Asa cum il arata si numele, “Cortul intilnirii” a fost o constructie mobila desemnata de Dumnezeu ca loc al prezentei Sale in mijlocul poporului evreu. Alcatuirea Cortului nu a fost lasata pe seama gustului sau imaginatiei evreilor. Moise a privit si primit infatisarea si dimensiunea elementelor Cortului, prin revelatie dumnezeiasca, in timpul celor 40 de zile petrecute pe muntele Sinai (Exod 25:40; 26:30; Num. 8:4; Fapte 7:44; Evrei 8:5).
Existenta unui “original” al Cortului intilnirii in cer ridica intrebari si speculatii care pot face subiectul meditatiilor noastre duhovnicesti. Este clar ca nimic din evolutia lumii sau din planul de mintuire al ei nu a fost lasat de Dumnezeu la voia intimplarii. Inainte de a deveni realitati pe pamint, printre oameni, lucrarile lui Dumnezeu au fost stabilite “mai inainte de intemeierea lumii”.
La solicitarea lui Moise, poporul a daruit cu bucurie materialele necesare pentru facerea Cortului si Dumnezeu a binecuvintat lucrarea lor, fiind prezent la inaugurare, prin norul care a acoperit Cortul si prin slava care l-a umplut (Exod 40:34).
Ca structura, Cortul a fost o unitate intreita, asemenea Sfintei Treimi si asemenea intreitei alcatuiri a omului. Privind din afara, te intilneai mai intii cu “curtea cortului”, delimitata de o ingraditura lunga de aproximativ 50 de metri si lata de 25 de metri (Exod 27:9-19). In aceasta curte se gaseau: “altarul arderilor de tot” (Exod 27:1-8) si “ligheanul spalarii” sau “marea de arama” in care se curateau preotii inainte de a intra in cort (Exod 30:17-33).
(click pe imagine)
Cortul insusi masura 5 metri in latime si inaltime si 15 metri in lungime si era alcatuit din doua camere: Locul Sfint si Locul Preasfint sau “Sfinta Sfintelor” (Exod 26:33). Cele doua camere interioare erau separate printr-o perdea (Exod 26:31-37). In prima camera se aflau masa punerii piinilor inaintea Domnului, sfesnicul purtator de lumina si altarul tamiierii (Exod 25:23-40; 30:1-10).
(Click pe imagine)
Sfinta Sfintelor era de forma unui cub cu latura de 5 metri si adapostea Chivotul intilnirii, acoperit cu capacul ispasirii si umbrit de aripile a doi heruvimi. In lada Chivotului se aflau: tablele de piatra cu cele 10 Porunci scrise pe Sinai, un vas cu mana daruita de Dumnezeu evreilor in pustie si toiagul lui Aaron (Deut. 10:4,5; Exod 16:33,34; Num. 17:10).
In Sfinta Sfintelor nu putea intra decit Marele Preot si acesta numai o singura zi pe an, cind intra ca sa aseze pe capacul chivotului singele ispasitor pentru pacatele lui si pentru pacatele poporului (Lev. 16:29-34).
In timpul anilor pribegiei in pustie, Cortul era carat pe umeri de Leviti si montat ori de cite ori poporul isi aseza tabara pentru poposire. Mai intii trebuia instalat Cortul si numai dupa aceea se aseza tabara pe cele patru laturi ale curtii Cortului, intr-o ordine speciala hotarita de Dumnezeu insusi (Num. 2). Aceasta arata cit de insemnat era Cortul in viata religioasa a evreilor.
Dupa cucerirea Canaanului, cei din Israel au asezat Cortul la Silo, unde a ramas pina dupa perioada Judecatorilor (Josua 18:1). Mai tirziu, Cortul a fost mutat la Nob (1 Sam. 21:1-6) si la Gabaon (1 Regi 8:4). Dupa ce a sfirsit de construit Templul, Solomon a mutat Cortul intilnirii la Ierusalim (1 Regi 8:4). Prin existenta Templului, necesitatea functionarii Cortului ca lacas de inchinaciune a incetat.
Multimea de referinte existente in Noul Testament despre Cortul intilnirii si despre diferitele elemente care l-au constituit, trebuie privita ca o aplicatie a extraordinarei incarcaturi de simboluri tipologice si profetice asezate de Dumnezeu in aceasta structura. Aproape toate elementele materiale ale Cortului au o semnificatie spirituala, vorbind despre lucrarea paminteasca a Domnului Isus. De fapt, in chiar preambulul Evangheliei sale, apostolul Ioan ne spune ca Isus a “cortuluit” printre noi (imposibil de tradus si de aceea adaptat la noi prin “a locuit printre noi” – Ioan 1: 14). Intreaga structura a Evangheliei este asezata pe imaginea Cortului. Citind-o, ne intilnim cu apa spalarii, cu curtea de afara, cu Lumina, cu Piinea, cu sfintul altar al rugaciunii din capitolul 17, si in final cu singele ispasitor asezat dincolo de perdeaua dinauntru, care se despica in doua in momentul jertfirii Sale.
