Introducere
Cand am vazut si auzit prima data acest mesaj el facea parte dintr-o serie de studii cu valoare universitara tinut de uniidintre cei mai indragiti predicatori si invatatori de Biblie ai Americii: Charles Swindoll, Johne Walvoord, J. Dwight Pentecost, Ronald Allen si Charles Dyer, toti profesori emeriti la Seminarul Teologic din Dallas, Texas.
In ansamblul acelui curiculum (“The Road To Armaghedon, A Biblical Understanding of Prophecy and End Times Events”, World Publishing, Nashville, A Thomas Nelson Company, ISBN 0-8499-1619-4), studiul acesta s-a numit “Babilon, Irak si viitoarea criza din Orientul Mijlociu” si era prezentat de Charles Dyer, vicepresedinte executiv la acel asezamant de invatatura. Reactia mea a fost puternica si spontana. Mi-am zis: “De dragul tatalui meu, care nu intelege limba engleza si pentru o multime de romani care iubesc profetiile si traiesc in asteptarea Domnului trebuie sa preiau acest mesaj si sa-l prelucrez pentru cei ce studiaza in limba romana.
Au trecut de atunci cativa ani. Proiectul a fost amanat pentru ca au aparut alte traduceri si studii necesare. In vara anului 2007, am primit vesti proaste despre sanatatea tatalui meu. M-am gandit ce bucurie as mai putea sa-i fac si mi-am adus aminte de acest studiu. De dragul lui, de dragul vostru si mai ales de dragul Celui pe care-L asteptam sa vina, vi-l supun acum atentiei. Intre timp, am imbogatit acest mesaj , restrans atunci la o pregegere de o ora, cu contributia altora si l-am dezvoltat putin cu comentariile mele, preluate din “Biblia cu explicatii” tiparita in limba romana si din alte studii.Inainte de a incepe insa, dati-mi voie sa va intreb ceva:
Stiti insa care este cea de a doua tara a lumii in ordinea mentionarii numelui ei in Biblie? Este Irakul!
Numele sub care a aparut aceasta au fost: Babilon, campia Sinear si Mesopotamia (tara dintre cele doua rauri, Tigru si Eufrat). In traducere, numele “Irak” inseamna “tara cu radacini adanci”. Intr-adevar, nici o alta tara, in afara Israelului, nu are asociata cu ea mai multa istorie biblica si mai multa profetie.
(Click pentru poza mare)
1. Gradina Eden a fost in Irak.
2. Mesopotamia, modernul Irak, a fost leaganul civilizatiei umane.
3. Noe si-a facut corabia in Irak.
4. Turnul Babel a fost in Irak.
5. Avraam a fost din Ur, adica din sudul Irakului.
6. Rebeca, nevasta lui Isaac, era din Nahor, in Irak.
7. Iacob a intalnit-o pe Rahela in Irak.
8. Iona a predicat Ninivitenilor in Irak.
9. Asiria, adica Irakul de azi, a dus in robie cele zece semintii ale Israelului de nord.
10. Amos a proorocit in Irak.
11. Babilonul, care este in Irak, a distrus Ierusalimul si a dus in robie regatul lui Iuda.
12. Daniel a fost aruncat in groapa cu lei in Irak.
13. Cei trei tineri au fost aruncati in cuptorul aprins in Irak.
14. Beltsatar, imparatul Babilonului din Irak, a vazut capul de mana care a scris pe zid.
15. Ezechiel a fost dus de duhul langa raul Chebar, in Irak.
16. Se pare ca magii au venit din Irak.
17. Petru a misionat in Irak.
18. In Irak va fi reconstruit Babilonul care va ajunge cel mai mare centru comercial al lumii, ne spune cartea Apocalipsei. Importanta regasita a cetatii va face ca numele sistemului extraordinar de intins si cuprinzator sa fie “Babilonul cel mare”.
19. Patru ingeri rai sunt legati la raul cel mare, Eufrat, in Irak. Ei vor fi dezlegati si vor omor’ a treia parte din omenire. (Apoc. 9:14).
20. Apele Irakului vor fi secate de Dumnezeu ca sa faca loc de trecere pentru marea armata din Rasarit care va veni in Israel (Apoc. 16:12).
21. Prabusirea “Babilonului reconstruit” in Irak va marca triumful final al Imparatiei lui Dumnezeu (Apoc.18-19).
Dintre toate tarile lumii, oare ce-or cauta americanii tocmai in … Irak? Sa fie … petrolul? Nu cumva … profetiile?I
In ciuda faptului ca marile puteri din Orient se numesc astazi: Arabia Saudita, Egiptul si Iranul, va sfatuiesc sa fiti cu ochii pe Irak si sa asteptati sa se intample acolo lucruri surprinzatoare si spectaculoase. Lupta dintre cele doua “cetati simbol” ale istoriei este pe cale sa se reaprinda!
Ierusalimul si Babilonul sunt pe cale sa ajunga cele mai importante orase din epoca moderna. Se pare ca istoria se va sfarsi simetric tot acolo unde a si inceput, printr-o interventie supranaturala asupra locurilor in care a inceput marea razvratire a omenirii, in campia Sinear, din aria Irakului modern.
Istoria celor doua cetati
Ceea ce face ca Babilonul sa mai aibe o oarecare semnificatie, daca mai are vreuna, este … Biblia. Dupa de Ierusalim, Babilonul este cea mai amintita cetate din Biblie (de 280 de ori). Vom ramane in continuare in textul ei, de la Geneza la Apocalipsa, urmarind ca un fir rosu o tema despre care foarte multi nu au nici cea mai vaga idee. Cu ajutorul Domnului, la sfarsitul acestei lucrari, vom intelege impreuna semnificatia locurilor geografice despre care vorbim si vom avea o vedere panoramica asupra unei foarte mari parti a Bibliei.
1. Babilonul – un rebel din nastere
(Click pentru poza mare)
Sa incepem dela Geneza 10, unde gasim o colectie de nume pe care nimeni nu mai stie cum sa le citeasca corect, lista neamurilor. Cand parcurgi aceasta lista, nu se poate sa nu observi ca in aceasta insiruire in care Dumnezeu ni-i prezinta pe descendentii lui Noe, exista un individ cu numele de “Nimrod”. Sonoritatea acestui nume este foarte asemanatoare cu cea a cuvantului ebraic “Marad”, care inseamna rebel, razvratit, razboinic. Textul din Geneza 10:8-9 face un adevarat joc de cuvinte prin asocierea acestor doua cuvinte:
“Cus a nascut si pe Nimrod: el este acela care a inceput sa fie puternic pe pamant. El a fost un viteaz vanator inaintea Domnului”
Exista chiar si o zicere proverbiala raspandita printre cei care i-au cunoscut faima:
“ … iata de ce se zice: “Ca Nimrod, viteaz vanator inaintea Domnului”.
Versetul urmator, 10, enumera orasele peste care s-a intins domnia lui si, primul de care dam este … Babilonul, prima cetate zidita de oameni dupa epocala catastrofa a potopului lui Noe. Ganditi-va la aceasta: Babilonul a fost prima aglomerare urbana de dupa potop, iar numele celui care a ctitorit-o are semnificatia de “rebel”! Ni se spune ca omul acesta a mai zidit si alte cetati:
“El a domnit la inceput peste Babel, Erec, Acad si Calne, in tara Sinear” (Gen. 10:10).
Sinear este campia aluvionara din sudul Irakului modern, intre Bagdadul de azi si golful in care se varsa Tigrul si Eufratul.
Sinear este regiunea, Babilon este cetatea, Nimrod este intemeietorul, iar evenimentul este cronologic prima formare urbana a oamenilor de dupa potop.Sa trecem acum la capitolul 11, pe care-l cunoastem asa de bine ca am ajuns sa nu mai bagam in seama amanuntele lui semnificative. Iata primele doua versete:
“Tot pamantul avea o singura limba si aceleasi cuvinte. Pornind ei inspre rasarit, au dat peste o campie in tara Sinear; si au descalecat acolo” (Gen. 11:1-2).
Se pune intrebarea: “Cine-i mana pe ei inspre rasarit?” Cine este acela care s-a pus in fruntea lor si le dirijeaza mersul. Capitolul precedent ne-a dat deja raspunsul: Nimrod.
Valul omenirii care se deplaseaza spre rasarit este manat de Nimrod care formeaza cea dintai cetate de dupa potop: Babilonul. Iata care i-a fost motivatia si iata care le-a fost dorinta:
“Si au zis unul catre altul: “Haidem! Sa facem caramizi, si sa le ardem bine in foc.” Si caramida le-a tinut loc de piatra, iar smoala le-a tinut loc de var. Si au mai zis: “Haidem! Sa ne zidim o cetate si un turn al carui varf sa atinga cerul, si sa ne facem un nume, ca sa nu fim imprastiati pe toata fata pamantului” (Gen. 11:3-4).
Acest text este o “declaratie-program” si ea reprezinta cheia care ne poate ajuta sa intelegem ce inseamna Babilonul in Biblie. Multimea aceea de oameni care s-au hotarat sa intemeieze prima cetate de dupa potop urmarea un scop precis.
Textul ne despica acest scop in trei motivatii complementare. Sunt trei rationamente pentru care a trebuit sa existe o cetate si un turn in locul numit Babilon:
Au vrut salvare –“Un turn care sa atinga cerul”
Expresia “Turnul Babel” nu se afla in textul Bibliei, decat sub forma unui subtitlu adaugat mai tarziu. “Babel” se poate traduce prin “poarta lui Dumnezeu” (Babilu in limba acadiana) sau “sarpele inelat”, din pricina formei in spirala pe care se presupune ca a avut-o. in ebraica, “balal” inseamna “incurcatura, confuzie” (Geneza 11:9).
Turnul din valea Sinear a reprezentat incercarea oamenilor de a construi o punte intre locul “caderii lor” si “cerul prezentei lui Dumnezeu”. De aici si pana acolo! De la pamant pana la cer: “un turn al carui varf sa atinga cerul”. Nimrod si oamenii de atunci nu s-au supus limitarilor stabilite de Dumnezeu dupa momentul caderii in pacat. Zidirea turnului a fost echivalenta cu adunarea tuturor resurselor umane de atunci pentru ca, prin puterile lor, oamenii sa-L oblige pe Dumnezeu sa-i reintegreze in ordinea cosmica. Examinat usuratic si printr-un complex de falsa superioritate, pasajul ne-ar putea duce pe o pista falsa, subliniindu-ne aparent “incapacitatea omenirii de atunci de a intelege legile fizicii si dimensiunile realitatii in care traiau”. Este clar ca toata masa planetei pamant nu le-ar fi fost deajuns oamenilor de atunci ca sa faca un turn suficient de inalt pentru a strabate galaxiile spatiului cosmic. Turnul Babel n-ar fi putut niciodata sa-si atinga scopul, daca o punte materiala intre pamant si cer ar fi fost adevaratul scop al construirii lui. Amanuntul care ne arata ca turnul a urmarit o altfel de dimensiune si o altfel de incursiune de la pamant la cer este scris in versetul 6. Examinand situatia creata, Dumnezeu nu-si bate joc de oameni si nici nu le declara initiativa drept o imposibilitate. Dumnezeu a inteles ca era vorba despre altceva si acest “altceva” ar fi fost foarte posibil si chiar probabil de realizat:
“Domnul S-a coborat sa vada cetatea si turnul, pe care-l zideau fiii oamenilor. Si Domnul a zis: “Iata, ei sunt un singur popor, si toti au aceeasi limba; si iata de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar impiedica sa faca tot ce si-au pus in gand” (Gen. 11:6).
Turnul Babel din cetatea Babilonului asezat in campia Sinear a fost un fel de “portal cosmic”, un observator astronomico-religios prin care creaturile de pe pamant urmareau sa se asocieze cu “puterile vazduhului” despre care ne vorbeste Noul Testament, extraterestrii supranaturali ostili ordinii lui Dumnezeu si atrasi de arhanghelul Lucifer in rascoala lui spirituala.
Nimrod si omenirea de atunci era nostalgica dupa combinarea dintre “Ingerii lui Dumnezeu si fetele oamenilor” care produsese vremuri de nemaiauzit progres, este drept, “cu foarte puternice tente demonice”. Turnul era si realizabil si profund religios in intrebuintarea lui. Religia lui urmarea insa sa fie “’nchinarea la Satan” si patrunderea prin aceasta alinata in dimensiunile pierdute ale “supranaturalului”.
“Salvarea” pe care o dorea Nimrod era iesirea din “starea noastra smerita” despre care vorbeste Pavel si reintegrarea prin forta in sferele civilizatiilor ceresti:
“El va schimba trupul starii noastre smerite, si-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Si supune toate lucrurile” (Filipeni 3:21).
“Ba inca, cineva a facut undeva urmatoarea marturisire: “Ce este omul, ca sa-ti aduci aminte de el, sau fiul omului, ca sa-l cercetezi? L-ai facut pentru putina vreme mai prejos de ingeri …” (Evrei 2:6-7).
De ce le-a blocat Dumnezeu calea aceasta spre salvare? Pentru ca alternativa Babilonlui n-ar fi fost de fapt o “salvare”, ci o alegere rea cu consecinte nefaste eterne. Oprirea construirii turnului a fost un gest al dragostei si intelepciunii divine, dupa cum fusese si alungarea din paradis si potopul de pe vremea lui Noe. Prin toate aceste trei aparente pedepse lucra harul lui Dumnezeu si hotararea Lui nestramutata de a ne face bine. Prin alungarea din paradis ni s-a interzis accesul la pomul vietii, care ar fi dat un caracter etern instrainarii noastre de Dumnezeu; am fi inceput “moartea a doua” cu consecintele ei ireversibile.
