“Fiul omului, te pun pazitor peste casa lui Israel! Cand vei auzi un cuvant care iese din gura Mea, sa-i instiintezi din partea Mea!” (Ezec. 3:16-21).
Isaia este profetul Fiului lui Dumnezeu; Ieremia este purtatorul de cuvant al Tatalui, care-si disciplineaza copii; Ezechiel este proorocul Duhului, numit in text: “slava Domnului”.
Titlul: Cartea poarta numele autorului ei care se poate traduce prin “Dumnezeu intareste” sau “Domnul este taria mea”.
Autorul: Ezechiel a fost si preot si profet. El se pregatea sa slujeasca Domnului la Templul din Ierusalim, dar nu a mai avut ocazia s-o faca. Preotii erau instalati in slujire numai de la varsta de 30 de ani, iar Ezechiel a fost dus in robia babiloniana in anul 597 i.Ch., pe cand avea numai 25 de ani. Dupa inca cinci ani petrecuti in Babilon, Ezechiel si-a inceput slujirea printre poporul captiv de la raul Chebar. Timp de cel putin 22 de ani activeaza ca preot si profet (Ezec. 29:17). Se casatoreste, dar nu stim daca a avut sau nu copii din aceasta casatorie.
Data: Amanuntele date de Ezechiel ne ajuta sa stabilim foarte usor data scrierii. Fiecare sectiune profetica a cartii debuteaza cu data la care a fost primita de la Domnul si transmisa oamenilor. Activitatea profetica a lui Ezechiel a inceput in luna Iulie din anul 593 i.Ch. si a continuat cel putin pana la vremea mentionata in ultima profetie inregistrata de textul cartii, adica: luna Aprilie din anul 571 i.Ch. Ezechiel a fost contemporan cu Ieremia si Daniel. Cam de aceiasi varsta cu Daniel, dar mult mai tanar decat Ieremia, profetul a fost mult influentat de “profetul lacrimilor” caruia i-a continuat aparent trei dintre profetiile sale:
(1) vedenia cazanului pus pe foc (Ezec. 11:1-12; 24:3-14; comparate cu Ier. 1:13-15),
(2) zicala strugurilor acrii (Ezec. 18:2-32; comparat cu Ier. 31:29-30) si
(3) pilda celor doua surori (Ezec. 23:1-49; comparat cu Ier. 3:6-11).
Continutul cartii: Ezechiel a ajuns in Babilon 9 ani dupa Daniel, facand parte din cei 10.000 de captivi luati de Nebucadnetar in timpul domniei lui Zedechia (2 Imp. 24:11-18). El isi incepe activitatea profetica dupa 5 ani de robie, spulberand chiar de la inceput nadejdile false ale celor care credeau ca robia va fi scurta si ca evreii se vor intoarce foarte repede acasa.
Cartea lui Ezechiel a fost un mesaj adresat natiunii. Evreii trebuiau convinsi ca nu poate fi vorba despre o intoarcere in tara promisa, mai inainte de a se produce o totala intoarcere la Dumnezeu. Acest mesaj isi atinge punctul maxim in pasajul din Ezec. 18:30-32 :
“Intoarceti-va si abateti-va de la toate faradele-gile voastre, pentru ca sa nu va duca nelegiuirea la pieire. Lepadati de la voi toate faradelegile, prin care ati pacatuit, faceti-va rost de o inima noua si un duh nou. Pentru ce vreti sa muriti, casa a lui Israel? Caci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul Dumnezeu. Intoarceti-va dar la Dumnezeu, si veti trai”.
Cartea lui Ezechiel are un caracter autobiografic si este aranjata intr-o ordine cronologica. Profetiile rostite de Ezechiel pot fi rezumate si impartite in felul urmator:
(a) profetii adresate situatiei prezente: judecata Ierusalimului si a poporului (Ezec. 4-14),
(b) profetii despre viitor – destinul natiunilor (Ezec. 25-39)
(c) profetii despre vremea sfarsitului: Templul, inchinarea, cetatea (Ezec. 40-48).
Ezechiel este un prooroc foarte putin citat in Noul Testament. Nu-l gasim in textul evangheliilor sau al epistolelor, dar apare in toata maretia in cartea Apocalipsei.
