„Lumea” – ca sistem

(Articol din seria „Biblia profetică“)

În textul Bibliei, există trei semnificații ale termenului „lume”:

– lumea ca univers al creației lui Dumnezeu,

– lumea ca mulțime de oameni creați de Dumnezeu,

– lumea ca sistem de civilizație desprins de Dumnezeu și subordonat lui Satan.

Când amintește despre lume, Noul Testament folosește acest termen mai ales în semn de „sistem”. Dacă nu vom înțelege esența acestui simbolism, vom cădea în greșeala de a confunda creștinismul cu un fel de „anti-cultură”. Reținerea creștină față de elementele de civilizație din jur nu este o consecință a „inculturii”, ci o urmare firească a înțelegerii procesului de înfruntare dintre lumea de acum și Dumnezeu. Ca să lămurim acest aspect, ne vom întoarce împreună la scrierile apostolului Ioan.

În Evanghelie și în Epistolele lui Ioan, lumea este definită prin raporturile care  există între ea și celelalte elemente ale realității pe care o trăim. Din acest punct de vedere, vom găsi relații între Satan și lume, între Dumnezeu și lume și între creștin și lume. Să le luăm pe rând:

a. Satan și lumea

Ca sistem de civilizație produsă după căderea oamenilor în păcat și după alungarea lor din rai, „Lumea” se află sub stăpânirea lui Satan. El este numit de Ioan: „stăpânitorul   lumii acesteia” (1 Ioan  12:31, 14:30, 16:11. În alt text, Satan este numit „cel ce este în lume” (Ioan  4:4), expresie care lasă să se înțeleagă că acum lumea este sfera de activitate a lui Satan. În acest context trebuiesc înțelese și textele din 1 Ioan 4:3  și 4:1:  „ … și orice duh care nu mărturisește pe Isus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, de a cărui  venire ați auzit. El chiar este în lume acum”. „În lume au ieșit mulți prooroci mincinoși”. În loc
să-i înlesnească progresul spiritual promis, stăpânirea lui Satan a dus lumea într-o stare deplorabilă. Ioan scrie: „toate lumea zace în Cel rău” (1 Ioan 5:9).

Prin relația cu Satan, lumea poate fi definită ca o colectivitate care cuprinde în sine pe toți aceia care se află  în „împărăția întunericului”,  cu alte cuvinte pe toți aceia care nu au trecut prin procesul „nașterii din nou”. În  termenii lui Ioan, noi știm că „toată lumea zace în cel  rău” și că noi am părăsit lumea prin nașterea din nou și am ajuns  să fim „din  Dumnezeu”(1 Ioan 5:19).

În societatea umană de azi există două categorii de oameni: cei născuți în ordinea firească a lucrurilor de după alungarea din rai și cei „născuți din nou”, reîntorși prin convertire la părtășia și natura divină. Este adevărat că „lumea  nu  ne cunoaște”, dar aceasta nu ne tulbură prea mult întrucât noi știm că „nici  pe  „El” nu L-au cunoscut” (1 Ioan 3:1-2),  așa cum nu L-au cunoscut nici „pe Tatăl” (Ioan 17:25).

În textul  ioanin, „lumea” și „biserica” sunt definite ca două entități total separate între care nu poate exista nici un fel de legătură sau colaborare. Ele sunt două grupări de oameni care se găsesc sub stăpânirea celor doi „domni” între care nu  poate exista conciliere: Isus Hristos și Satan.

Ca destin, lumea civilizației umane este sortită pieirii. Cine citește cu atenție epistola lui Ioan, înțelege că soarta lumii este  hotărâtă. Ioan ne spune că „stăpânitorul lumii acesteia este judecat” și „va fi aruncat afară” (Ioan  12:31, 16:11), așa că proprietatea lui de pe pământ, „lumea” nu poate fi decât ceva „trecător” și „deja osândit” (1 Ioan 2:17).

b. Dumnezeu și lumea

Cu toate că „lumea”, ca sistem, este păcătoasă și se  află cu totul sub stăpânirea Satanei, „lumea”, ca mulțime de oameni făcuți după chipul și asemănarea divină, este obiectul dragostei lui Dumnezeu și ținta lucrărilor Lui mântuitoare.