Prin potop, Dumnezeu a selectat o familie necontaminata probabil de morbul incuscririi demonice cu “fiii lui Dumnezeu care nu si-au pastrat locuinta”, ci s-au coborat sa contamineze zestrea genetica si spirituala a omenirii pentru a bloca planul mesianic al intruparii lui Christos printr-o femeie. Tot restul populatiei lumii, impreuna cu toate vietuitoarele au trebuit omorate, pentru a da o sansa unui inceput necontaminat:
“Uriasii erau pe pamant in vremurile acelea, si chiar si dupa ce s-au impreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor, si le-au nascut ele copii: acestia erau vitejii care au fost in vechime, oameni cu nume. Domnul a vazut ca rautatea omului era mare pe pamant, si ca toate intocmirile gandurilor din inima lui erau indreptate in fiecare zi numai spre rau. I-a parut rau Domnului ca a facut pe om pe pamant, si S-a mahnit in inima Lui. Si Domnul a zis: “Am sa sterg de pe fata pamantului pe omul pe care l-am facut, de la om pana la vite, pana la taratoare si pana la pasarile cerului; caci imi pare rau ca i-am facut. Pamantul era stricat inaintea lui Dumnezeu, pamantul era plin de silnicie. Dumnezeu S-a uitat spre pamant, si iata ca pamantul era stricat; caci orice faptura isi stricase calea pe pamant” (Gen. 6:1-12).
Oprirea construirii turnului Babel a blocat accesul omenirii “pe usa din dos” in universul spiritual cosmic si alianta dintre urmasii lui Noe si aceia care pervertisera creatia de pe pamant inainte de Potop.
Au vrut semnificatie “Si sa ne facem un nume!”
In Biblie, numele nu sunt doar o colectie placuta de sunete, ci formulari care ascund in ele destainuiri despre identitatea si destinul cuiva. Un “nume” reprezinta o anumita “stare”, defineste o foarte precisa “calitate a cuiva”. Indepartarea de Creator a dus creatura in ratacire. Alungarea din paradis le-a produs oamenilor o teribila criza de identitate. Nemaifiind “ai Domnului”, ajunsesera “ai nimanui”. Aceasta era ceea ce simteau si resimteau dureros in inimi.
A reintra in sferele ceresti prin propriile puteri era echivalent cu a-I spune lui Dumnezeu: “Am facut-o si fara Tine. Am realizat-o prin puterile noastre. Ne-am facut singuri un nume mare printre creaturile cerului”.
Dumnezeu stia criza de semnificatie prin care trecea omenirea si avea pregatita o cale pentru rezolvarea acestei probleme. In capitolul imediat urmator citim ca Dumnezeu l-a chemat pe Avraam din multimea pagana si i-a propus tocmai sa-l scoata din groaznica criza de semnificatie:
“Domnul zisese lui Avram: “Iesi din tara ta, din rudenia ta, si din casa tatalui tau, si vino in tara pe care ti-o voi arata. Voi face din tine un neam mare, si te voi binecuvanta; Iti voi face un nume mare, … “ (Gen. 12:1-2).
Identitatea veritabila se defineste in functie de ceva sau de cineva. Orice identitate definita fata de lucruri sau situatii este falsa si efemera. Numai identitatea definita fata de Creatorul universului, este si va ramane pururi adevarata. Dumnezeu este un punct de reper universal pentru toate fapturile. Problema identitatii umane, rezolvata pentru Avraam prin chemarea lui, va fi rezolvata de Dumnezeu in final pentru toti aceia care s-au intors prin credinta la El. Despre aceasta ne spune Domnul Isus in cartea Apocalipsei:
“Celui ce va birui, ii voi da sa manance din mana ascunsa, si-i voi da o piatra alba, si pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l stie nimeni decat acela care-l primeste” (Apoc. 2:17).
“Pe cel ce va birui, il voi face un stalp in Templul Dumnezeului Meu si nu va mai iesi afara din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu si numele cetatii Dumnezeului Meu, noul Ierusalim, care are sa se coboare din cer de la Dumnezeul Meu si Numele Meu cel nou” (Apoc. 3:12).
Semnificatia noastra eterna va fi data de aceasta intreita identitate: pe noi va fi “scris”: Numele Dumnezeului Meu”, “numele cetatii Dumnezeului Meu”, si “Numele Meu cel nou”. Un veritabil “Social Security Number” cu trei seturi de numere …
Intiativa lui Nimrod si a oamenilor din Babilon urmarea dobandirea unei identitati false obtinute prin uzurpare. Era calea propusa de Lucifer.
Au vrut siguranta “ … ca sa nu fim imprastiati pe toata fata pamantului”
Conditiile lumii de dupa cadere si potop erau grele si locurile erau periculoase. Exista o putere in multime si un sentiment de siguranta in aglomeratia unei multimi. Chiar asa a sunat si deviza din Internationala comunistilor: “De ce uitati ca-n voi e numar si putere”.
Formarea unor mari aglomerari umane era insa in directa contradictie cu porunca pe care le-o daduse Dumnezeu oamenilor: “Iar voi, cresteti si inmultiti-va, raspanditi-va pe pamant, si inmultiti-va pe el!” (Gen. 9:7). Nimrod a ales sa nu se supuna acestei porunci divine, de parca i-ar fi spus lui Dumnezeu: “Nu sunt de acord cu planurile Tale. Avem noi unul mai bun. Vom sta aici impreuna si nu vom merge nicaieri”.
Babilonul este cel dintai oras zidit de oameni dupa pedeapsa potopului. A fost ridicat de un om care in nume, in porniri si in actiuni a fost un “rebel” fata de Dumnezeu. Nimrod a fost un om plin de mandrie. El si-a ridicat pumnul spre Dumnezeu si i-a zis: “N-avem nevoie de Tine! Nu Te vrem! Vrem sa traim asa cum hotaram noi. Vom face ce ne place, cand ne place si cum ne place. Vom trai fara Tine”.
Din momentul acesta, Babilonul si-a definit un caracter anume: este cetatea mandriei, a rebeliunii fata de Dumnezeu, a impotrivirii fata de planurile Lui si a construirii unor alternative proprii pentru solutionarea problemelor omenirii. Stim ce s-a intamplat atunci. Dumnezeu a venit, a vazut si a spulberat planurile lui Nimrod. Prin incurcarea limbilor, Dumnezeu i-a imprastiat cu forta pe toata suprafata pamantului. Edictele lui Dumnezeu sunt foarte eficiente. Cel dat la babel n-a fost revocat niciodata si, de atunci, oamneirea nu s-a mai putut aduna din faramitarea Neamurilor. SEparata de Dumnezeu “multimea nu face putere”, ci prostii. Intelepciunea divina a socotit ca este mai bine sa o faramiteze in fragmentele nationale pe care le vom intalni chiar si in marea unitate a Imparatiei viitoare: “frunzele pomului servesc la vindecarea Neamurilor” (Apocalipsa 22:2). Fiecare natiune a lumii isi poate trasa drumul inapoi spre acelasi punct de origine: Babilonul stravechi. De acolo au inceput toate problemele noastre. Toate au fost puse la cale in aceasta cea dintai cetate a omenirii care se ridica nesmerita dupa pedepsirea prin apele Potopului:
“Domnul a zis in inima Lui: “Nu voi mai blestema pamantul din pricina omului, pentru ca intocmirile gandurilor din inima omului sunt rele din tineretea lui” (Gen. 8:21).
2. Aliantele Babilonului beligerant
Dupa capitolul 11, Babilonul dispare putin din Geneza. Il regasim in capitolul 14. Intre timp, Geneza se ocupase cu Avraam, omul credintei adevarate. Inceputurile umblarii lui cu Dumnezeu au fost sovaielnice. Din lectura capitolelor 12-14 aflam despre infruntarile lui Avraam cu seceta, cu situatia creata de ne’ntelegerile cu Lot si cu o selecta alianta militara a popoarelor care locuiau in zona. Dumnezeu ii promisese tara Canaan luiAvraam, dar mai erau si altii care o ravneau. In Geneza 14 ni se spune ca pentru prima data dupa ce i-a imprastiat pe oameni pe suprafata pamantului, cateva natiuni au hotarat sa intre intr-o alianta. Ele nu se unesc insa ca sa faca ceva bun, ci pentru a lua in stapanire tara pe care tocmai i-o promisese Dumnezeu lui Avraam in capitolul 12. Iata cum incepe capitolul 14:
“Pe vremea lui Amrafel, imparatul Sinearului …”
Este pentru a treia oara cand regiunea Babilonului este mentionata in Biblie. Imparatul acelei regiuni intrase intr-o alianta cu “’mparatul Elasarului, lui Chedorlaomer, imparatul Elamului, si lui Tideal, imparatul Goimului”. Acesti patru imparati venisera sa cucereasca tara promisa lui Avraam. Dintre cei patru, adevaratul lider al grupului era Chedorlaomer. Ni se spune ca alianta celor patru imparati a venit sa puna la punct o alta alianta locala:
“… s-a intamplat ca ei au facut razboi cu Bera, imparatul Sodomei, cu Birsa, imparatul Gomorei, cu Sineab, imparatul Admei, cu Semeeber, imparatul Yeboimului si cu imparatul Belei sau Yoarului. Acestia din urma s-au adunat cu totii in valea Sidim, adica Marea Sarata. Timp de doisprezece ani fusesera supusi lui Chedorlaomer; si in anul al treisprezecelea s-au rasculat” (Gen. 14:2-4).
Versetul 5 ne spune ca “ In anul al patrusprezecelea, Chedorlaomer si imparatii care erau cu el au pornit” la razboi. Este foarte clar ca liderul aliantei este Chedorlaomer. El i-a chemat pe ceilalti si i-a luat alaturi de el ca aliati in aceasta campanie de cucerire. Ceea ce este insa si mai clar este ca Dumnezeu nu priveste istoria cu aceiasi ochi cu care o privim noi. El nu-l aseaza in frunte pe acela pe care il vedem noi conducand. Naratiunea Bibliei este tematica si Dumnezeu aseaza in ea un fir rosu pe care suntem indemnati sa-l urmarim.
Dumnezeu priveste de la inaltimea cerului si vede popoarele pamantului nazuind iar spre puterea pe care le-o da aliantele, adunarea in numar mare, cu jurisdictie pe suprafete intinse. El vede in spatele lor miscarea unei forte care-i indeamna sa blocheze planul divin si sa ocupe tara pe care El o daruise deja lui Avraam pentru implinirea planului profetic. Pe cine-l aseaza Dumnezeu in fruntea acestei aliante belicoase? Pe “Amrafel, imparatul Sinearului”! Textul ne spune clar ca liderul aliantei a fost Chedorlaomer, dar din punctul lui Dumnezeu de vedere, capul rautatilor, cel implicat intr-o revolta impotriva planului Sau, este imparatul Babilonului din campia Sinear. Pe el il noteaza Biblia cel dintai. Stiti ce s-a intamplat. Alianta imparatilor invadatori a facut “greseala” ca, printre prinsii de razboi l-au luat si pe nepotul lui Avraam, pe Lot:
“Biruitorii au luat toate bogatiile Sodomei si Gomorei, si toate merindele lor, si au plecat. Au luat si pe Lot, fiul fratelui lui Avram, care locuia in Sodoma, au luat si averile lui, si au plecat. A venit unul, care scapase, si a dat de stire lui Avram, Evreul; acesta locuia langa stejarii lui Mamre, Amoritul, fratele lui Escol, si fratele lui Aner, care facusera legatura de pace cu Avram” (Gen. 14:11-13). Intarit in promisiunile lui Dumnezeu, Avraam a adunat “numai” “treisute optsprezece din cei mai viteji slujitori ai lui, nascuti in casa lui si a urmarit pe imparatii aceia pana la Dan” (Gen. 14:14).
Printr-o biruinta miraculoasa, mica ceata a lui Avraam a invins toata uriasa alianta, i-a zdrobit in lupta si l-au readus acasa pe Lot impreuna cu toate averile sale:
“Si-a impartit oamenii in mai multe cete, s-a aruncat asupra lor noaptea, i-a batut, si i-a urmarit pana la Hoba, care este la stanga Damascului. A adus inapoi toate bogatiile, a luat inapoi si pe fratele sau Lot cu averile lui, precum si pe femei si norodul” (Gen. 14:15-16).
Pe drumul de intoarcere spre Mamre, Avraam se opreste intr-o cetate mentionata acum pentru prima data in Biblie:
“Melhisedec, imparatul Salemului a adus paine si vin: el era preot al Dumnezeului Cel Prea Inalt. Melhisedec a binecuvantat pe Avram, si a zis: “Binecuvantat sa fie Avram de Dumnezeul Cel Prea Inalt, Ziditorul cerului si al pamantului. Binecuvantat sa fie Dumnezeul Cel Prea Inalt care a dat pe vrajmasii tai in mainile tale!” Si Avram i-a dat zeciuiala din toate” (Gen. 14:18-20).
Facem cunostinta cu un imparat care nu fusese implicat in conflictul anterior si cu o cetate al carui nume il aflam pentru prima data. Numele “Melhisedec” este un derivat de la “Melhi”, “’mparatul meu” si “zedec”, care inseamna “neprihanire”. Personajul este si imparat si preot, servind Dumnezeului celui viu si adevarat. Mai tarziu, Biblia ni-l va descrie drept un “tip” al Domnului Isus. Este o persoana cunoscuta in toata regiunea si recunoscuta peuntru activitatea sa, asa ca Avraam se grabeste sa-i dea zeciuiala cuvenita din toate. Nu acesta este insa lucrul pe care am vrut sa vi-l arat. Ceea ce este important in toata intamplarea este ca Melhisedec stapaneste peste o cetate numita “Salem”. Numele apare numai de doua ori in Biblie si noi o cunoastem sub celalalt nume, mult mai des intalnit: Ierusalim! Salem inseamna “pace”, iar Ierusalim inseamna “cetatea pacii” (Uru – cetate, salem – pace).
