Psalmul 8

“Omul” venit sa ajute oamenii

Tema acestui psalm profetic este : OMUL lui Dumnezeu, ci o aplicatie mesianica directa la viata si lucrarea lui Isus din Nazaret.

Spurgeon il numeste “psalmul astronomilor”, pentru ca pare a fi reactia celui coplesit de impresia facuta asupra lui de contemplarea imensitatii astrale, intr-o meditatie facuta noaptea sub cerul liber (“Cand privesc cerurile, lucrarea mainilor Tale, luna si stelele pe care le-ai facut, imi zic: …” Ps. 8:3-4).

Nu trebuie sa fortezi includerea acestui psalm in categoria celor profetici. Continutul lui este citat de trei ori in Noul testament, o data chiar de Domnul Isus, care-L aplica la propria sa misiune (Matei 21:16). A doua oara este citat de marele apostol Pavel (1 Corinteni 15: 27), iar a treia oara este citat de autorul epistolei catre Everei, oricare ar fi fost el, Pavel sau un altul (Evrei 2:6-8). Noi n-avem decat sa mergem pe urma acestor talcuiri profetice si sa ni le insusim.

I.    Structura psalmului 8
Privit cu atentie, psalmul se prezinta drept o cantare cu un “refren” asezat la inceput sila sfarsit (1,9), care incadreaza cele doua strofe din mijloc:

II.    Mesajul psalmului 8
In cele doua strofe ale lui, psalmul 8 acecentueaza “umanitatea lui Isus” si “biruinta lui finala ca Om venit sa salveze umanitatea”. Impreuna cu minunatia creatiei divine, aceste doua lucrari ilustreaza si sarbatoresc imensa iubire si nemarginita bunatate manifestata de Dumnezeu fata de omenire.

III.    Analiza psalmului 8
Refrenul care apare la inceputul si la incheierea psalmului incadreaza lucrarea lui Dumnezeu in cele doua dimensiuni ale pefectiunii prezentei lui Dumnezeu  pe pamant:

“Doamne, Dumnezeul nostru, cat de minunat este Numele Tua pe tot pamantul!” (Ps. 8:1,9).

Afirmatia in sine este mai mult decat exprimarea unei dorinte; este o afirmatie profetica! Numele lui Dumnezeu a fost minunat pe TOT pamantul doar la inceputul creatiei, inainte de cadere si va fi iar la sfarsitul acestei creatii, cand pamantutl va fi plin de cunostinta lui Dumnezue ca fundul marii de apele care-l acoparI (…).

In vremea de fata, in circumstantele dintre cadere si “asezarea din noua tuturor lucrurilor”, Numele lui Dumnezeu este departe de a fi minunat pe tot pamantul. Lumea de acum este instrainata de Dumnezeu, prabusita in robia pacatului, vrajmasa cu Dumnezeu, prizoniera a idolatriei, cand nu este inebunita de-abinelea in ateism.  Profetia refrenului seamana cu dorinta pe care ne-a sfatuit Domnul Isus s-o avem in debutul rugaciunii Tatal nostru”: “Sfinteasca-se Numele Tau, vie imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer, asa si pe pamant” (Matei 69-13). Asezarea acestui refren la inceputul si la sfarsitul psalmului stabileste perimetrul imensei lucrari pe care o face Dumnezeu si care este descrisa in strofele din mijlocul psalmului.

In prima strofa ne intalnim cu umanitatea lui Christos

Profetiiile sunt de multe ori exprimari paradoxale, facand apel la “semne” (semeion), la intamplari iesite din comun, la evenimente menite sa ne atraga atentia si sa ne arate ceva deosebit despre Dumnezeu: “Orbii vad, surzii aud”, … “fecioara va ramane insaricinata”, … “uraciunea pustiirii in locul prea sfant” … “schingiuit in casa celor ce ma iubeau”, etc.

Psalmul 8 contine o astfel de imagine ciudata, o situatie paradoxala, o actiune la care nu te-ai fi asteptat:

“Din gura copiilor si a celor ce sug la tata, Ti-ai scos o intaritura de aparare impotriva potrivnicilor Tai, ca sa astupi gura vrajmasilor si omului cu duh de razbunare” (Ps. 8:3-4)

Care este talcuirea acestei metafore?