Dumnezeu  nu  trece cu vederea păcatele „lumii”, și nu  poate  iubi nelegiuirile ei, dar El face din „lume” obiectul asupra căruia  Își revarsă mila Sa răscumpărătoare. Cu alte cuvinte, Dumnezeu este plin de compasiune pentru creatura Sa nenorocită care a intrat sub stăpânirea Satanei.

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu…” (Ioan 3:16).  „Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să  trăim prin El” (Ioan 4:9).   „Tatăl a trimis pe Fiul ca să fie Mântuitorul lumii” (1 Ioan 4:14).

Iar Isus Hristos a murit: „ca jertfă de răscumpărare (ispășire) pentru păcatele noastre, și nu numai ale noastre, ci ale întregii lumi” (1 Ioan 2:2).

c. Creștinul și lumea

În ceea ce îi privește, creștinii știu că „ei au fost scoși  din lume” (Ioan 17:6) și că ei „nu mai sunt din lume” (Ioan  17:14, 1 Ioan 4:4,5,6). Trupește, ei mai trăiesc încă „în lume”, dar din punct de vedere spiritual, ei sunt „separați de lume”, alcătuind acum o grupare distinctă și dușmănită:

„Nu vă mirați fraților dacă vă urăște lumea” (1 Ioan3:13).

„Dacă vă urăște lumea, știți că pe Mine M-a urât înaintea voastră. Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei, dar pentru că nu sunteți din lume, și pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăște lumea” (Ioan 15:18-19).

Ura din partea lumii este ceva normal în concepția apostolului Ioan deoarece ea este caracteristică lumii, tot așa cum Bisericii îi este caracteristică „dragostea”:

„Noi știm că am trecut din moarte la viață, pentru că  iubim  pe frați. Cine nu iubește pe fratele său, rămâne în moarte” (1 Ioan3:14).

Ioan continuă prin a spune că lumea, ca sistem, nu va primi mesajul creștinilor: „ … dacă au păzit Cuvântul Meu și pe al  vostru îl vor păzi. Dar vor face aceste lucruri…” (Ioan  15:20,21), dar va primi mesajul „falșilor profeți”: „Ei sunt din lume, de aceea vorbesc ca din lume, și lumea îi ascultă” (1 Ioan 4:5).

În  relațiile lui cu lumea, creștinul trebuie „să  nu  iubească lumea, nici lucrurile din lume” (1 Ioan 2:15). Această atitudine nu trebuie însă să-l determine să urască lumea sau să se izoleze de ea. În atitudinea față de lume, creștinul trebuie să i se asemene lui Dumnezeu.  Asemenea Fiului lui Dumnezeu, el trebuie să fie „în lume” fără a fi nici măcar o singură clipă „din lume”. El trebuie să trăiască „în” ea fără a deveni însă „al ei”. Creștinul  nu· trebuie să se teamă de lume, întrucât  „cine este născut din Dumnezeu, biruiește lumea” (1 Ioan 5:4) prin „credință” (1 Ioan 5:4), căci „voi copilașilor, sunteți din Dumnezeu, și i-ați biruit pentru că Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume” (1 Ioan 4:4).

Diavolul ține lumea de acum într-o stare de necredință prin influența duhului  lui Antihrist. Biruința creștină asupra lumii este definită de Ioan în termenii unei mărturisiri de credință clare în care Isus Hristos este prezentat ca Fiu al lui Dumnezeu care a venit „să ridice păcatul lumii” și să devină „Mântuitor  al ei” (1 Ioan 4:14).

