9. Iona

Cartea lui Iona a fost cea mai batjocorita carte a Bibliei. Elementele de interventie supranaturala din continutul ei au fost tinta ironiilor si discreditarilor din partea oamenilor de pseudo-stiinta. Cei care au cercetat insa cu atentie si cu credinta aceasta carte o aseaza printre cele mai frumoase carti care s-au scris candva.

Titlul: Cartea poarta numele autorului ei. “Iona” se traduce prin “porumbel”, un nume potrivit pentru un crainic divin destinat sa fie purtator de vesti catre oameni.

Autorul: Iona, fiul lui Amitai, s-a nascut in Gat-Hefer, o cetate aflata la 5 \ilometri nord de Nazaretul Galileii. Singura referinta despre el pe care o mai gasim in Vechiul Testament este un text din 2 Imparati 14:25.

Data: Textul din 2 Imparati fixeaza activitatea proorocului Iona in timpul domniei lui Ieroboam al doilea (782-735 i.Ch.). Iona a fost un urmas al profetului Elisei si un precursor al profetilor Amos si Osea.

Contextul istoric: Timpul in care a trait Iona a fost un timp de relativa prosperitate in Israel. Imperiul Asirian intrase pentru o vreme in declin, astfel ca Ieroboam al doilea a recucerit unele teritorii si a re’ntors bunastarea in tara. Teama de cruzimea si puterea asiriana persista totusi in intreaga lume civilizata de atunci.

Continutul cartii: Cine citeste pentru prima data cartea lui Iona isi pune foarte repede intrebarea: “Este aceasta carte inregistrarea unei intamplari reale sau este o alegorie poetica?” Pentru noi, autoritatea comentariului pe care-l face Domnul Isus despre cartea lui Iona este de ajuns sa ne convinga ca Iona a existat in realitate si ca patania lui a fost reala: “Un neam viclean si preacurvar cere un semn; dar nu i se va da alt semn, decat semnul proorocului Iona. Caci, dupa cum Iona a stat trei zile si trei nopti in pantecele chitului, tot asa si Fiul omului va sta trei zile si trei nopti in inima pamantului” (Matei 12: 29-40). Cineva va putea spune ca Domnul a citat aceasta intamplare tot asa cum citeaza cineva o ilustratie dintr-o carte de fictiune ca sa exemplifice un lucru real, dar aceasta ne’ncredere in realitatea istorica a intamplarii este spulberata de un alt comentariu al Domnului: “Barbatii din Ninive se vor scula, in ziua judecatii, alaturi de neamul acesta, si-l vor osandi, pentru ca ei s-au pocait la propovaduirea lui Iona; si iata ca aici este Unul mai mare decat Iona” (Luca 11:32; Matei 12:41).
M

ulti s-au poticnit pentru ca in cartea lui Iona scrie ca profetul a fost inghitit de un peste mare si ca a iesit de acolo dupa trei zile viu. Arhivele navale dau insa dovezi clare ca astfel de intamplari sunt posibile si ca s-au repetat chiar de mai multe ori in decursul vremii.

Ziarul “Daily Mail”,  aparut la Londra in 14 Decembrie 1928, descrie dimensiunile unui soi de peste marin adus impaiat la o expozitie. Oamenii erau indemnati sa urce o scara si sa se catere prin gura pestelui in stomacul lui spatios.

Sir Francisc Fox scrie in cartea sa:  “63 de ani de inginerie” despre cazul unui casalot in stomacul caruia s-a gasit scheletul unui rechin lung de nu mai putin de 5 metri.

Domnul M. de Parville, editorul stiintific al ziarului francez “Journal de debats”, povesteste cum, in timpul vanarii unui casalot, doi marinari au cazut in apa oceanului. Unul a fost salvat, in timp ce celalalt disparuse fara urma. Cand au reusit sa traga in sfarsit  uriasul casalot pe punte si i-au despicat stomacul, spintecatorii l-au gasit inauntru pe Bartle], marinarul disparut. Pielea lui fusese arsa de acidul sucului gastric, dar el si-a revenit repede la viata. Medicul a constatat ca Bartle] lesinase de frica, nu din pricina lipsei de aer.

In luna Noiembrie, ziarul “Mail” din Madras, India,  relata despre prinderea unui rechin de dimensiuni uriase in pantecele caruia a fost descoperit scheletul unui om si hainele care-i atarnau inca pe oase. S-a facut precizarea ca rechinul  fu-sese prins la 50 de \ilometri de Bombei, iar victima fusese probabil unul dintre cei disparuti recent intr-un taifun.

Exemplele ar putea continua, dar ce rost au ele in contextul unor afirmatii atotsuficiente ale Domnului Isus Christos, stalpul si temelia adevarului?