Pentru cel ce cunoaste Biblia, nu este nici un secret ca Ezechiel si Ioan sunt amandoi profeti apocaliptici. Si unul si celalalt au avut harul sa primeasca de la Domnul descoperiri extraordinare despre vremurile sfarsitului, in care Dumnezeu va face ceruri noi si un pamant nou in care va locui neprihanirea. Multe din pasajele cartilor lor pot fi citite si studiate in paralel. Iata de exemplu viziunea scaunului de domnie al lui Dumnezeu:
“Deasupra cerului care este peste capetele lor, era ceva ca o piatra de safir, in chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care sedea pe el”. (Ezec. 1:26)
“Numaidecat am fost rapit in Duhul. Si iata ca in cer era pus un scaun de domnie, si pe scaunul acesta de domnie sedea Cineva. Cel ce sedea pe el, avea infatisarea unei pietre de iaspis si de sardiu; si scaunul de domnie era inconjurat cu un curcubeu ca o piatra de smaragd la vedere”. (Apoc. 4:2-3).
Ca si cartea lui Ioan, si profetiile lui Ezechiel sunt pline de vedenii (Ezec. 8), pilde (Ezec. 17), poeme (Ezec. 19), proverbe (Ezec. 12:22,23; 18:2) si tablouri cu incarcatura simbolica.
Specificul acesta mai are inca o explicatie. Pana la caderea Ierusalimului, Dumnezeu l-a facut literalmente pe Ezechiel mut (Ezec. 3:26,27). Asa ca mesajul lui catre popor nu a putut fi transmis prin vorbe, ci prin intermediul gesturilor si al simbolurilor. Din cauza acestei situatii, profetul a fost impins de cateva ori de Dumnezeu in situatii dificile. A trebuit sa umble gol, sa stea legat cu franghii, sa manance baliga de animal, etc. Cel mai greu de purtat dintre toate semnele profetice a fost insa moartea sotiei sale, produsa chiar in ziua in care a cazut Ierusalimul (Ezec. 24:15-27). Pentru ca glasul lui Ezechiel catre popor sa sune la fel cu glasul Dumnezeului lor, Domnul a vrut ca profetul sa guste ceva din durerea pe care Dumnezeu Insusi a simtit-o cand a incuviintat pedepsirea cetatii favorite.
Unul dintre cele mai grafice capitole ale cartii lui Ezechiel este capitolul 37 in care gasim viziunea vaii oaselor. Nicaieri in Biblie nu este descrisa mai plastic refacerea si renasterea poporului evreu. Si tot nicaieri in Biblie nu se gaseste mai clar declaratia ca Dumnezeu nu si-a terminat planurile cu evreii. Dumnezeu poate sa-i ridice chiar si din morminte pentru a-i aseza in matca destinului lor mesianic.
Cuvinte cheie, teme caracteristice:
Expresia caracteristica a cartii este “slava Domnului”. Ea apare de 12 ori in primele 11 capitole, dispare apoi din text, pentru ca sa reapara in capitolul 43 al cartii. Capitolul 1 debuteaza cu descrierea slavei ceresti, iar capitolele 40-48 incheie cartea cu descrirea instaurarii slavei lui Dumnezeu pe pamant (“Tatal nostru care esti in ceruri! Sfinteasca-se Numele Tau; faca-se voia Ta; vie imparatia Ta; precum in cer asa si pe pamant” – Matei 6:9-10). Intre aceste doua extreme, cartea lui Ezechiel ne prezinta ce s-a intamplat cu slava Domnului in imparatia lui Iuda. In Ezechiel 8 il vedem pe profet dus de Domnul la Ierusalim ca sa fie martor la idolatria poporului si pentru a asista la plecarea slavei Domnului din cetate.