 

Un exemplu contemporan:

Simbolistica Malefica In Cladirea Parlamentului European

(Sursa Informatii :http://www.almeea.com/simbolistica-malefica-in-cladirea-parlamentului-european/)

Inca de la terminarea sa, pe 14 decembrie 1999, sediul Parlamentului European din Strasbourg a ridicat diverse intrebari cu privire la structura sa. Principala cladire, denumita “Louise Weiss” este una moderna, cu aspect futurist. Atunci, de ce ea apare ca fiind nefinalizata? Promotorii ei spun ca ea ar reflecta “natura nefinalizata a Europei”. Totusi, unele cercetari asupra acestei cladiri dezvaluie un simbolism de natura malefica. Demascarea adevaratei surse de inspiratie care sta in spatele cladirii Louise Weiss presupune si demascarea credintelor esoterice ale societatilor oculte care ne conduc, si a aspiratiilor lor malefice.

Cladirea actuala a Parlamentului European

Sa trecem direct la subiect. Principala cladire a Parlamentului European e menita sa se asemene cu celebrul “Turn Babel” din tabloul lui Pieter Brueghel cel Batran, pictat in anul 1563. Legenda Turnului Babel arata faptul ca acesta n-a fost niciodata finalizat de catre tiranul rege Nimrod. Asadar, cladirea Parlamentului European vrea sa simbolizeze constructia neterminata a maleficului Nimrod, cel ce a vrut sa construiasca Turnul Babel pentru a-l infrunta pe Dumnezeu? Se pare ca da…In cazul acesta, mai puteti crede ca cladirea se bazeaza pe o sursa “divina” de inspiratie pentru a reprezenta o “institutie atat de democratica”?

Legenda lui Nimrod si a Turnului Babel

Turnul Babel din pictura lui Bruegel

Aceasta legenda apare in numeroase texte antice, de origine ebraica, islamica, greceasca si cabalistica. Se spune ca Nimrod este regele primului imperiu cladit dupa marele potop biblic. Regatul sau includea Babilonul (Babel), Uruk-ul, Akkad-ul si Calneh-ul. El este cunoscut drept regele care a adus tirania oamenilor si care a incercat sa elimine credintele religioase.

Iata un fragment dintr-o istorisire antica: “Nimrod a fost cel care i-a provocat pe oameni sa-l sfideze pe Dumnezeu. El era nepotul lui Ham, care la randul sau era fiul lui Noe, un om curajos si puternic. Nimrod i-a convins pe oameni ca erau fericiti nu datorita lui Dumnezeu, ci datorita lor insisi, fericirea lor fiind obtinut cu propriul lor curaj. El si-a transformat treptat domnia in tiranie, nevazand o alta cale de a-i indeparta pe oameni de Dumnezeu, decat aceea de a fi dependenti de propria sa putere”.

Conform povestirilor biblice, Babel era orasul care a unit umanitatea, toti vorbind o singura limba. Era si orasul de resedinta a lui Nimrod. Asa ca regele-tiran a decis ca orasul trebuie sa aiba parte de un turn atat de urias, incat varful sau sa ajunga in ceruri. Turnul n-a fost niciodata conceput pentru a-L adora si lauda pe Dumnezeu, ci pentru a-l glorifica pe omul ce avea sa-l construiasca. Nimrod, conform unei alte legende ar fi spus:“Dumnezeu nu are niciun drept sa pastreze lumea de sus pentru el, iar noua sa ne ofere lumea de jos; astfel, ne vom construi un turn, care, la capatul sau de sus, va avea o statuie de om cu o sabie in mana, astfel incat sa para ca ne razboim cu Dumnezeu”.

Se mai spune ca Dumnezeu, vazand intentia regelui si a celor ce doreau sa construiasca turnul, fiecarei persoane le-a dat cate o alta limba, astfel incat ei sa nu se mai inteleaga intre ei. Desi inceput, turnul n-a mai fost continuat, intrucat constructorii sai nu mai reuseau sa se inteleaga.

Simbolismul cladirii Parlamentului European

In concluzie, constructia cladirii Parlamentului European, ce seamana cu Turnul Babel cel neterminat, trimite mesajul ca Nimrod avea o conceptie buna, iar al sau Turn Babel a fost o idee buna. In consecinta, mergand pe firul logic, la ce sa ne asteptam?

1) La introducerea treptata a tiraniei?
2) La respingerea lui Dumnezeu?
3) La vorbirea a unei singure limbi si la existenta unei singure credinte?