Revenind la cartea lui Iona, este bine sa spunem ca ea ne vorbeste despre doua teme paralele: (1) un profet aflat in scoala lui Dumnezeu si (2) un Dumnezeu caruia ii place sa se indure de oameni.
Intamplarea este simpla, dar graitoare: Iona este trimis cu un mesaj de pocainta la cetatea pagana Ninive. Profetul cunostea insa rautatea asirienilor si pericolul potential pe care-l constituiau ei pentru evrei (Isaia profetise cu aproximativ 30 de ani mai inainte despre nenorocirile pe care asirienii le vor aduce asupra celor din Israel – Isaia 7:17-25)  si din aceasta cauza el refuza sa plece la Ninive si fuge “departe de fata Domnului” cu o corabie care se indrepta spre Tars. Dumnezeu il opreste din fuga lui razvratita prin intermediul unei furtuni starnita pe mare, trimite un peste sa-l scape pe Iona de la inec si sa-l intoarca pe tarmul marii si-l trimite pe profet a doua oara la Ninive. Rezultatul propovaduirii lui Iona este pocainta ninivenilor, dar si mania profetului, care-i vede pe dusmanii poporului sau scapati de pedeapsa divina.
Urmeaza o lectie plina de tact pe care i-o da Dumnezeu lui Iona, ca sa-l faca sa cunoasca ceva din dragostea Creatorului pentru toate creaturile Sale. Nationalismul profetului este inecat in imensitatea iubirii divine. Iona accepta noua revelatie si se asterne la scris pentru a ne lasa aceasta extraordinara lectie de disciplinare a unui profet.

Iona si-a iubit prea mult neamul si prea putin pe Dumnezeu si pe oamenii din celelalte popoare.

Cuvinte cheie, teme caracteristice: Patania lui Iona intra in categoria “tipurilor” profetice. Iona simbolizeaza trei lucruri:

a.  Destinul si atitudinea Israelului in planul lui Dumnezeu de mantuire a intregii lumi. In peripetiile lui Iona vedem simbolic peregrinarile evreilor.

Si ei au fost neascultatori de Dumnezeu in implinirea chemarii lor de a fi lumina Neamurilor, si ei au cautat scapare printre Neamuri.

Si ei au adus nenorocirea asupra neamurilor, asa cum Iona a atras furtuna asupra marinarilor.

Si ei L-au vestit pe Dumnezeul lor in mijlocul crizelor produse intre Neamuri, tot asa cum Iona L-a vestit pe Dumnezeu marinarilor.

Si ei au fost pedepsiti de Neamuri fiind considerati mereu un fel de pricina a tuturor rautatilor si calamitatilor.

Si ei au fost pastrati in mod miraculos de Dumnezeu.

Si ei isi vor relua curand misiunea lor, care va produce pocainta si mantuirea Neamurilor  (Zaharia 8:13,20 si mai ales 23: “In zilele acelea, zece oameni din toate neamurile vor apuca pe un Iudeu de poala hainei, si-i vor zice: “Vrem sa mergem cu voi; caci am auzit ca Dumnezeu este cu voi!”)

b.   Inmormantarea si invierea Domnului Isus. Lucrul acesta s-a vazut clar in declaratiile Domnului Isus inregistrate de Evanghelii. De ce a trebuit ca Iona sa stea neaparat trei zile si trei nopti in pantecele pestelui? Pentru ca atat era planuit sa stea Domnul Isus in mormant inainte de inviere.

c.  Viata si propovaduirea Domnului Isus insusi. Textul din Evanghelia lui Matei ne spune ca Iona a fost un semn pentru Niniveni. Fara indoiala ca el le-a spus ceva despre fuga lui de Domnul si de intamplarea cu pestele. Se prea poate ca pielea de pe trupul lui sa fi vorbit de la sine dovedind ve-ridicitatea spuselor profetului. Impresia pe care a produs-o Iona asupra poporului din Ninive a fost coplesitoare. Tot asa si Domnul Isus este astazi un semn pentru mantuirea Neamurilor.

Mesajul cartii: Capitolul 4 al cartii este si momentul ei culminant. Pentru cititorul neavizat, cartea lui Iona se intrerupe abrupt si nenatural. Pentru cel familiarizat cu tehnica literaturii ebraice insa stie ca versetele din final sunt de fapt tema intregii carti si ca de fapt pentru enuntarea lor a fost cladit intregul esafodaj al cartii:
“tie iti este mila de curcubetele acesta, care nu te-a costat nici o truda si pe care nu tu l-ai facut sa creasca, ci intr-o noapte s-a nascut si intr-o noapte a pierit. Si Mie sa nu-Mi fie mila de Ninive, cetatea cea mare, in care se afla mai mult de o suta douazeci de mii de oameni, care nu stiu sa deosebeasca dreapta de stanga lor, afara de o multime de vite!” (Iona 4:10-11).

Aceasta descoperire a launtrului inimii lui Dumnezeu se ridica mai sus decat majoritatea documentelor sfinte din arhivele evreilor, atingand culmea Nou Testamentala a afirmatiei din Ioan 3:16 :
“Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Sau Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica”.

In misiunea lui Iona recunoastem prefatarea misiunii pe care o vor avea peste veacuri ucenicii Domnului Isus:

“Mergeti in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la orice faptura. Cine va crede si se va boteza, va fi mantuit; dar cine nu va crede va fi osandit” (Marcu 16:15-16).