Exista in teologie asa numita lege a primei mentionari. Locul in care apare pentru prima data ceva in textul Bibliei este definitoriu si determinant pentru intelegerea naturii si actiunilor lui ulterioare. Babilon a aparut ca o cetate a razvratirii. Acum, cel de al doilea personaj al studiului nostru, Ierusalimul, apare ca o cetate a pacii si a preotiei, un loc in care se pogoara Dumnezeu ca sa-i binecuvinteze pe cei care au credinta adevarata. Cu scuzele de rigoare aduse lui Charles Dikens, vom prelua titlul uneia din cele mai cunoscute carti ale sale si-l vom aplica intregii Scripturi. Biblia este: “Istoria celor doua orase”. Cel dintai este Babilonul, locul unde oamenii si-au ridicat glasul si pumnul impotriva lui Dumnezeu, zicandu-I: “N-avem nevoie de Tine, nu Te vrem, ne descurcam noi si fara Tine!” Cel de al doilea este Salemul, Ierusalimul, locul unde Dumnezeu se coboara ca sa-i binecuvinteze pe aceia care se apropie de El cu credinta. Babilonul este cetatea cuceritoare. Ierusalimul este cetatea cucernica!
Dupa intalnirea lui Avraam cu Melhisedec, textul Bibliei se concentreaza ca o lupa care scoate in evidenta doar un anumit lucru, asupra urmasilor lui Avraam. Ea ne scrie despre istoria patriarhilor, despre coborarea lor in Egipt, despre iesirea lor de acolo, despre ratacirile evreilor prin pustie, despre intrarea lor in tara promisa si despre viata lor din vremea judecatorilor. “Pe vremea aceea, nu era imparat in Israel, fiecare facea ce-i placea” (Judecatori 21:25). Poporul avea nevoie de un imparat.
Mai intai, ei l-au ales pe Saul care arata impunator ca un imparat, dar care n-a avut nici inima credincioasa si nici strategia necesara domniei. Saul s-a comportat mai mult ca un “imparat ocazional” pentru vremurile de razboi. N-a avut capitala, n-a avut sfetnici deosebiti, n-a avut o armata permanenta si mai ales … n-a avut inima smerita si ascultatoare.
Dupa Saul, Dumnezeu l-a ales pe David ca imparat, pentru ca era un om dupa inima lui Dumnezeu. David a unit si unificat semintiile lui Israel. Cand a venit vremea sa aleaga o cetate ca sa fie capitala regatului, David a ales … Ierusalimul. Dupa David a urmat la domnie Solomon, a carei principala misiunea fost sa zideasca Domnului o casa, un templu, un loc in care sa locuiasca Numele lui Iehova in mijlocul poporului. Unde a trebuit sa fie asezat acest loc de intalnire al lui Dumnezeu cu oamenii? La … Ierusalim (2 Samuel 24;). Templul a fost exact opusul Turnului de la Babel. Turnul urmarea sa urce oamenii la cer, Templul urmarea sa-L aduca pe Dumnezeu intre oameni. Turnul a marcat lucrarea oamenilor, Templul urmarea bunavointa lui Dumnezeu si lucrarea Lui pentru oameni.
Timp de aproape o mie trei sute de ani, istoria Babilonului nu mai este mentionata in Biblie. El revine in scena numai dupa moartea lui Solomon, dupa divizarea imparatiei intre fiul si slujitorul fiului sau si dupa plecarea celor zece semintii din regatul de nord in robia asiriana. Intre timp, Babilonul crescuse si era pregatit sa joace din nou un rol important in istoria biblica.
3. Babilon – dusmanul Ierusalimului
A trecut vremea … Am ajuns la timpul din Isaia 39. Exista de fapt trei pasaje care redau acelasi eveniment, dar l-am ales pe Isaia pentru un motiv foarte intemeiat. Daca va uitati in context, Isaia 36-37, ne prezinta Ierusalimul asediat de armatele imparatului Asiriei. Venisera din tinutul aflat astazi in Irakul de nord. Dupa ce cucerise cetatile regatului de nord, imparatul Asiriei dorea sa faca acelasi lucru si cu Ierusalimul. Dumnezeu a intervenit insa in chip miraculos si Ierusalimul a scapat. In capitolul 39 ni se spune ca Ezechia, imparatul Ierusalimului, s-a imbolnavit si aproape a murit. El s-a rugat Domnului si Dumnezeu a hotarat sa-i mai adauge inca cincisprezece ani de viata. Va dati seama ce veste grozava a fost aceasta pentru Ezechia! Cat de bucuros si exuberant a fost el! Cele mai fericite momente din viata noastra sunt de obicei si cele mai periculoase. Ele aduc clipe de neveghere si de superficialitate. Cele mai inalte varfuri stau deobicei alaturi de cele mai adanci prapastii. Asa s-a intamplat si cu Ezechia. Cantarea lui de lauda pentru Iehova (Isaia 38:9-20) a fost urmata de un eveniment in care s-a laudat pe el insusi.
Capitolul 39 ne spune ca Dumnezeu l-a pus la incercare si Ezechia a cazut la examen. Cu cine credeti ca ne intalnim iarasi in aceasta ocazie? Cu Babilonul!
“In acelasi timp, Merodac-Baladan, fiul lui Baladan, imparatul Babilonului, a trimis o scrisoare si un dar lui Ezechia, pentru ca aflase de boala si insanatosirea lui. Ezechia s-a bucurat, si a aratat trimisilor locul unde erau lucrurile lui de pret, argintul si aurul, miresmele si untdelemnul de pret, toata casa lui de arme, si tot ce se afla in vistieriile lui: n-a ramas nimic in casa si in tinuturile lui, pe care sa nu li-l fi aratat. Proorocul Isaia a venit apoi la imparatul Ezechia, si l-a intrebat: “Ce au spus oamenii aceia, si de unde au venit la tine?” Ezechia a raspuns: “Au venit la mine dintr-o tara departata, din Babilon” (Isaia 39:1-3).
Ezechia “si-a dat in petec” inaintea imparatului Babilonului. Intr-un moment de slabiciune spirituala, el s-a bucurat ca se poate lauda in fata musafirilor cu tot ceea ce avea. Si ochii musafirilor lui nu erau ochi de prieteni …
In versetul 5, ni se spune ca Dumnezeu l-a trimis pe Isaia inapoi la Ezechia cu un mesaj naucitor:
“Atunci Isaia a zis lui Ezechia: “Asculta cuvantul Domnului ostirilor! “Iata, vor veni vremurile cand vor duce in Babilon tot ce este in casa ta si tot ce au strans parintii tai pana in ziua de azi, nimic nu va ramane, zice Domnul. “Si vor lua din fiii tai, iesiti din tine, pe care-i vei naste, ca sa-i faca fameni in casa imparatului Babilonului”. (Isaia 39:5-7)
Dumnezeu vedea ceea ce ochii lui Ezechia nu vedeau si stia ceea ce nu stia Ezechia. Adevaratul dusman al Ierusalimului nu era Asiria, ci Babilonul! La o suta de ani de la aceasta profetie, cuvintele ei s-au implinit cu o exactitate de ceasornic. Nebucadnetar, imparatul Babilonului si-a trimis armatele de trei ori impotriva cetatii sfinte si, dupa cel de al treilea atac, Ierusalimul a fost distrus cu desavarsire. Imparatul din linia davidica, urmas al lui Ezechia, a fost dat jos de pe tron si dus la Babilon. De atunci si pana la venirea lui Isus Christos ca Imparat, Ierusalimul n-a mai avut si nu va mai avea un imparat pe tron. La prima lui venire, poporul evreu L-a refuzat, strigand:
“Ia-L, ia-L, rastigneste-L!” “Sa rastignesc pe Imparatul vostru?” le-a zis Pilat. Preotii cei mai de seama au raspuns: “Noi n-avem alt imparat decat pe Cezarul!” (Ioan 19:15).
Isus va reveni insa ca sa-si indeplineasca menirea:
“Si iata ca vei ramane insarcinata, si vei naste un fiu, caruia ii vei pune numele Isus. El va fi mare, si va fi chemat Fiul Celui Prea Inalt, si Domnul Dumnezeu Ii va da scaunul de domnie al tatalui Sau David. Va imparati peste casa lui Iacov in veci, si Imparatia Lui nu va avea sfarsit” (Luca 1:32-33).
Slava lui Dumnezeu, “Shehinah -ul gloriei divine”, care locuia in Templu a parasit Templul zidit de Solomon cu putin inainte ca Nebucandnetar sa-l distruga:
“Atunci slava Domnului s-a ridicat de pe heruvimi, si s-a indreptat spre pragul casei, asa incat Templul s-a umplut de nor, si curtea s-a umplut de stralucirea slavei Domnului” (Ezechiel 10:4).
“Slava Domnului a plecat din pragul Templului, si s-a asezat pe heruvimi” (Ezechiel 10:18 ).
“Slava Domnului s-a inaltat din mijlocul cetatii, si s-a asezat pe muntele de la rasaritul cetatii” (Ezechiel 11:23).
Poporul a fost dus in robia babiloneana, iar acest imparat Nebucadnetar a ajuns sa fie “capul de aur” al statuii din cartea proorocului Daniel. Cu acest eveniment a inceput “vremea Neamurilor”, in care ne aflam si astazi. Babilonul a distrus temporar imparatia lui Dumnezeu pe pamant cu poporul Israel si a inaugurat o epoca in care Israelul a intrat intr-o eclipsa profunda:
“Vor cadea sub ascutisul sabiei, vor fi luati robi printre toate neamurile si Ierusalimul va fi calcat in picioare de neamuri, pana se vor implini vremurile neamurilor” (Luca 21:24).
“Saptezeci de saptamani au fost hotarate asupra poporului tau si asupra cetatii tale celei sfinte, pana la incetarea faradelegilor, pana la ispasirea pacatelor, pana la ispasirea nelegiuirii, pana la aducerea neprihanirii vesnice, pana la pecetluirea vedeniei si proorociei, si pana la ungerea Sfantului sfintilor. Sa stii dar, si sa intelegi, ca de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, pana la Unsul (Mesia), la Carmuitorul, vor trece sapte saptamani; apoi timp de saizeci si doua de saptamani, pietele si gropile vor fi zidite din nou, si anume in vremuri de stramtorare. Dupa aceste saizeci si doua de saptamani, Unsul va fi starpit, si nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea si sfantul Locas, si sfarsitul lui va fi ca printr-un potop; este hotarat ca razboiul va tine pana la sfarsit si impreuna cu el si pustiirile. El va face un legamant trainic cu multi, timp de o saptamana, dar la jumatatea saptamanii va face sa inceteze jertfa si darul de mancare, si pe aripa uraciunilor idolesti va veni unul care pustieste, pana va cadea asupra celui pustiit prapadul hotarat” (Daniel 9:24-27).
Infruntarea dintre cele doua cetati are dimensiuni epice si se intinde peste multe veacuri. Pe vremea proorocului Daniel a fost ca la un meci in care a castigat adversarul. Babilonul, cetatea sfidatoare si rebela, a scuipat in fata lui Dumnezeu, a daramat zidurile cetatii lui Dumnezeu, i-a luat oamenii in robie si s-a intors triumfator acasa, sa domneasca asupra lumii. Daca aceasta ar fi tot ce ne-ar fi spus Biblia despre Babilon totul ar fi trist si depresant. Prin Babilon, raul a invins, iar binele a ramas sa zaca ranit de moarte in tarana pamantului.
Slava Domnului ca Biblia nu ne lasa sa ramanem cu aceasta imagine inaintea ochilor! Dumnezeu si-a rezervat dreptul sa mai spuna ceva in istorie si ultimul cuvant Ii apartine. Nu suntem la sfarsitul meciului, ci doar la pauza dintre reprize. Domnul ne spune: “Stiti acum ce s-a intamplat in istorie. Haideti sa va arat si restul istoriei …
4. Babilonul va fi distrus
Ne aflam iarasi in cartea profetului Isaia. Ne intoarcem putin la capitolul 13. Imi place foarte mult aceasta carte si regret din toata inima ca multi prefera sa nu dea atentia cuvenita cartilor profetice. Recunosc, unele dintre ele sunt dificile. Isaia, de exemplu, este ca un elefant pe care vei incerca zadarnic sa-l cuprinzi cu mainile. Este prea mare! Totusi, este o carte foarte bine sistematizata, cu o structura usor de inteles.
In capitolele 1 – 12, Dumnezeu ii spune regatului lui Iuda: “Am sa te judec pentru pacatele tale si voi aduce asupra ta o pedeapsa care va tine pana cand va veni Mesia”. Dupa aceasta, El priveste spre natiunile degenerate in pacat din jurul lui Israel si le zice: “Ce va uitati asa? Ce va bucurati? Credeti ca voi veti scapa mai usor? Daca pe poporul Meu il pedepsesc cu atata asprime, ce credeti ca va asteapta pe voi?”
