.

Cat priveste “ziua Domnului”, Ioel foloseste aceasta expresie in trei sensuri:

(1) sensul local si imediat al groaznicelor pedepse care au venit asupra evreilor,

(2) sensul anticiparii unor evenimente care vor marca viitorul lui Israel, si

(3) sensul profetic apocaliptic.

Aluzia la valea lui Iosafat (Ioel 3:2, 12, 14), ne trimite imediat la Armaghedon si la conflictul final dintre popoarele lumii, cand Dumnezeu va calca neamurile in teascul maniei Lui.  Numai cea de  a doua venire a Domnului va putea sa puna capat calamitatii care altfel i-ar distruge pe toti oamenii planetei (Zaharia 14:2-4).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s