In Romani 3:25, apostolul Pavel foloseste termenul consacrat pentru jertfe, atunci cind scrie: “Pe El, Dumnezeu L-a rinduit mai dinainte sa fie, o jertfa de ispasire”, iar in epistola catre Tit, acelasi apostol aminteste despre semnificatia simbolica a “spalarii” (Tit 3:5).
Cel mai bun tratat de simbolistica a Cortului este insa epistola catre Evrei. Aproape toate elementele inchinaciunii practicate la Cort isi capata acolo adevarata semnificatie in lucrarea de Mare Preot a Domnului Isus Christos. Mintuirea urzita de El a facut astazi posibila “intilnirea” noastra cu Dumnezeu.
Semnele vremurilor 
Frate Daniel,
Cautam pe internet ceva materiale legate de cortul intalnirii si am ajuns aici. Maine avem un seminar de introducere in Vechiul Testament la Botosani si imi trebuie acest material in prezentarea mea.
Nu stiu daca v-a multumit cineva pentru tot efortul pe care-l depuneti in scrierea si aranjarea acestor materiale. Stiu din experienta ca nu este deloc usor, de aceea vreau sa va multumesc pentru tot ceea ce faceti si va doresc mult har si binecuvantare in slujirile la care sunteti chemat de Domnul.
Marius Motora, Botosani Ro
(cineva care va pretuieste si se roaga “din umbra” pentru dumneavoastra)
LikeLike
Cei ce ma ajuta “din umbra” sunt cei care ma tin “in lumina”. Nu obositi sa o faceti.
LikeLike
Fi binecuvantat frate in Hristos Domnul.Un an plin ch har de la Dumnezeu Tatal!
LikeLike
Mulțumesc frumos. Să ne găsească Dumnezeu mereu la închinare în Cortul Său!
LikeLike
Curtea cortului care inseamna partea de ingradire si protectie a lui mai poate simboliza partea aceea a credinciosului prin care trebuie in permanenta sa se pazeasca de pacat. Acest lucru el il face printr-un control de sine, sacrificiu al eu-lui sau si o permanenta curatire a gandului de orice intinaciune. Altarul pentru jertfa simbolizeaza sacrificiul personal care trebuie facut zilnic, ziua si noaptea asa cum erau aduse si jertfele de animale iar ligheanul pentru spalat semnifica spalarea propiului nostru cuget de faptele moarte. In acest fel inima noastra e sfintita si in ea poate locui Dumnezeu. Iar El e simbolizat de obiectele care sunt in cort. Nu mai vreau sa scriu despre ele pentru ca ar fi prea mult de scris. Dar fiecare obiect are un inteles profund.
LikeLike
Multumesc si eu pentru materialul oferit noua ,celor ce ne dorim mai multa intelegere a acestor adanci intelesuri
LikeLike
Pingback: Bătălia pentru muzică | Cu drezina
„In Sfinta Sfintelor nu putea intra decit Marele Preot si acesta numai o singura zi pe an, cind intra ca sa aseze pe altar singele ispasitor pentru pacatele lui si pentru pacatele poporului (Lev. 16:29-34).”
Întrebare legată de afirmația „sa aseze pe altar singele”:
Pe care altar așeza MP sângele o dată pe an?
LikeLike
Foarte buna intrebare. In momentul in care sangele era asezat pe capacul ispasirii facut din aur, chivotul capata rolul de altar. De altfel, un altar este definit ca loc de intalnire dintre Dumnezeu si oamani, iar chivotul si intregul ansamblu se numea Cortul Intalnirii.
LikeLiked by 1 person
Multumesc pentru raspuns. Cu deosebita consideratie pe care o nutresc pentru tot ceea ce faceti în Numele Domnului, pentru a evita confuzia în care ar putea ajunge cititorii textului de mai sus, va rog sa reformulati referirea la sangele adus in Sfanta Sfintelor, eliminand legatura cu un altar (la propriu). Altfel pasajul pe care l-ati mentionat nu acopera afirmatia facuta.
LikeLike
Ce tabara avea poporul
LikeLike