In capitolele 13-23, Dumnezeu se intoarce impotriva natiunilor din jur si le judeca una dupa alta: “Iata ce am sa-ti fac”, suna verdictul divin. Este ca o lista de actiuni: Yie am sa-ti fac asta; tie am sa-ti fac asta, vei urma apoi tu, si tu, si tu …” Ceea ce este interesant este cu cine incepe Dumnezeu aceasta lista. Da, ati ghicit bine: cu … Babilonul. Pe timpul lui Isaia, Babilonul nu era decat o putere de mana a doua, ne’nsemnata in tarie si semnificatie. Tartorul cel mare era Asiria. Ea conducea atunci lumea. Asiria dusese in robie cele zece semintii din regatul lui Israel si tot Asiria era atunci puterea care ameninta regatul lui Iuda. Asiria nu este insa decat pe locul doi in lista facuta de Dumnezeu. Pe locul intai este, ca deobicei, Babilonul.
“Proorocie impotriva Babilonului, descoperita lui Isaia, fiul lui Amot. Ridicati un steag pe un munte gol, inaltati glasul spre ei, faceti semne cu mana, ca sa vina la portile asupritorilor!” (Isaia 13:1-2).
Proorocul merge mai departe, descriind modul in care va pedepsi Dumnezeu Babilonul:
“Am dat porunca sfintei Mele ostiri, zice Domnul, am chemat pe vitejii Mei la judecata maniei Mele, pe cei ce se bucura de marimea Mea.” Un vuiet se aude pe munti, ca vuietul de popor mult, se aude o zarva de imparatii, de neamuri adunate. Domnul ostirilor isi cerceteaza oastea care va da lupta. Ei vin dintr-o tara departata, de la marginea cerurilor: Domnul si uneltele maniei Lui vor nimici tot pamantul. Gemeti! caci ziua Domnului este aproape: ea vine ca o pustiire a Celui Atotputernic! De aceea, toate mainile slabesc, si orice inima omeneasca se topeste. Ei sunt napaditi de spaima, ii apuca chinurile si durerile, se zvarcolesc ca o femeie in durerile nasterii, se uita unii la altii incremeniti; fetele lor sunt rosii ca focul” (Isaia 13:3-8).
Intrebarea care ne sta in minte este: “La ce nimicire a Babilonului se refera profetul Isaia? Numai la cea de pe vremea mezilor sau si la o distrugere viitoare, pastrata pentru “vremurile de la urma”?
Isaia 13 ne spune clar ca cel putin o parte a pedepsei va fi prin poporul mezilor:
“Iata, atat impotriva lor pe Mezi, care nu se uita la argint, si nu poftesc aurul. Cu arcurile lor vor dobor” pe tineri, si vor fi fara mila pentru rodul pantecelor: ochiul lor nu va cruta pe copii. Si astfel Babilonul, podoaba imparatilor, falnica mandrie a Haldeilor, va fi ca Sodoma si Gomora, pe care le-a nimicit Dumnezeu. El nu va mai fi locuit, nu va mai fi niciodata popor in el. Arabul nu-si va mai intinde cortul acolo, si pastorii nu-si vor mai tarcui turmele acolo, ci fiarele pustiei isi vor face culcusul acolo, bufnitele ii vor umple casele, strutii vor locui acolo, si stafiile se vor juca acolo. Sacalii vor urla in casele lui imparatesti pustii, si cainii salbatici in casele lui de petrecere. Vremea lui este aproape sa vina, si zilele nu i se vor lungi” (Isaia 13:17-22).
Textul are insa elemente escatologice si apocaliptice care ne obliga sa credem ca suntem in fata unei profetii cu impliniri multiple, in care planul imediat se suprapune peste planul indepartat in panorama profetica. Versetul 6 pomeneste despre “ziua Domnului” (yom Adonai), care poate fi orice zi aleasa de Dumnezeu pentru una din interventiile Sale pe pamant, dar care inseamna profetic epoca de la sfarsitul veacurilor, cand Dumnezeu va pune capat “zilei Omului” si va inaugura “Ziua Domnului” cea mare si binecuvantata.
Este bine sa stim ca, la evrei, spre deosebire de alte neamuri care marcheaza debutul unei zile calendaristice cu miezul noptii sau cu zorile, ziua incepea odata cu lasarea serii. Intai venea noaptea si lumina era pastrata pentru jumatatea de la urma. Asa a ales Dumnezeu sa masoare timpul:
“Dumnezeu a numit lumina zi, iar intunericul l-a numit noapte. Astfel a fost o seara, si apoi a fost o dimineata; aceasta a fost ziua intai” (Geneza 1:5).
Din punct de vedere profetic, “Ziua Domnului” va debuta cu o perioada de intunecime si de groaznica pedeapsa. Apoi vor rasari zorile neprihanirii …
Ziua Domnului despre care ni se vesteste in profetia din Isaia 13 este plina de descrieri apocaliptice. Iata ce citim incepand cu versetul 9:
“Iata, vine ziua Domnului, zi fara mila, zi de manie si urgie aprinsa, care va preface tot pamantul in pustiu, si va nimici pe toti pacatosii de pe el. Caci stelele cerurilor si Orionul nu vor mai straluci; soarele se va intuneca la rasaritul lui, si luna nu va mai lumina. Voi pedepsi, zice Domnul, lumea pentru rautatea ei, si pe cei rai pentru nelegiuirile lor; voi face sa inceteze mandria celor trufasi, si voi dobor’ semetia celor asupritori. Voi face pe oameni mai rari decat aurul curat, si mai scumpi decat aurul din Ofir. Pentru aceasta voi clatina cerurile, si pamantul se va zgudui din temelia lui, de mania Domnului ostirilor, in ziua maniei Lui aprinse” (Isaia 13:9-13).
Daca vreti sa aflati cand va fi pedepsit Babilonul astfel, cautati in Biblie descrierea unei zile ca aceasta. Cautati o zi in care Dumnezeu “va nimici pe toti pacatotii” de pe pamant; una in care oamenii vor fi nimiciti in numar asa de mare ca vor ajunge “mai rari decat aurul curat de Ofir”. Uitati-va dupa o zi care se va preface in noapte, cand cerurile (la plural) se vor clatina si pamantul se va zgudui din temelia lui”. Daca sunteti, cat de cat, familiarizati cu Biblia, veti gasi ceva despre aceasta zi in cartea profetului Ioel (capitolele 2 si 3) si mai ales in cartea Apocalipsa (capitolele 6 la 19). Acolo se vorbeste despre astfel de evenimente care se vor petrece pe pamant cu foarte putin timp inainte de revenirea Domnului Isus in slava.
In esenta deci, Isaia ne spune ca Dumnezeu va pedepsi Babilonul, dar nu numai cetatea, ci si regiunea intreaga unde se afla. Aceasta distrugere masiva se va petrece in “ziua Domnului”. Vor fi semne supranaturale in ceruri, distrugeri nemaintalnite pe pamant, uriase pierderi de vieti omenesti, toate acestea ca o consecinta a faptului ca Dumnezeu vine ca sa-i judece pe cei pacatosi.
Este drept ca Isaia ii mentioneaza pe mezi, dar evenimentele amintite acolo nu s-au implinit decat partial. Cand Cir, persanul, imparatul mezilor si persilor a atacat Babilonul in anul 539 i.Ch., el n-a nimicit pe nimeni. El a venit sa jefuiasca. Neglijent si insolent la umbra impenetrabilelor ziduri ale Babilonului, Belsatar benchetuia fara sa se teama de armatele care se apropiau. ASa fi fost vorba de o “coloana a cincea” (tradatori dinauntru) sau, cum mentioneaza Herodot sa fi fost o deviere a apelor Eufratului in amonte, nu stim cu certitudine. Ceea ce stim este ca armatele invadatoare au marsaluit prin albia secata a raului in interiorul cetatii, iar populatia n-a opus prea multa rezistenta. Belsatar a fost ucis (Daniel 5:30). Dupa numai cinsprezece zile de lupte de strada, in 29 Octombrie 539 i.Ch. Cir insusi a intrat in cetate, ovationat de multmile insirate de o parte si alta a drumului.
Primul lucru pe care l-a facut Cir a fost sa dea un decret de toleranta religioasa si de reparatii fata de popoarele ale caror Temple fusesera jefuite. Cu aceasta ocazie, Ezra a primit dreptul de a duce inapoi la Ierusalim odajdiile care fusesera luate de la Templu.
Cir a facut un tratat de pace cu babilonienii si l-a instalat pe un anumit Gubaru ca vice-guvernator al cetatii.
Nimicirea viitoare totala despre care vorbeste Isaia nu s-a petrecut inca. Uitati-va la versetul 19:
“Si astfel Babilonul, podoaba imparatilor, falnica mandrie a Haldeilor, va fi ca Sodoma si Gomora, pe care le-a nimicit Dumnezeu” (Isaia 13:19).
Astazi te poti duce in Israel ca sa vezi locurile istorice, poti face sute si mii de fotografii cu ruinele care depun marturie despre trecutul inregistrat in paginile Bibliei. Intr-un singur loc nu poti face fotografii. Exista un singur lucru pe care nu mai ai cum sa-l vezi in Israel: Sodoma si Gomora. Si aceasta pentru ca ele nu mai exista. Dumnezeu le-a ars cu foc si cu pucioasa si le-a acoperit apoi si cu treimea de la sud a Marii Moarte.
Ceea ce spune Dumnezeu in Isaia este cam asa: “Veti sti ca am terminat-o cu Babilonul cand va ajunge si el ca Sodoma si Gomora”. Ca sa nu ne lase imaginatia sa rataceasca prea mult, Dumnezeu adauga cateva descrieri si consecinte ale distrugerii.“El nu va mai fi locuit, nu va mai fi niciodata popor in el” (13:20).
Multe orase au fost distruse, dar reconstruite mai tarziu. Asa s-a intamplat cu Ierusalimul, de exemplu. Dupa saptezeci de ani petrecuti in ruine, cetatea a fost reconstruita de “fiii robiei”. pe vremea lui Zorobabel, Ezra si Neemia. Pentru ca temeliile au ramas, pentru ca apele treceau tot pe acolo, pentru ca existau drumuri in apropiere, cetatile stravechi au fost deobicei reconstruite. Nu tot asa se va intampa cu Babilonul! “Nu va mai fi niciodata popor in el!” Asta ne da o imagine generala. Dumnezeu este insa si mai specific:
“Arabul nu-si va mai intinde cortul acolo.”
Daca mergeti in Orient, una din curiozitati este ca-i mai puteti intalni si astazi pe beduini, nomazii deserturilor, care stau intr-un loc cat timpul si vegetatia le este prielnica si se muta apoi in alta parte. Viata lor nu s-a schimbat prea mult in cele patru mii de ani de cand se plimba ca si ei Avraam. Cand va sfarsi-o cu Babilonul, spune Dumnezeu, nici un nomad nu se va opri prin apropiere, nici macar pentru o perioada scurta. Va fi ca Sodoma si Gomora. Precizarea merge chiar mai departe:
“ … pastorii nu-si vor mai tarcui turmele acolo”.
Cand pastorii pleaca cu turmele departe de casa, ei le adapostesc temporar peste noapte in “tarcuri” improvizate. Ele pot fi ingradituri de lemn, locuinte abandonate sau pesteri in stanca. “Cand voi pedepsi Babilonul”, spune Dumnezeu, nu va ramane la un loc nici atat cat sa poti face un adapost temporar pentru cateva oi ale pustiei. Nimeni nu va putea ramane in el nici macar pentru o singura noapte. Va fi “ca Sodoma si ca Gomora”! Oare putea sa spuna Dumnezeu mai clar ca Babilonul va inceta sa mai existe?
Si inca ceva, din Babilonul distrus nu va fi nimic recuperabil wi reciclabil pentru zidirea altor cetati:
“Nu se vor mai scoate din tine nici pietre din capul unghiului cladirii, nici pietre pentru temelii, caci va fi o daramatura vesnica, zice Domnul …” (Ieremia 51:26)
Nici aceasta nu este valabil pentru Babilonul de pana acum. Exista date precise ca cel putin wase alte orawe au folosit materiale de constructie luate din ruinele babilonului: Seleucia, cladit de greci, Ctesiphon, cledit de parti, Allmeiden, cladit de perwi, |ufa, cladit de califi, Hillah, la numai douazeci de minute de mers pe jos de stravechiul babilon wi cladit aproape in intregime din materiale luate din stravechile ruine wi Bagdadul, cam la cincizeci de mile nord (80 de am), care a reciclat materiale din ruinele de demult.
5. Distrugerea Babilonuluiva aduce restaurarea Ierusalimului
Incepand cu Isaia 14, dupa vestea despre distrugerea Babilonului, Dumnezeu merge mai departe si mai adauga inca o piesa la uriasul puzzle al istoriei. Cand va cadea Babilonul, va incepe reasezarea Israelului in pozitia si privilegiile legamantului mesianic:
“Caci Domnul va avea mila de Iacov, va alege iarasi pe Israel si-i va aduce iarasi la odihna in tara lor; strainii se vor alipi de ei, si se vor uni cu casa lui Iacov. Popoarele ii vor lua, si-i vor aduce inapoi la locuinta lor, si casa lui Israel ii va stapani in tara Domnului, ca robi si roabe. Vor tine astfel robi pe cei ce-i robisera pe ei, si vor stapani peste asupritorii lor” (Isaia 14:1-2).
Distrugerea Babilonului va semnala inceputul unei epoci in care Israelul va domni peste neamurile care l-au tinut odinioara captiv.
6. Caderea Babilonului n-a avut inca loc
De cand a asezat Isaia aceste cuvinte in scris si pana astazi, profetia aceasta nu s-a implinit. O suta de ani dupa Isaia, Babilonul a ajuns cea mai mare superputere a lumii. Pe tron se afla Nebucadnetar. La scurt timp, Cir, imparatul medo-persilor a cucerit cetatea, dar n-a distrus-o, ci a transformat-o intr-una din cele cateva capitale imperiale. Daniel a trait in Babilonul acela al medo-persanilor, sub domnia lui Darius.