Nu vi se pare ciudat ca lucrurile mai sus mentionate sunt perceptele de baza ale societatilor oculte din lumea de azi care inceraca sa manipuleze omenirea? Aceste societati nu sunt nici crestine, si nici macar monoteiste. Credinta lor se bazeaza pe “religiile misterelor” (ritualuri pagane, venerarea Soarelui, adorarea lui Lucifer, care e vazut ca cel care ofera lumina speciei umane, in timp ce Dumnezeu ar dori sa tina lumea in intuneric). Ei se bazeaza pe conceptul “Noii Ordini Mondiale”, prin care se doreste renuntarea omenirii la Dumnezeu, introducerea unei singure limbi universale si schimbarea democratiei in tiranie.

Posterul Uniunii Europene, dovada care face legatura dintre Parlament si Turnul Babel

Pentru cei care inca sunt sceptici si nu cred ca ar exista vreo legatura intre cladirea Parlamentului Uniunii Europene si Turnul Babel, va prezenta in stange dovada “suprema”: posterul oficial care promova Parlamentul Uniunii Europene.

In acest poster, vedem o multime de oameni care reconstruiesc Turnul Babel. Putem puncta cateva lucruri. In primul, se poate observa ca cladirea Parlamentului a avut ca sursa de inspiratie Turnul Babel, posterul recreand exact turnul din tabloul lui Pieter Brueghel, avand chiar grija sa includa si partea stricata din fundatie. In al doilea rand, sloganul posterului: “Europe: Many Tongues One Voice” (”Europa, mai multe limbi, o singura voce”) face referinta la legenda in care Dumnezeu i-a pedepsit pe constructorii Turnului Babel, dandu-le fiecaruia alte limbi pentru a nu se mai intelege intre ei. In acest caz, Parlamentul European isi propune sa faca contrar vointei lui Dumnezeu, aducand in prim plan o singura limba.

Pentagrame bune (stanga) si pentagrame inversate, malefice (dreapta)

O a treia chestiune interesanta…uitati-va cu atentie la stelele de sus. Nu vi se par cam ciudate? Ele sunt intoarse, cu josul in sus, asemenea pentagramelor inversate. Simbolismul pentagramelor este extrem de profund, dar, in mare, putem afirma ca o pentagrama obisnuita inseamna o “conducere buna”, pe cand una inversata inseamna una “malefica”.

Pana la urma, posterul a fost retras datorita protestelor numeroaselor grupuri si organizatii. Dar el demonstreaza viziunea oculta care a stat in mintile constructorilor Parlamentului European.

Statuia religiilor misterelor

Statuia aceasta se afla in fata cladirii Wiston Churchill, si are o semnificatie mitologica, fiind una dintre cele mai vechi reprezentari ai printesei Europa. Conform mitologiei grecesti, Zeus s-a deghizat intr-un taur alb, cu scopul de a o seduce pe printesa Europa, care culegea flori. Atunci cand ea s-a apropiat de taur si a ajuns pe spatele lui, acesta a luat-o la fuga, pentru a o rapi si a o silui.

Deci, femeia care reprezinta Europa se afla pe spatele taurului, inainte de a fi siluita. Ciudat…Oricum, femeia si taurul reprezinta simbolul Binelui si al Raului, al Soarelui si al Lunii etc. Toate acestea fac parte din religiile misterelor, de care am vorbit mai sus, ca ar apartine societatilor oculte care incearca sa ne conduca lumea.

In loc de concluzii…

Uniunea Europeana, formata din 27 de tari, se doreste a fi un superstat puternic. Aceeasi soarta le asteapta si pe tarile americane si asiatice, care sunt gata pentru a se uni intr-o suprastructura puternica. Acestea sunt etapele inaintea crearii unicului guvern mondial, visul de secole al societatilor oculte, pentru a putea manipula intreaga lume cat mai usor. Cladirea Parlamentului European reprezinta un monument ce dezvaluie, prin simbolismul sau, ura fata de religiile actuale, instaurarea unei tiranii subtile, deci instaurarea Noii Ordini Mondiale.