Acesta este ultimul psalm din sectiunea psalmilor Genezei. Spre deosebire de cartea istorica a Genezei care se incheie cu un sicriu, acest psalm se termina cu anticiparea vesniciei (v.13).
Psalmul este incadrat simetric intre doua expresii solemne “Ferice”, tradus si pein “binecuvantat”, ca si in cazul primelor afirmatii din predica de pe munte rostita de Domnul isus.
Tema pslamului este usor de urmarit si exprima evolutia sufelteasca a cuiva care trece printr-o criza interioara. David are o “problema de suflet” (v. 4).
Identificarea acestei probleme nu este dificila: suferinta provocata de nerecunostinta unuia pe care l-ai ajutat si care ti-a devenit acum dusman.
Situatia este universal valabila si nu putini dintre oamenii lui Dumnezeu au trecut prin ea. Ei au trebuit sa simta ceea ce sinte si Dumnezeu in fata milioanelor care-L “injura” in fiecare zi, desi El le da painea ce a de toate zilelel si le intretine viata.
Structura reflecta o adanca retrospectie din care s-a nascut conflictul launtric al celui care isi vede tristetea gata sa se transforme in ura. In acest context, psalmul este un antidot al acestui pericol, postuland ca nerecunostinta oamenilor este neinsemnata in fata marilor rasplatiri pregatite de Dumnezeu pentru toti cei care fac bine celor din jurul lor.
Structura urmareste acest proces didactic. Primele trei versete publica rasplatirile care-l asteapta pe cel bun la suflet, veresetele 4-9 ne prezinta criza personala prin care a trecut David si este rumata de rugaciunea lui David din v.10, iar versetele 11-13 prezinta nadejdea nestramutata in rasplatirile vesnice pregatite de Dumnezeu.
Se prea poate ca David sa identifice in “acela cu care traiam in pace in care imi puneam increderea si care manca din painea mea” pe Ahitofel sau pe un alt fost prieten din anturajul sau. Domnul Isus preia acest pasaj si-l aplica profetic la tradarea lui Iuda (Matei 26:23; Ioan 13;18). Apostolul Petru le aplica si el aceleiasi situatii (Fapte 1:16).
Nu a existat vreodata o tradare mai mare decat tradarea lui Iuda si daca un “desavarsit” ca Fiul lui Dumnezeu a putut fi vandut de un “nemultumit” ce mai putem spune noi?
Ca si David, noi meritam pedepsele :
“Eu zic: “Doamne, ai mila de mine! Vindeca-mi sufletul! Ccai am pacatuit impotriva Ta!” v. 4
Cine esti si cine sunt eu ca sa nu avem parte de o asemenea nerecunostinta din partea pacatosilor care ne inconjoara?
Fi pregatit pentru astfel de situatii. Anticipeaza-le, iar atunci cand vin, refugiaza-te in mesajul primelor trei versete: “Exista un Dumnezeu care vede, care masoara si care stie sa rasplateasca”. Nu ca uta rasplatirile oamenilor si recunostinta lor, Asteapta rasplatirile Domnului si asteapta-le. Ele nu vor intarzia nicioadata.
Semnele vremurilor 
Pingback: Psalmii « Explicații la Biblie