Peste alte cateva sute de ani, Alexandru cel Mare a murit in Babilon in timp ce incerca sa-i redea slava de odinioara si sa-l aseze capitala pentru partea orientala a imperiului sau. Iosef Flavius, scriind despre conditiile care au existat doar cu cateva zeci de ani inainte de Christos in lumea de atunci, noteaza ca in Babilon isi duceau traiul aproximativ cinci zeci de mii de iudei.
In Faptele Apostolilor 2:9, in ziua Cincizecimii, unii din iudeii sositi in pelerinaj la Ierusalim venisera din Mesopotamia, urmasi ai acelora care ramasesera acolo inca de pe vremea robiei.
Informatiile istorice din Noul Testament se opresc la secolul intai, dar stim ca un calator evreu, Beniamin Tudela, care a traversat Orientul Mijlociu in preajma anului 1000 ne-a lasat o cronica a locurilor pe unde a trecut. Printre ele s-a aflat si Babilonul. El aminteste de inca o localitate vizitata acolo, Hila, aflata la numai sapte mile departare. Din notitele lui aflam ca, la acea ora traiau in Babilon in jur de sapte mii de iudei. Ei se inchinau intr-o sinagoga numita “a lui Daniel” aflata in interiorul perimetrului cetatii.
Valul tacerii se asterne iar pentru o perioada de timp si nu se ridica decat la inceputul secolului douazeci. Arheologul german Riberert Koldewet, a facut excavatii la Babilon si locuit intr-unul din cele trei sate alate intre zidurile stravechii cetati. Babilonul si-a pierdut din importanta si puterea pe care o avea alta data, dar n-a disparut niciodata pana acum cu desavarsire. Distrugerea lui totala se va petrece in “ziua Domnului”, cand Dumnezeu va pedepsi lumea pentru pacat, cand vor fi semne in cer si pe pamant si cand asupra Babilonului se vor deslantui forte uriase de distrugere. Unii comentatori le aseamana cu “focul si pucioasa” de pe vremea Sodomei sau cu exploziile nucleare posibile in razboaiele supertehnologizate de astazi:
“Tocmai pentru aceea, intr-o singura zi vor veni urgiile ei: moartea, tanguirea si foametea. Si va fi arsa de tot in foc, pentru ca Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare. Si imparatii pamantului care au curvit si s-au dezmierdat in risipa cu ea, cand vor vedea fumul arderii ei, vor plange si o vor boci. Ei vor sta departe, de frica sa nu cada in chinul ei, si vor zice: “Vai! vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Intr-o clipa ti-a venit judecata!” (Apocalipsa 18:8-10).
Distrugerea Babilonului este inca in viitor si este asociata de intoarcerea evreilor in vatra lor strabuna, de revenirea lui Isus ca Mesia al evreilor si de inceputul suprematiei Ierusalimului asupra Neamurilor.
Aduceti-va aminte ca atunci cand Isaia a scris toate acestea despre Babilon, cetatea era inca doar un targ mai rasarit, fara nici un fel de putere.
Sa ne ducem acum la textul din Ieremia 50. Este unul din eroii mei preferati. Comentatorii il numesc “profetul plangator”, dar eu, pentru un motiv foarte bine intemeiat si in sens pozitiv ii spun: “profetul plagiator”.
Cu cat cunosti mai bine textul Vechiului Testament cu atat ajungi sa-l indragesti pe Ieremia, acest om imbibat pana la saturatie cu scrierile sfinte. Ieremia stia Biblia aproape pe dinafara. In capitolele 1 – 45, profetul li se adreseaza celor din Iuda si le spune in ce fel vor fi pedepsiti de Dumnezeu. Dupa aceea, in capitolele 46 – 51, Ieremia se intoarce spre celelalte popoare din jur si le spune ca si ele vor fi judecate la fel ca si poporul ales. Din capetele de acuzare adresate popoarelor din jur, jumatate din ele se refera la un singur popor, haldeii, si la o singura cetate, Babilonul (cap. 50-51).
“Iata cuvantul rostit de Domnul asupra Babilonului, asupra tarii Haldeilor, prin proorocul Ieremia: “Dati de stire printre neamuri, dati de veste si inaltati un steag! Vestiti, n-ascundeti nimic! Spuneti: “Babilonul este luat! Bel este acoperit de rusine, Merodac este zdrobit! … Caci impotriva lui se suie un neam de la miaza-noapte, care-i va preface tara intr-o pustie, si nu va mai fi locuita: atat oamenii cat si dobitoacele fug si se duc” (Ieremia 50:1-3).
Ieremia spune ca Babilonul va fi nimicit de un popor care va veni din nord. Este o ironie divina! Din nord a venit Babilonul atunci cand a invadat si distrus Ierusalimul si tot din nord ii va aduce si Dumnezeu pieirea.Notati ceva foarte important in versetele 4 si 5:
“In zilele acelea, in vremurile acelea, zice Domnul, copiii lui Israel si copiii lui Iuda se vor intoarce impreuna; vor merge plangand si vor cauta pe Domnul, Dumnezeul lor. Vor intreba de drumul Sionului, isi vor intoarce privirile spre el, si vor zice: “Veniti sa ne alipim de Domnul, printr-un legamant vesnic care sa nu fie uitat niciodata!”
Cand va fi distrus Babilonul, “In zilele acelea, in vremurile acelea, zice Domnul”, atunci va avea loc si restaurarea lui Israel. Nu va fi vorba doar de o refacere fizica a natiunii, ci si de o renastere spirituala: “Veniti sa ne alipim de Domnul, printr-un legamant vesnic care sa nu fie uitat niciodata!”
Mai tarziu, in versetul 10 din acelasi capitol, Dumnezeu ne spune ca iertarea iudeilor va fi desavarsita:“”n zilele acelea, in vremea aceea, zice Domnul, se va cauta nelegiuirea lui Israel, si nu va mai fi, si pacatul lui Iuda, si nu se va mai gasi; caci voi ierta ramasita, pe care o voi lasa” (Ieremia 50:20).
Israel si Iuda vor fi aduse inapoi in tara, se vor unii unii cu altii si se vor alipi pentru totdeauna de Domnul. Textul spune “’si vor intoarce privirile spre El”. Pentru cei care cunoasteti bine Scripturile, cand se va intampla aceasta? Raspunsul ni-l da profetul Zaharia:
“Atunci, voi turna peste casa lui David si peste locuitorii Ierusalimului, un duh de indurare si de rugaciune, si isi vor intoarce privirile spre Mine, pe care L-au strapuns. Il vor plange cum plange cineva pe singurul lui fiu, si-L vor plange amarnic, cum plange cineva pe un intai nascut” (Zaharia 12:10).
“In ziua aceea, se va deschide casei lui David si locuitorilor Ierusalimului un izvor pentru pacat si necuratie” (Zaharia 13:1).
Cand se vor intoarce deci iudeii la Dumnezeu? Atunci cand va reveni Mesia. Ieremia ne spune ca “In zilele acelea, in vremea aceea” va fi distrus si Babilonul. Restaurarea lui Israel si distrugerea Babilonului sunt evenimente strans legate unul de altul nu numai in cartea profetului Isaia, ci si in cartea profetului Ieremia.
Vreau sa va mai arat ceva pentru care imi este tare drag de Ieremia. Vreau sa vedeti de unde studiase el in timpul lui de meditatie de dimineata. Uitati-va cu atentie la Ietremia 50:39-40 si va veti da si singuri seama:
“De aceea, fiarele pustiei se vor aseza acolo impreuna cu sacalii, si strutii vor locui acolo; nu va mai fi locuit niciodata, ci vesnic va ramane nelocuit. Ca si Sodoma si Gomora si cetatile vecine, pe care le-a nimicit Dumnezeu, zice Domnul, asa nu va mai fi locuit nici el, si nimeni nu se va mai aseza acolo” (Ieremia 50:39-40).
Ieremia citeaza din capitolul 13 al cartii lui Isaia! El vorbeste la o suta de ani dupa Isaia si spune: “Hei! Va mai aduceti aminte de profetia lui despre Sodoma si Gomora? Inca nu s-a implinit, dar se va implini cu siguranta intr-o buna zi. Dumnezeu va distruge Babilonul si tot atunci isi va intoarce copiii acasa si-i va apropia cu inimile lor de El. Atunci li se vor ierta toate pacatele”.
Spre deosebire de Isaia, Ieremia a profetit cand Babilonul se afla in culmea puterii si gloriei. La putina vreme dupa aceea, Cir a cucerit cetatea, dar n-a distrus-o. Babilonienii au incetat insa sa existe ca natiune. I-a inghitit imperiul medo-persan si cincizeci de mii de iudei au primit permisiunea de a se intoarce acasa in Israel. Multi dintre ei credeau ca venise vremea sa se implineasca promisiunile despre restaurarea poporului ales. S-au dus acasa asteptandu-L pe Mesia, dar n-au gasit decat necazuri, dureri de cap, probleme si suferinte. Nu-i de mirare ca unii au inceput sa se intrebe: “Ce ramane din promisiunile in care am crezut?”
Atunci Dumnezeu a ridicat alti doi profeti care sa le vorbeasca: pe Hagai si pe Zaharia. Ei i-au indemnat sa-si continue munca si sa vegheze. Dumnezeu era la lucru pentru implinirea promisiunilor, chiar daca in orarul Lui trebuiau sa astepte mai mult decat ar fi vrut ei.
Sa mergem impreuna la pasajul din Zaharia 5. In primele sase capitole, profetul are o serie de opt vedenii, opt anunturi facute despre ordinea cronologica in care va lucra Dumnezeu cu Israelul pana cand va instaura cu ei imparatia mesianica. Sa privim cu atentie la penultima vedenie.
“Ingerul, care vorbea cu mine, a inaintat, si mi-a zis: “Ridica ochii, si priveste ce iese de acolo. Eu am raspuns: “Ce este aceasta?” Si el a zis: “Iese efa.” Si a adaugat: “Aceasta este nelegiuirea lor in toata tara” (Zaharia 5:5-6).
Un cos de marime mijlocie se ridica inaintea lui Zaharia, iar continutul lui era acoperit de un capac greu ca de plumb, de marimea unui talant. Cand Dumnezeu a dat capacul la o parte, Zaharia a vazut o femeie. “Aceasta este nelegiuirea!” a zis ingerul (versetul 8). Este clar ca imaginea ne spune ca Dumnezeu tine sub control nelegiuirea si nu o lasa sa se manifeste in toata puterea ei. Mai mult, Zaharia vede cum femeia “nelegiuire” este aruncata inapoi in cos:
“Si i-a dat branci in efa, si a aruncat bucata de plumb peste gura efei. Am ridicat ochii si m-am uitat, si iata ca s-au aratat doua femei. In aripile lor sufla vantul: ele aveau aripi ca ale cocostarcului. Au ridicat efa intre pamant si cer. Atunci am intrebat pe ingerul care vorbea cu mine: “Unde duc ele efa? “ (Zaharia 5:9-10).
Raspunsul este plin de semnificatie:“El mi-a raspuns: “Se duc sa-i zideasca o casa in tara Sinear, ca sa fie asezata acolo si sa ramana pe locul ei” (Zaharia 5:11).
Unde am mai auzit noi de campia Sinear? In Geneza 10 – 11. “Nelegiuirea” este trimisa inapoi in locul de unde a inceput. Nelegiuirea este trimisa inapoi in Babilonia, in tara Sinear “ca sa fie asezata acolo si sa ramana pe locul ei”.
Imperiul babilonian tocmai cazuse. Iudeii se intorsesera in tara lor si se intrebau daca venise vremea ca profetiile facute de Isaia si Ieremia despre restaurarea imparatiei sa se implineasca. Zaharia se ridica si spune: “Nu inca. nelegiuirea lumii este tinuta inca sub control. Va veni insa o zi in care nelegiuirea va fi eliberata din stransoarea divina si asezata in tara Sinear ca sa se manifeste acolo. La vremea potrivita, nelegiuirea se va arata public acolo. Daca este ca profetia lui Zaharia sa se implineasca, Babilonul va trebui reconstruit inca o data si va reveni in primul plan al activitatilor umane.
Am urmarit impreuna un rezumat al istoriei lumii si am identificat doua cetati distincte si semnificative: Babilonul care i se impotriveste pe fata lui Dumnezeu si Ierusalimul, cetate aleasa si preaiubita de Dumnezeu. In istoria de pana acum, cetatea orgoliului omenesc a distrus cetatea lui Dumnezeu, Ierusalimul. Dumnezeu ne spune insa ca meciul nu s-a sfarsit. Cu mult inainte ca evenimentele sa se intample, Isaia a prevestit nu numai ca Babilonul va distruge Ierusalimul, ci si ca Dumnezeu va distruge Babilonul, in “ziua Domnului”, cand poporul ales va fi reasezat in prerogativele promisiunilor divine.
O suta de ani dupa Isaia, Babilonul a cucerit si distrus Ierusalimul. Dumnezeu l-a ridicat atunci pe Ieremia ca sa spuna: “Da, dar acesta nu este sfarsitul! Aduceti-va aminte si de restul profetiei lui Isaia. Dumnezeu va distruge Babilonul si in zilele acelea, in vremurile acelea, El ii va intoarce pe ai Sai in tara lor, le va ierta pacatele si va implini fata de ei toate promisiunile facute.”