In Vechiul Testament, slava Domnului era semnul prezentei lui Dumnezeu in mijlocul poporului. Locul ei era intre heruvimii harului de pe chivotul legamantului din Cortul intalnirii. Din pricina pacatelor poporului, in timpul vietii lui Ezechiel, Dumnezeu trimite asupra evreilor pedeapsa robiei. Inainte insa de caderea Ierusalimului, slava Domnului paraseste treptat cetatea. Mai intai, ea “s-a ridicat dintre heruvimul pe care era si s-a indreptat spre pragul casei” (Ezec. 9:3). Aceasta miscare a ei a facut ca Templul sa se umple de nor si curtea de stralucire (Ezec. 10:4). Apoi “slava Domnului a plecat din pragul Templului, si s-a asezat pe heruvimi. Heruvimii si-au intins aripile … si s-au oprit la intrarea portii Casei Domnului spre rasarit” (Ezec. 10:18-19). “Dupa aceea, … slava Domnului s-a inaltat din mijlocul cetatii, si s-a asezat pe muntele de la rasaritul cetatii” (Ezec. 11:22-23). Plecarea slavei Domnului din Ierusalim s-a facut cu o incetineala si cu o maiestate care subliniaza parca regretul cu care Dumnezeu trebuie sa se desparta de cetate si sa ingaduie distrugerea ei. Cand slava a plecat, a inceput prapadul.
Ezechiel nu se opreste insa aici. Profetia lui ri-dica valul de la orizontul viitorului. Capitolele finale ale cartii lui proclama intronarea imparatiei lui Israel si revenirea slavei: “M-a dus la poarta, la poarta dinspre rasarit. Si iata ca slava Dumnezeului lui Israel venea de la rasarit. …Slava Domnului a intrat in Casa pe poarta dinspre rasarit. Atunci, Duhul m-a rapit si m-a dus in curtea dinlauntru. Si Casa era plina de slava Domnului!” (Ezec. 43:1-5).
Mesajul cartii:
Nu trebuie sa cautam prea mult pentru a descoperi care este ideea principala si mesajul central din cartea lui Ezechiel. Ele se gasesc pe aproape fiecare fila a cartii. Cu variatii minime, fraza: “Si vor sti ca Eu sunt Domnul” se repeta de nu mai putin de 70 de ori. Ea este folosita de 29 de ori atunci cand se vorbeste despre pedeapsa pe care o va aduce Iehova asupra Ierusalimului; de 24 de ori atunci cand se vorbeste despre judecata divina care va cadea asupra Neamurilor; si de 17 ori atunci cand se vorbeste despre viitoarea restaurare a Israelului si despre binecuvantarea care va veni asupra lui la vremea sfarsitului. Aceasta observatie da pe fata insasi chintesenta cartii. Ezechiel anunta ca poporul ales, si toate celelalte popoare ale lumii, vor ajunge sa stie in scurgerea vremii ca Iehova este singurul si adevaratul Dumnezeu, Suveran absolut asupra neamurilor si asupra istoriei.
Aceasta se va face prin trei actiuni distincte:
– mai intai este vorba despre pedepsirea Ierusalimului si despre ducerea poporului ales in robie, lucru despre care noi stim astazi ca s-a in-tamplat intocmai;
– in al doilea rand, prin judecata si pedepsirea popoarelor existente in zilele lui Ezechiel, lucru despre care iarasi noi stim ca s-a intamplat intocmai; si
– in al treilea rand, prin prezervarea Israelului si prin finala lui restaurare in pozitia si privilegiile de popor al Legamantului.
Aceasta s-a intamplat partial o data cu re’ntoarcerea din robia Babiloneana a “ramasitei” sub conducerea lui Ezra si Neemia, se intampla acum prin supravietuirea miraculoasa a Israelului si isi va avea curand incununarea in instaurarea Imparatiei Mielului.
Redus la o singura afirmatie, cartea lui Ezechiel spune : “Si veti cunoaste ca Eu sunt Domnul!”.
SCHIȚA CARTII
Impartirea cartii
IN INTERIOR = Anuntarea prabusirii Ierusalimului 1 – 24 – Prezent
IN AFARA = Prabusirea dusmanilor 25 – 36 – Viitor
IN AFARA = Sosirea unui nou pastor 25 – 36 – Viitor
IN SUS = O viata noua 37 – 48 – Vremea sfarsitului
IN SUS -= Un Templu nou 37 – 48 – Vremea sfarsitului
IN SUS = O inchinare noua 37 – 48 – Vremea sfarsitului
Locul: Babilon
Timpul: Aproximativ 22 de ani (592 – 570 i.Ch.)
(Pentru un studiu mai amănunțit mergeți aici)
Semnele vremurilor 