Din aplicarea ei la contextul intrarii Domnului Isus in Ierusalim, de ziua Floriilor, ajungem la urmatoarele concluzii.

Domnul Isus iI contrazice pe cei “revoltati” de aplicarea unui strigat mesianic (“Osana!”) la activitatea unui, cel putin aparent, muritor de rand, citand psalmul 8, care vorbeste tocmai despre solutia pregatita de Dumnezeu pentru rezolvarea problemei umanitatii: intruparea Fiului!

El certifica astfle ca, in ciuda aparentei de umanitate, este Mesia cel asteptat de Israel si trimis de tatal in implinirea tiparelor profetice. Pasajul apare, nu intamplator, in evanghelia lui matei, cel mai preocupat dintre evanghelisti sa sublinieze caracterul mesianic evreiesc al vietii Domnului Isus.

Cat despre semnificatia activitatii copiilor care strigau cat iI tineau puterile lor micute: “Osana, Fiul lui David!”, ea lamureste perfect pana atunci”obscurulI pasaj din cartea psalmilor: “Din gura copiilor si a celor ce sug la tata, Ti-ai scos o intaritura de aparare impotriva potrivnicilor Tai, ca sa astupi gura vrajmasului si a omului cu dor de razbunare” (Ps. 8:2).

De Florii a fost ziua in care:
•    Cei ce “nu pot” (copiii) au facut mai mult decat cei puternici
•    Cei ce “nu stiu” (copiii) au inteles mai mult ca inteleptii
•    Cei ce nu se pot ajuta singuri (copiii) L-au ajutat pe Atotputernicul Dumnezeu

Care este aplicatia acestei situatii la viata noastra? Nu exista scuze pentru cei chemati sa vorbeasca si sa marturiseasca despre Isus. Chiar daca aifi la fel de neputincios si nestiutor ca un copil care suge la tata, tot ai putea sa o faci daca vrei. Tu si cu mine suntem insa mult mai puternici si mai cunoscatori decat copiii. Totusi, in unele ocazii, ne comportam mai jalnic decat unii dintre ei.

In cea de  a doua strofa ne intalnim cu biruinta lui finala ca Om venit sa salveze umanitatea

“Ce este omul, ca sa Te gandesti la el? Si fiul omului, ca sa-l bagi in seama? L-ai facut cu putin mai prejos decat Dumnezeu, si l-ai incununat cu slava si cu cinste. I-ai dat stapanire peste lucrurile mainilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui: oile si boii laolalta, fiarele campului, pasarile cerului si pestii marii, tot ce strabate cararile marilor” (Psalm 8:4-8).

Pasajul este tratat ca un anunt profetic in doua texte din Noul testament:

“ Ba inca, cineva a facut undeva urmatoarea marturisire: “Ce este omul, ca sa-ti aduci aminte de el, sau fiul omului, ca sa-l cercetezi? L-ai facut pentru putina vreme mai prejos de ingeri, l-ai incununat cu slava si cu cinste, l-ai pus peste lucrarile mainilor Tale: toate le-ai supus sub picioarele lui.I in adevar, daca i-a supus toate, nu i-a lasat nimic nesupus. Totusi, acum, inca nu vedem ca toate ii sunt supuse. Dar pe Acela, care a fost facut Ipentru putina vreme mai prejos decat ingeriiI, adica pe Isus, il vedem incununat cu slava si cu cinste, din pricina mortii, pe care a suferit-o, pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El sa guste moartea pentru toti” (Evrei 2:6-9).

In contextul epistolei catre Evrei, acest anunt profetic vesteste venirea lui Christos ca o IinomenireI prin intrupare, pentru a face ceea ce oamenii n-ar fi putu face nicoodata: sa se rascumpere si sa se reaseze in pozitia de autoritate pe care le-o harazise Dumnezeu la facerea lumii.

In cel de al doilea pasaj, apostolul pavel, plaseaza strofa psalmului in contextul unei explicatii despre pozitia lui Christos ca Fiu subordonat tatalui.

“Dumnezeu, in adevar, “a pus totul sub picioarele Lui”. Dar cand zice ca totul I-a fost supus, se intelege ca afara de Cel ce I-a supus totul. Si cand toate lucrurile ii vor fi supuse, atunci chiar si Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu sa fie totul in toti” (1 Corinthians 15:27).