Cei care l-au ascultat pe Ieremia au vazut Babilonul cazand sub atacul lui Cirus. Cincizeci de mii de iudei s-au intors acasa din robie si se intrebau daca cucerirea Babilonului de catre Cir nu insemna cumva inceputul implinirilor profetice. Dumnezeu le-a raspuns prin Zaharia: “Inca nu. Eu tin inca nelegiuirea lumii sub control. Intr-o buna zi insa, nelegiuirea aceasta va domni iarasi in campia Sinear. Profetiile se vor implini toate. Ele sunt sigure. Vremea lor n-a sosit insa inca.”
7. Frumoasa si Fiara
Sa mergem acum la Apocalipsa. V-am promis la inceput ca vom traversa Biblia de la Geneza pana la Apocalipsa si acum suntem aproape la capat. Pe drum am sarit cateva locuri in care ne-am mai fi putut opri, dar am ales sa zabovim doar in locurile cele mai importante.
Apocalipsa 6 – 19 descrie o perioada viitoare de sapte ani inainte de cea de a doua venire a Domnului Isus pentru instaurarea Imparatiei. In Apocalipsa 11 gasim istoria celor doi profeti care vor fi ucisi de Antichrist. Versetul 8 ne spune:
“Si trupurile lor moarte vor zacea in piata cetatii cea mare, care, in inteles duhovnicesc, se cheama “Sodoma” si “Egipt”, unde a fost rastignit si Domnul lor”.
Este foarte semnificativ ca, desi poate fi asemuita cu Sodoma si Egiptul din cauza pacatelor ei, cetatea Ierusalim nu inceteaza sa fie in ochii lui Dumnezeu “mare”. Mult a fost pacatul ingramadit intre zidurile ei, dar si mare a fost Jertfa Domnului lor! Cu toate ca Ierusalimul a fost profanat de prezenta lui Antichrist, Dumnezeu continua sa-l numeasca “cetatea cea mare”.
Sa mergem acum la Apocalipsa 16:7 Aceasta este ultima urgie cu care este lovit pamantul inainte de revenirea Domnului Isus.
“Al saptelea a varsat potirul lui in vazduh. Si din Templu, din scaunul de domnie, a iesit un glas tare, care zicea: “S-a ispravit!”
S-a incheiat seria pedepselor trimise asupra pamantului si acum urmeaza evenimentul final: revenirea Domnului Isus in slava:
“Si au urmat fulgere, glasuri, tunete, si s-a facut un mare cutremur de pamant, asa de tare, cum de cand este omul pe pamant, n-a fost un cutremur asa de mare” (Apocalipsa 17:18).
Ni se spune care va fi efectul imediat:
“Cetatea cea mare a fost impartita in trei parti”.
Cetatea aceasta este Ierusalimul. Stiam deja din Vechiul Testament ca va fi un mare cutremur de pamant chiar cu putin inainte de revenirea lui Mesia. Pamantul de sub oras se va despica si “cetetea cea mare” va fi impartita in trei sectoare. Textul continua cu descrierea efectului cutremurului asupra celorlalte cetati de pe pamant:
“ … si cetatile Neamurilor s-au prabusit …”
Ne intrebam unde sunt Parisul, Moscova, Tokyo, Washingtonul si New }orkul in Biblie. Iata-le. Cand Ierusalimul va fi impartit in trei, toate orasele mari de pe suprafata pamantului vor fi daramate de teribilele unde de soc. Ioan adauga insa ceva special la aceasta descriere:
“Si Dumnezeu Si-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca sa-i dea potirul de vin al furiei maniei Lui” (Apocalipsa 16:19).
Iata cea de a doua cetate care este “mare” in ochii lui Dumnezeu. Toate celelalte marete orase ale diferitelor civilizatii de pe pamant sunt numite generic “cetatile Neamurilor”. Numai doua cetati se bucura de o evaluare speciala si de un statut de exceptie: Ierusalimul si … Babilonul. Ioan vorbeste clar si direct, dar sunt oameni care vor sa ia aceste numiri doar in sens figurativ, transformantu-le in categorii spirituale, nu in orase locale reale. Da-ti-mi voie sa va spun parerea mea.
Ori de cate ori avem de a face cu pasaje profetice cel mai bine este sa cautam sa le intelegem mai intai in sensul lor literal cel mai direct. Numai in cazul cand acesta lipseste cu desavarsire, putem sa cautam o “spiritualizare” indirecta.
Majoritatea pasajelor profetice au avut si au primordial un sens direct si literal, chiar daca probabilitatea implinirilor profetice pare pentru un timp minima.
Cand Dumnezeu a anuntat in Vechiul Testament ca Mesia se va naste intr-un orasel minuscul ca Betleemul, multi s-au indoit. Profetia nu parea realista. Betleemul nu era bagat in seama de nimeni. Totusi, atunci cand a venit vremea sa se nasca fiul Mariei si al lui Iosif, unde s-a nascut? In Betleemul din Iudeea.
Cand Dumnezeu a spus ca Isus se va naste dintr-o fecioara, nimeni n-a putut sa creaza ca este vorba despre ceva literal. Au presupus ca este vorba despre “o figura de stil”.
Cand s-a implinit insa vremea sa se nasca Mesia, din cine s-a nascut? Dintr-o fecioara.
Cand Dumnezeu a anuntat ca Mesia va intra in Ierusalim pe un magarus, manzul unei magarite putini au fost cei care au crezut, dar in ziua cea mare cum a intrat Isus in Ierusalim? Calare pe un magarus, manzul unei magarite.
Este foarte clar ca atunci cand Dumnezeu anunta mai dinainte ceva, chiar daca celor din vremea aceea li se pare de necrezut, El se tine de cuvant, El are si puterea sa implineasca.
Cand Dumnezeu anunta prin Isaia, prin Ieremia si prin Zaharia ca cetatea Babilon, poporul din Babilon si regiunea Sinear unde a fost cladita pentru prima data cetatea vor fi in fiinta inainte de revenirea Domnului Isus si intr-o foarte puternica dezvoltare, cu influente asupra lumii intregi, eu sunt convins ca trebuie sa-L cred pe cuvant. Dumnezeu anunta nu numai ca Babilonul va exista, dar si ca va exista pentru a fi judecat cu toata asprimea. Dumnezeu anunta in cartea Apocalipsei ca trebuie sa termine ceea ce a inceput in cartea Genezei.
Sa trecem putin prin continutul capitolelor 17 si 18. Zece la suta din cartea Apocalipsei se ocupa in mod special cu Babilonul. Daca este asa de important pentru Dumnezeu, trebuie sa studiez cu si mai mare atentie. si sa caut sa inteleg. In Apocalipsa 17:5, ne este prezentata o femeie care calarea pe o fiara. Pe frunte avea un nume, o taina: “Babilonul cel mare”. In capitolul 18, Dumnezeu descrie o putere economica mondiala. Care este numele ei? “Babilonul cel mare” (Apoc. 18:2)Continutul celor doua capitole merge in paralel.
In Apocalipsa 17 avem de a face cu “Babilonul cel mare – 17:5
“si femeia, pe care ai vazut-o este cetatea cea mare, care are stapanire peste imparatii pamantului” – 17:18
“Femeia aceasta era imbracata cu purpura si stacojiu; era impodobita cu aur, cu pietre scumpe si cu margaritare” – 17:4
“Tinea in mana un potir de aur, plin de spurcaciuni si de necuratiile curviei ei” – 17:4
“Cu ea au curvit imparatii pamantului, si locuitorii pamantului s-au imbatat de vinul curviei ei!” – 17:2
“Si am vazut pe femeia aceasta imbatata de sangele sfintilor si de sangele mucenicilor lui Isus. “- 17:6
In Apocalipsa 18 gasim o descriere paralela:
“Babilonul cel mare” – 18:2
“Vai! vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! intr-o clipa ti-a venit judecata!” – 18:10
“Cetatea cea mare, care era imbracata cu in foarte subtire, cu purpura si cu stacojiu, care era impodobita cu aur, cu pietre scumpe si cu margaritare…” – 18:16
“Rasplatiti-i cum v-a rasplatit ea, si intoarceti-i de doua ori cat faptele ei. Turnati-i indoit in potirul in care a amestecat ea!” – 18:6
“Pentru ca toate neamurile au baut din vinul maniei curviei ei, si imparatii pamantului au curvit cu ea, si negustorii pamantului s-au imbogatit prin risipa desfatarii ei” – 18:3
“Si pentru ca acolo a fost gasit sangele proorocilor si al sfintilor si al tuturor celor ce au fost jungheati pe pamant” – 18:24
Care este concluzia? Ce ne arata aceasta paralela?
In Vechiul Testament, Dumnezeu ne-a spus ca Babilonul a fost locul in care a inceput raul pe fata pamantului dupa potop. Apoi, El ne anuta: “Am sa pedepsesc Babilonul pentru tot raul pe care l-a facut si am sa reasez poporul Meu in legamintele fagaduintelor sfinte”. Acum, la sfarsitul Bibliei, in Apocalipsa, Dumnezeu reia aceste doua teme si ne spune: “Stiti ceva? Vreau sa va spun ce am sa-i fac Babilonului, cetatii care va fi iarasi mare si tare la vremea sfarsitului. Babilonul va fi o cetate foarte bogata, cu influenta puternica asupra intregii lumi. In plus, reputatia ei va fi ca i-a chinuit si persecutat pe copiii Mei. Am sa nimicesc Babilonul cu desavarsire.”
Pe baza acestor instiintari venite de la Dumnezeu, sunt convins ca Babilonul de odinioara va fi reconstruit. Lucrarea a si inceput deja cu foarte ambitiosul … Sadam Huseim.
8. Surpriza lui Sadam: Babilonul se intoarce
In anul 1990, lumea intreaga a fost uimita cand Sadam Huseim a invadat |uveitul. Ceea ce au uitat multi, sau n-au bagat de seama, este ca in acelasi timp a mai avut loc si o alta invazie: Siria a intrat in Liban. De ce s-a vorbit asa de putin despre ceea ce a facut Siria si asa de mult despre ceea ce a facut Irakul cu |uveitul? Raspunsul este ascuns intr-un cuvant care este din ce in ce mai mult pe buzele tuturor oamenilor din lume: petrolul.
Lumea internationala a reactionat asa de rapid si de violent pentru ca Sadam Husein, omul care stapanea deja 12% din rezervele mondiale de petrol se facuse peste noapte proprietar peste 25% din petrolul lumii, iar daca l-ar fi lasat sa invadeze si Arabia Saudita, cum dorea el, Sadam ar fi ajuns sa detina cam 50% din petrolul lumii.
La bursele lumii, pretul petrolului a explodat pentru cateva zile si n-a coborat la cotele normale decat dupa ce America si-a trimis fortele armate sa apere Arabia. Daca America n-ar fi vrut sau n-ar fi putut sa impiedice planurile lui Sadam Husein, omul acesta ar fi cucerit in doar cateva saptamani resurse naturale care l-ar fi facut cel mai bogat si puternic dictator al lumii. Nu-i de mirare ca, in fata unei asemenea perspective, tarile lumii au acceptat foarte repede sa faca parte dintr-o coalitie care sa “elibereze” Kuveitul.
Obisnuia sa se spuna: “Cine are puterea militara, are lumea la picioare”. Observatia s-a schimbat in: “Cine are suprematia tehnologica stapaneste lumea”, iar acum este din ce in ce mai clar ca: “Cine are cele mai mari resurse de carburanti va stapani lumea”.
Oare de ce a ales Dumnezeu sa aseze niste uriase pungi subterane cu petrol tocmai sub teritoriile din Orientul Mijlociu? Raspunsul este foarte simplu: “Omenirea a cladit timp de secole o civilizatie mandra si avansata care are insa un calcai al lui Ahile … Supercivilizatiile mondiale, de la America, la Europa, la Japonia, la China si la India, au privit de sus inspre “prafuitii pustiului” din stravechiul leagan al omenirii. Nimeni nu mai credea ca acele tari si locuitorii lor vor mai avea ceva de spus care sa fie demn de luat in seama pe scena politica mondiala. Simetria istoriei lui Dumnezeu cerea insa ca atentia lumii sa se intoarca inca o data spre Israel, spre Babilon si spre problemele care au inceput stramb si au ramas nerezolvate.
Ascunzand petrolul in subsolul tarilor stravechi, Dumnezeu a procedat ca si cu un ceas cu alarma pe care-l pui sa sune la ora fixa. “Cei care au urechi de auzit” si-au dat seama ca de curand ceasul istoriei divine a sunat, iar suneria lui a readus atentia intregii lumi asupra regiunilor stravechi. Ce se imtampla astazi in Israel, Irak si in Iran se afla pe pagina intai a marilor cotidiene ale lumii. Motivul: petrolul! Lumea moderna este dependenta de petrol si economiile mondiale flamande pot fi ingenunghiate peste noapte de o criza petroliera.
America nu se afla in Irak pentru a instala acolo democratia, ci pentru ca democratiile lumii sunt in pericolul de a ajunge la bunul plac al unor tirani orientali asemanatori cu satrapii care au stapanit in antichitate lumea.
Primul lucru pe care l-a facut Sadam Huseim a fost sa inceapa reconstructia fizica a cetatii stravechi. La putin timp dupa ce a preluat puterea in 1979, Sadam a demarat un ambitios program de ridicarea zidurilor Babilonului pe chiar temeliile stravechi. Gestul lui a fost un cosmar pentru arheologi, dar asta nu l-a facut sa se opreasca. Dupa numai opt ani, Sadam inaugura intre noile ziduri ale stravechiului Babilon “Festivalul Babilonului”. Toate zidurile Bagdadului erau impodobite cu un afis multiplicat parca la infinit. El purta chipul a doua personalitati asezate una langa alta peste secole: prima era Sadam Huseim, iar cealalta era … Nebucadnetar.
