Psalmul 16

“Omul fericit prin Dumnezeu”

Psalmul 16 este o marturie care se transforma spre final intr-o profetie.

Unii oameni sunt mandri de pozitia lor, de posesiunile lor, de privilegiile lor, dar perspectiva lor este tragica. Este suficient sa auda aceste cuvinte din partea doctorului pentru ca toata bucuria lor sa se transforme in groaza: “Trebuie sa vi sa stam de vorba. Rezultatul la analizele tale este rau. S-ar putea sa ai cancer.” David se ridica deasupra lucrurilor pe care pot sa I le dea pamantul si ajunge sa profeteasca despre perspectiva posesiunilro eterne. El  ne da in psalmul 16 motivele bucuriei lui. Ele sunt trainice, tainice si eterne.

I.    Intreaga lui viata este pusa la umbra Celui atotputernic:
“Pazeste-ma, Dumnezeule, caci in Tine ma incred. Eu zic Domnului: ITu esti Domnul meu, Tu esti singura mea fericire!” (16:1-2).

II.    Placerea lui este legata de partasia cu sfintii din familia lui Dumnezeu:
“Sfintii, care sunt in tara, oamenii evlaviosi, sunt toata placerea mea” (16:3).

III.    Prioritatea lui nu este “moda zilei” si nici parerea majoritatii, ci persoana lui Dumnezeu:
“Idolii se inmultesc, oamenii alearga dupa dumnezei straini, dar eu n-aduc jertfele lor de sange, si nu pun numele lor pe buzele mele” (16:4)

IV.    Posesiunea lui cea mai de pret nu poate fi mancata de molii si nici furata de hoti, caci este mult prea mare si de necuprins:
“Domnul este partea mea de mostenire si paharul meu; Tu imi indrepti sortul meu. O mostenire placuta mi-a cazut la sort, o frumoasa mosie mi-a fost data “(16:5,6)

V.    Partea lui in viata nu este norocul, ci providenta divina:
“ Tu imi indrepti sortul meu. O mostenire placuta mi-a cazut la sort, o frumoasa mosie mi-a fost data” (16:5).

VI.    Puterea intelepciunii lui nu sta in scolile absolvite, ci in soaptele tainice primite din cealalta parte a curcubeului, lumea prezentei lui Dumnezeu. El este “inspirat” in tot ceea ce face:
“Eu binecuvintez pe Domnul, care ma sfatuieste, caci pana si noaptea imi da indemnuri inima” (16:7)

VII.    Privilegiul lui este sa stea linistit langa nevazutul Dumnezeu si sa aibe pacea care intrece orice pricepere:
“ Am necurmat pe Domnul inaintea ochilor mei: cand este El la dreapta mea, nu ma clatin. De aceea inima mi se bucura, sufletul mi se veseleste si trupul mi se odihneste in liniste “ (16:8-9)

VIII.    Perspectiva lui este fara de sfarsit, dincolo de gura mormantului, peste moarte si direct legata de vesnicie:
“Caci nu vei lasa sufletul meu in locuinta mortilor, nu vei ingadui ca prea iubitul Tau sa vada putrezirea.
imi vei arata cararea vietii; inaintea Fetei Tale sunt bucurii nespuse, si desfatari vesnice in dreapta Ta” (16:10-11).

Finalul psalmului  ilustreaza calitatea de profet a lui David. Iarasi, nu trebuie sa “fortam” nimic. Aceasta clasificare este facuta chiar de Biblie in textul din Faptele Apostolilor:

“ Barbati Israeliti, ascultati cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu inaintea voastra prin minunile, semnele si lucrarile pline de putere, pe care le-a facut Dumnezeu prin El in mijlocul vostru, dupa cum bine stiti; pe Omul acesta, dat in mainile voastre, dupa sfatul hotarat si dupa stiinta mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ati rastignit, si L-ati omorat prin mana celor faradelege. Dar Dumnezeu L-a inviat, dezlegandu-I legaturile mortii, pentru ca nu era cu putinta sa fie tinut de ea. Caci David zice despre El: IEu aveam totdeauna pe Domnul inaintea mea, pentru ca El este la dreapta mea, ca sa nu ma clatin. De aceea, mi se bucura inima, si mi se veseleste limba; chiar si trupul mi se va odihni in nadejde: caci nu-mi vei lasa sufletul in Locuinta mortilor, si nu vei ingadui ca Sfantul Tau sa vada putrezirea. Mi-ai facut cunoscute caile vietii, si Ma vei umple de bucurie cu starea Ta de fata.I Cat despre patriarhul David, sa-mi fie ingaduit fratilor, sa va spun fara sfiala ca a murit si a fost ingropat; si mormantul lui este in mijlocul nostru pana in ziua de azi. Fiindca David era prooroc, si stia ca Dumnezeu ii fagaduise cu juramant ca va ridica pe unul din urmasii sai pe scaunul lui de domnie, despre invierea lui Hristos a proorocit si a vorbit el cand a zis ca sufletul lui nu va fi lasat in Locuinta mortilor, si trupul lui nu va vedea putrezirea. Dumnezeu a inviat pe acest Isus si noi toti suntem martori ai lui” (Fapte 2:22-32).

Psalmul lui David este proiectat in viitor si aplicat de Petru la viata si activitatea lui Isus Christos. Fara El, profetia ar fi ramas o nazuinta neimplinita, un etern prilej de iritare pentru rabini si comentatori biblici. Prin El, profetia lui David s-a implinit, devenind anuntarea cvalabilitatii ei pentru toti aceia care-si pun nadejdea in invierea care ne va veni prin Christos.

Trebuie sa incheiem acest scurt comentariu cu traditionalul salut de Paste: “Christos a inviat!”  Este temelia pe care se cladeste edificiul nadejdii in invierea noastra (1 Corint. 15).