Daca priveai cu atentie observai repede ca portretele fusesera comandate in asa fel incat trasaturile celor doi, fruntea, nasul, ochii, barbia, sa semene. Sadam a dat ordin ca afisul sa-l anunte lumii ca pe urmasul marelui imparat. Scopul “Festivalului Babilonului” era sa puna in mintea tuturor arabilor ca el este urmasul de drept, noul conducator care preia mantia stapanului lumii antice.
In anul 605 i.H. a ajuns imparat in Babilon un om remarcabil, numit Nebucadnetar. In cei patruzeci si doi de ani ai domniei lui, Babilonul si-a cladit un imperiu colosal care se intindea de la Nord-Vestul Marii Mediterane pana la portile Egiptului, pana la Marea Rosie si pana la Golful Persic. Din punct de vedere religios, Babilonul practica un politeism tolerant, in care fiecare zeu major isi avea un templu maret, construit intr-un anume oras. Zeii lor patronau soarele, luna, aerul, ploaia, iubirea, razboiul si bolile. Ceremoniile lor religioase implicau procesiuni fastuoase si elaborate, cu diferite ordine preotesti, cu magicieni, ghicitori in stele, vrajitori si divinatori, a caror indeletnicire era citirea viitorului si pazirea imperiului de fortele amenintatoare ale spiritelor rele.
Babilonul poate fi numit un imperiu al magiei. Tara era condusa de un imparat, dar acesta se afla sub totala dominatie a magicienilor si vrajitorilor sfetnici. Nici o hotarare si nici un eveniment important nu se punea la cale fara consultarea calendarelor “astrologice”. Zodii astrale si zile favorabile dominau prezicerile cititorilor in stele. Literatura Bibilonului ne pune la dispozitie o legenda despre facerea lumii. Zeul Marduk ar fi creat tot ce se vede din trupul mort al unei zeite cu numele Tiamat.
Daca mergi astazi in Babilon, poti intra in cetate prin “calea procesiunilor”. A fost reconstruita sala tronului din palatul imperial. In cadrul primului festival, cateva mii de oameni au defilat pe aceasta cale imbracati in uniformele armatelor babiloniene, proclamand renasterea cetatii. Au fost deja reconstruite o serie de Temple si de cladiri. Un templu, “Ninmach Temple” a fost ridicat exact pe temeliile de odinioara.
Intr-un timp record, doua treimi din zidurile care inconjurau Babilonul au fost ridicate din nou. Intreg palatul lui Nebucadnetar a fost reconstruit inainte de “razboiul golfului”. De fapt, Sadam a impanzit tot Irakul cu palatele sale. De unde a avut Sadam atatia bani? Raspunsul este iarasi: petrolul!
Peste 20% din macaralele mari ale lumii sunt inaltate in Orientul Mijlociu. Cele mai multe si mai impunatoare constructii nu se mai inalta astazi la Paris, Londra, New York sau Chicago, ci in Dubai, in Arabia Saudita si in Oman. Cine a vazut imagini cu ceea ce se intampla in acele zone si-a dat seama ca asistam la o “orgie” a megalomanismului. Realizarile spectaculoase de pana acum ne indreptatesc sa credem ca reconstructia Babilonului va fi doar … un fleac pentru respursele si tehnologiile care sunt deja la dispozitia celor din Orient. Iata exemplul Dubaiului, unul din Emiratele arabe:
Diferenta dintre 1903 si 2003
Vom face altul si mai frumos! Iata proiectul unui turn care exista acum doar pe plansete:
Este evidenta obsesia celor de pe acele meleaguri cu turnurile “care se straduiesc sa ajunga cerul”!
Iata cum se preconizeaza sa arate Dubaiul in viitor. In procesul de constructie sunt angajati germani, italieni, englezi, japonezi si … romani.
Dar daca vreti sa faceti schi in Dubai? Nici o problema!
Vreti ceva mai grozav ca Disneylandul? Se face!
Va place sa mergeti la cumparaturi? Construim cel mai mare “mall” din lume, cu peste 1000 de magazine.
Vreti sa stati la un hotel de lux? Ce spuneti de singurul hotel de sapte stele din lume?
Vreti unul construit de Donald Trump? Se face!
Nu va place nisipul desertului? Nici o problema! Va facem case pe apa.
Vreti un hotel subacvatic? Facem unul construit bucata cu bucata in Germania si-l vom aduce imediat.
Va place fotbalul? Construim stadioane. Proiectul e gata.
De ce ii ajuta occidentul pe arabi sa faca asemenea minunatii? S-ar putea ca aceste proiecte sa fie jumatate din metoda “un ciomag si un morcov”, prin care vor sa-i convinga sa o lase mai moale cu “fundalismul islamic” si cu terorismul international.
Care este sursa banilor necesari unor asemenea nemaintalnite campanii de constructie: petrolul!
Preluand terminologia apocaliptica, “grasimea Neamurilor lumii” se intoarce acum in stravechea vatra a civilizatiei umane. Reconstruirea Babilonului nu mai este privita astazi ca o imposibilitate, ci doar ca o simpla problema de timp si de prioritate.
Al doilea lucru pe care l-a facut Sadam a fost sa incerce sa puna mana pe si mai mult petrol ca sa se faca indispensabil economiilor lumii. El n-a reusit, dar unul din cei care-i vor urma vor reusi. Nu ma mir de loc sa citesc in Apocalipsa ca Babilonul va ajunge in final un centru al economiilor mondiale, iar pieirea lui ii va face pe multi sa-l boceasca cu amar. Nici macar Antichristul, care are puterea administrativa si militara mondiala nu se poate descurca fara Babilon. Cetatea rebela are suprematia economica:
“Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: “Iesiti din mijlocul ei, poporul Meu, ca sa nu fiti partasi la pacatele ei, si sa nu fiti loviti cu urgiile ei! Pentru ca pacatele ei s-au ingramadit, si au ajuns pana in cer; si Dumnezeu si-a adus aminte de nelegiuirile ei. Rasplatiti-i cum v-a rasplatit ea, si intoarceti-i de doua ori cat faptele ei. Turnati-i indoit in potirul in care a amestecat ea! Pe cat s-a slavit pe sine insasi, si s-a desfatat in risipa, pe atat dati-i chin si tanguire! Pentru ca zice in inima ei: “Sed ca imparateasa, nu sunt vaduva, si nu voi sti ce este tanguirea!” Tocmai pentru aceea, intr-o singura zi vor veni urgiile ei: moartea, tanguirea si foametea. Si va fi arsa de tot in foc, pentru ca Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare. Si imparatii pamantului care au curvit si s-au dezmierdat in risipa cu ea, cand vor vedea fumul arderii ei, vor plange si o vor boci. Ei vor sta departe, de frica sa nu cada in chinul ei, si vor zice: “Vai! vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Intr-o clipa ti-a venit judecata!” Negustorii pamantului o plang si o jelesc, pentru ca nimeni nu le mai cumpara marfa: marfa de aur, de argint, de pietre scumpe, de margaritare, de in subtire, de purpura, de matase si de stacojiu; nici feluritele lor soiuri de lemn de tiin, tot felul de vase de fildes, tot felul de vase de lemn foarte scump, de arama, de fier si de marmura; nici scortisoara, nici mirodeniile, nici miroznele, nici mirul, nici tamaia, nici vinul, nici untdelemnul, nici faina buna de tot, nici graul, nici boii, nici oile, nici caii, nici carutele, nici robii, nici sufletele oamenilor. Si roadele atat de dorite sufletului tau s-au dus de la tine. Toate lucrurile alese, stralucite, sunt pierdute pentru tine, si nu le vei mai gasi” (Apocalipsa 18:4-14).
Al treilea lucru pe care l-am facut Sadam, desi Irakul are o populatie predominant musulmana, chiar fanatica in credinta lor, a fost sa re’ntoarca tara la idolatria straveche. Unul din lucrurile care a fost reconstruit in Babilonul lui Sadam, dar n-a existat pe vremea lui Nebucadnetar, a fost “teatrul”. Alexandru Macedon l-a construit cand a vrut sa transforme Babilonul in capitala orientala a imperiului sau. Primul “festival” pus la cale de Sadam a avut loc in incinta acestui “teatru” reconstruit pe locul si in dimensiunile vechiului edificiu. Procesiunea s-a incheiat cu un tribut inchinat zeitei “Istar”, zeita mama a Babilonului, careia i s-a acordat meritul de a fi patronat renasterea cetatii. Un barbat s-a inchinat inaintea unei femei care o intruchipa pe Istar si cuvinte rostite in limbile franceza, araba si engleza au proslavit aceasta cetate eterna aflata acum sub patronajul lui Sadam.
Nu cred ca este un accident ca Babilonul apocaliptic este descris ca “mama curvelor si spurcaciunilor pamantului” (Apoc. 17:5). Babilonul dintai, ca si Babilonul al doilea de pe vremea lui Daniel, ca si Babilonul apocaliptic trebuie sa aiba o puternica componenta de spiritualitate oculta. Sursa si inspiratia “rebeliunii” acestei cetati este Satan insusi. Cele trei Babiloane istorice au fost tot atatea incercari demonice de a bloca planul lui Dumnezeu pentru mantuirea lumii. Iata de ce, Babilonul trebuie reconstruit si distrus chiar in preajma revenirii Domnului Isus pentru instaurarea imparatiei mesianice.
9. Curva si Mireasa
Care a fost locul unde au inceput toate relele de dupa potop: Babilonul. Care este cetatea cea mai amintita in Biblie dupa Ierusalim: Babilonul. Care va fi cetatea nimicita inainte de iminenta coborare “Noului Ierusalim” pe pamant: Babilonul. Paralela biblica dintre Babilon si Ierusalim nu se putea sa lipseasca tocmai din cartea Apocalipsei. Vreau sa o vedem impreuna asezand unul langa altul doua pasaje: Apocalipsa 17:1 si Apocalipsa 21:9
In Apocalipsa 17:1 ne este prezentata caderea Babilonului:
“Apoi unul din cei sapte ingeri, care tineau cele sapte potire, a venit de a vorbit cu mine, si mi-a zis: “Vino sa-ti arat judecata curvei celei mari, care sade pe ape mari”.
Identitatea acestei femei stricate a fost disputata de-a lungul istoriei. Reformatorii si cei care au suferit din cauza Bisericii Catolice au fost si unii chiar mai sunt de parere ca femeia curva este religia de Stat, care si-a pervertit loialitatea fata de Christos din pricina concubinajului cu “mai marii” vremii”.
Exista insa o precizare in caracterizarea facuta de Dumnezeu in textul Apocalipsei care pune la indoiala aceasta interpretare:
“Cu ea au curvit imparatii pamantului, si locuitorii pamantului s-au imbatat de vinul curviei ei!” (Apoc. 17:2).
“A cazut, a cazut Babilonul cel mare! A ajuns un locas al dracilor, o inchisoare a oricarui duh necurat, o inchisoare a oricarei pasari necurate si urate, pentru ca toate neamurile au baut din vinul maniei curviei ei, si imparatii pamantului au curvit cu ea, si negustorii pamantului s-au imbogatit prin risipa desfatarii ei” (Apoc. 18:2-3)
In cea mai adanca decadere a ei, Biserica catolica a ajuns intr-adevar ca o religie pagana, dar nu se poate spune in nici un fel ca ea ar fi avut vreodata statutul de universalitate care sa o faca sa fie acceptata de “toate neamurile” si de “toti imparatii”.
“Babilonul cel mare” va fi ceea ce “turnul din Sinear” a fost inca de la inceput: o incercare de spiritualitate pervertita, un asalt ilicit al lumii ceresti, prin mijloace contaminate de Satan si ingerii lui cazuti.
Apostolul Pavel scrie lamurit ca religiile pagane sunt demonice:
“Dimpotriva, eu zic ca ce jertfesc Neamurile, jertfesc dracilor, si nu lui Dumnezeu. Si eu nu vreau ca voi sa fiti in impartasire cu dracii” (1 Corinteni 10:20).
Curva cea mare reprezinta spiritualitatea pervertita a celor care, dorind sa recastige paradisul pierdut al cerului, sunt gata sa faca pact cu orice forta supranaturala care le promite obtinerea acestui deziderat.
Ultima religie a lumii nu va fi “catolicismul corupt”, ci religia Babilonului, un sincretism de religii foarte variate, toate incercari de a lua legatura cu fiinte supranaturale “amabile” si gata sa ne calauzeasca pasii pe calea “indumnezeirii”.
Catolicismul nu mai face astazi multi convertiti. Se inmultesc insa cu gramada adeptii a tot felul de religii prin care oamenii iau legatura cu “fiinte extraterestre, cu entitati angelice si cu reprezentanti ai unor civilizatii care spun ca vegheaza de mii de ani asupra noastra si ne dirijeaza evolutia”. Iata marturia uimitoare a unei printese dintr-una din casele regale ale Europei:
“Printesa Norvegiei, Martha Louise, a declarat ca detine puteri supranaturale si ca poate invata oamenii cum sa comunice cu ingerii, informeaza bbc.co.uk. Fiica regelui Harald si a reginei Sonja a facut acest anunt pe un site, unde a mai spus ca intentioneaza sa deschida un nou centru de terapie alternativa. Printesa, in varsta de 35 de ani, a mai declarat ca inca din copilarie putea sa citeasca gandurile si sentimentele oamenilor si ca a reusit sa intre in contact cu ingerii prin intermediul cailor.
Martha Loise, care are pregatire de psihoterapeut, a mai spus ca intotdeauna a fost interesata de tratamentele alternative. Cei care vor veni sa studieze la centrul ei, vor invata cum sa “creeze miracole” in viata lor si cum sa utilizeze puterile ingerilor lor. Printesa descrie ingerii ca fiind “niste forte care ne inconjoara, care ne dau resursele necesare si ne ajuta ’n tot ceea ce facem pe parcursul vietii”.“Totul s-a intamplat pe vremea in care aveam grija de cai. Atunci am reusit sa vorbesc cu ingerii. De abia mai tarziu am inteles cat de important este pentru mine acest dar si vreau sa il impartasesc si altor oameni”, a mai declarat Martha Loise. Cursul printesei se desfasoara pe o perioada de trei ani si va costa 4150 de dolari pe an (HotNews.ro, S.B., 25 iulie 2007).
Catolicismul, oricat de corupt si gresit ar fi el, mai este inca o religie care-L proclama pe Isus Christos ca Domn. Inainte de cea de a doua venire a lui Christos, impreuna cu aparitia “omului faradelegii” se va produce si tragica “lepadare de credinta”:
“Cat priveste venirea Domnului nostru Isus Christos si strangerea noastra laolalta cu El, va rugam, fratilor, sa nu va lasati clatinati asa de repede in mintea voastra, si sa nu va tulburati de vreun duh, nici de vreo vorba, nici de vreo epistola, ca venind de la noi, ca si cum ziua Domnului ar fi si venit chiar. Nimeni sa nu va amageasca in vreun chip, caci nu va veni inainte ca sa fi venit lepadarea de credinta, si de a se descoperi omul faradelegii, fiul pierzarii, potrivnicul, care se inalta mai presus de tot ce se numeste “Dumnezeu”, sau de ce este vrednic de inchinare. Asa ca se va aseza in Templul lui Dumnezeu, dandu-se drept Dumnezeu” (2 Tesal. 2:1-4).
Apostazii mai mici sau mai mari, mai banale sau mai spectaculoase s-au petrecut in toate veacurile. Nu despre ele vorbeste apostolul Pavel. Un alt loc in care apostolul Pavel vorbeste despre vremea “apostaziei” este 1 Timotei 4:1-2, unde apostolul adauga cateva detalii:“Dar Duhul spune lamurit ca in vremurile din urma, unii se vor lepada de credinta, ca sa se alipeasca de duhuri inselatoare si de invataturile dracilor, abatuti de fatarnicia unor oameni care vorbesc minciuni, insemnati cu fierul rosu in insusi cugetul lor”.
Invatatorii mincinosi nu pot exista intr-un vacuum,; ei au nevoie de o audienta binevoitoare. Masele populare vor fi caracterizate la vremea sfarsitului de o fascinatie dupa lucruri neadevarate, care sa le satisfaca pornirile lor apostate:“Caci va veni vremea cand oamenii nu vor putea sa sufere invatatura sanatoasa, ci ii vor gadila urechile sa auda lucruri placute, si isi vor da invatatori dupa poftele lor. Isi vor intoarce urechea de la adevar, si se vor indrepta spre istorisiri inchipuite” (2 Timotei 4:3-4).Evenimentul prevestit de el va avea un caracter mondial. Atunci se vor implini cuvintele psalmului 2:
“Pentru ce se intarata neamurile, si pentru ce cugeta popoarele lucruri desarte? Imparatii pamantului se rascoala si domnitorii se sfatuiesc impreuna impotriva Domnului si impotriva Unsului Sau, zicand: “Sa le rupem legaturile si sa scapam de lanturile lor!” (Ps. 2:1-3).
Civilizatia “post-crestina” va cauta sa stearga din societate orice marturie despre lucrarea lui Dumnezeu cu oamenii:
“El va rosti vorbe de hula impotriva Celui Prea inalt, va asupri pe sfintii Celui Prea inalt, si se va incumeta sa schimbe vremurile si legea; si sfintii vor fi dati in mainile lui timp de o vreme, doua vremuri, si o jumatate de vreme” (Daniel 7:25).
“Apostazia” despre care ne vorbeste apostolul Pavel va fi o lepadare nu numai a “spiritului” crestinismului autentic, ci si a literei lui. Omenirea se va lepada “in corpore” de Christos, va face legamant cu fapturi spirituale venite din sferele ceresti si-L va blestema pe fata pe Dumnezeu chiar si atrunci cand acesta va trimite asupra ei teribilele plagi ale Apocalipsei:
“Si au hulit pe Dumnezeul cerului, din pricina durerilor lor si din pricina ranilor lor rele, si nu s-au pocait de faptele lor” (Apoc. 16:9,11,21).
Nu este de mirare ca Dumnezeu ne spune despre Babilonul apocaliptic ca:
“ … A ajuns un locas al dracilor, o inchisoare a oricarui duh necurat” (Apoc. 18:2)“
“Apoi am vazut iesind din gura balaurului si din gura fiarei si din gura proorocului mincinos, trei duhuri necurate care semanau cu niste broaste. Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite, si care se duc la imparatii pamantului intreg ca sa-i stranga pentru razboiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic” (Apoc. 16:13-14).
Notati ca cel care se apropie de Ioan cu chemarea din Apocalipsa 17:1 este unul din ingerii care are potirele maniei in maini. Uitati-va acum la Apocalipsa 21:9“
Apoi, unul din cei sapte ingeri care tineau cele sapte potire, pline cu cele din urma sapte urgii, a venit si a vorbit cu mine, si mi-a zis: “Vino sa-ti arat mireasa, nevasta Mielului!”
Acestea sunt singurele doua locuri in care vine la Ioan unul din cei sapte ingeri. Paralela este clara si mesajul este evident.
In capitolul 17 i se spune lui Ioan: “Vino sa-ti arat judecata unei curve”. In capitolul 21, lui Ioan i se spune: “Vino sa-ti arat o mireasa!” O curva si o mireasa. Doua femei cum nu se poate mai deosebite una de cealalta in ochii lui Dumnezeu.
“Si m-a dus, in Duhul, pe un munte mare si inalt. Si mi-a aratat cetatea sfanta Ierusalimul, care se cobora din cer de la Dumnezeu, avand slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatra prea scumpa, ca o piatra de iaspis, stravezie ca cristalul” (Apoc. 21:10-11).
In Apocalipsa 17:3 ni se spune ca Ioan a fost dus sa vada curva in pustie. In Apocalipsa 21:10 gasim scris ca Ioan a fost dus “pe un munte mare si inalt”, ca sa poata vedea Mireasa.
Babilonul a cazut, Noul Ierusalim se coboara:
“In cetate n-am vazut nici un Templu; pentru ca Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca si Mielul, sunt Templul ei. Cetatea n-are trebuinta nici de soare, nici de luna, ca s-o lumineze; caci o lumineaza slava lui Dumnezeu, si faclia ei este Mielul. Neamurile vor umbla in lumina ei, si imparatii pamantului isi vor aduce slava si cinstea lor in ea. Portile ei nu se vor inchide ziua, fiindca in ea nu va mai fi noapte. In ea vor aduce slava si cinstea Neamurilor” (Apoc. 21:22-26).
Daca ar fi sa facem paralela dintre cele doua femei Cdin cartea Apocalipsei, am putea spune cq amandoua sunt prezentate solemn:
“Apoi unul din cei sapte ingeri, care tineau cele sapte potire, a venit de a vorbit cu mine, si mi-a zis: “Vino sa-ti arat judecata curvei celei mari, care sade pe ape mari” – 17:1
“Apoi, unul din cei sapte ingeri care tineau cele sapte potire, pline cu cele din urma sapte urgii, a venit si a vorbit cu mine, si mi-a zis: “Vino sa-ti arat mireasa, nevasta Mielului!” – 21:9
Curva este “in pustie” , Noul Ierusalim se vede de pe un “munte mare si inalt”.
Baabilonul “a cazut”, in timp ce Noul Ierusalim “coboara”.
Aici se sfarseste in Biblie “Istoria celor doua orase”. Amandoua au inceput in Geneza. Una a ridicat pumnul spre Dumnezeu zicand: “N-avem nevoie de Tine! Nu Te vrem! Vrem sa traim asa cum hotaram noi. Vom face ce ne place, cand ne place si cum ne place. Vrem sa traim fara Tine”. Cealalta a fost aleasa de Dumnezeu zicand: “Ma voi cobor’ sa binecuvantez pe aceia care se vor apropia de Mine cu credinta si ascultare smerita”.Cele doua orase sunt istorice si in istoria de pana acum pare ca cetatea mandriei omenesti biruieste. Dumnezeu ne sfatuieste sa asteptam insa pana la sfarsit. In ultima scena a dramei istoriei umane cele doua orase vor exista iar. De data aceasta insa cetatea rebelilor va fi distrusa pentru totdeauna, iar finalul va incununa Noul Ierusalim cu o slava stralucita si eterna. Dumnezeu castiga, iar aceasta n-ar fi trebuit sa fie o surpriza pentru nimeni.
Semnele vremurilor 
Frate scump, Domnul sa va binecuvinteze pentru efortul pe care l-ati facut de a pregati un articol asa de minunat. De doua ori l-am citit. A fost foarte interesant. Va multumesc!
LikeLike
SLAVIT SA FIE DOMNUL PENTRU CA GASIM SI IN LIMBA RAMANA ASEMENEA EXPLICATII,DE CARE SI NOI,CRESTINII RAMANI,AVEM NEVOIE! DOMNUL SA VA AJUTE SA MAI SCRIETI ARTICOLE ASA ACTUALE SI ATAT DE NECESARE PENTRU TOTI CARE ASTEAPTA SI GRABESC VENIREA DOMNULUI NOSTRU ISUS HRISTOS!
LikeLike
Este clar ca Biblia prezinta cele doua cetati in vrasmasie…
Insa identificarea curvei din Apoc. 17 cu Babilonul literal, ridica anumite intrebari la care va rog sa raspundeti. De exemplu:
– daca femeia este Babilonul literal, atunci cine este fiara de culoare stacoje care o poarta?
– Cine sunt cele 7 capte si cele 10 coarne?
– S-a implinit profetia prin care cele zece coarne si fiara o vor ura pe curva, o vor pustii etc? (Atentie: dupa ce femeia este distrusa, stapanirea imparateasca este incredintata… fiarei!).
Prin aceste intrebari nu incerc sa va sugerez vreo interpretare… ci vreau sa intelg cum rezolvati intreaga ecuatie profetica. Fiindca, oricat de interesanta ar fi interpretarea unei parti, profetia trebuie interpretata in intregime. Cu stima, Paul Csavdari.
LikeLike
Paul, iata o incercare de raspuns la:
LikeLike
Am citi articolul indicat in raspuns…
Cred ca identificarea femeii cu religia pagana a Babilonului antic care s-a raspandit in toate religiile lumii, este pertinenta. Ea include si catolicismul si ortodoxia si protestanstimul nebilibc, fiindca femeia este numita “mama curvelor”, deci are fiice care ii poarta chipul.
Dar intrebarile initiale inca nu si-au primit raspuns. Mai astept!… Poate veti gasi timp sa raspundeti si la ele.
Cu stima, Paul.
LikeLike
Doamne, ai mila de noi, si iarta-ne pacatele! Te iubim! Amin.
LikeLike
Buna ziua tuturor!
Sunt romani destepti pe aici.Multumesc autorului articolului ca a reusit sa-mi deschida ochii pentru a gasi raspuns la anumite intrebari care ma framantau,si am putut astfel sa fac mai multe conexiuni intre arabi si evrei,care se inrudesc si sunt deopotriva manati de acelasi orgoliu nemasurat sa conduca lumea.Oare cand isi vor da mana pe fata si dece America este condusa de un islamist -sionist?Poate raspunde cineva?Evident rapirea Europei s-a produs deja si razboiul bate la usa.Cine oare-i va salva atunci pe adevaratii slujitori ai lui Dumnezeu numiti acum Crestini?Pana la urma cine a scris Biblia si in ce scop, stiut fiind ca elitele au dorit dintodeauna sa conduca lumea?
LikeLike
Va multumesc pentru articolul Dvs. Ceea ce scrieti este un instrument elementar pentru studiile mele biblice de zi cu zi. Va multumesc si doresc ca Dumnezeu sa va binecuvinteze!
LikeLike
Este foarte interesant cea ce ati postat,nu am stiut cine erau babilonieni,de acea am cautat pe google si am gasit acest blogger minunat care pot spune ca m-a lasat putin pe ganduri iar acum cunosc.
LikeLike
Pingback: Lucrurile ascunse ale lumii | B a r z i l a i – e n – D a n
Desi pot citi in engleza cat si in franceza,apreciez stradania dumeavoastra.Intr-adevar ce era candva ascuns astazi este public,la indemana tuturor de parca ar incerca sa ne obisnuiasca cu ce va veni.Ultimul reportaj l-am vazut acum cateva zile la postul tv Arte si era intitulat “GOLDMAN SACHS La banque qui dirige le monde”.Venirea Domnului este mai aproape ca oricand asa ca ar trebui sa urmarim”pacea si sfintirea,fara care nimeni nu va vedea pe Domnul.”Evr.12:14.Am ascultat candva povestea dinaintea mortii fratelui Wurmbrand,spusele dinsului”Cerul este un loc curat in care nimic spurcat si intinat nu va intra” cam asa ceva, va rog frate Daniel daca ati putea povesti intamplarea pe blog,ar incuraja pe multi sa isi intareasca” mainile obosite si genunchii slabanogiti”.Multumesc anticipat.
LikeLike