7. Amos

Iata o carte scrisa de un profet ocazional. Dumnezeu si-a pastrat intotdeauna dreptul sa se foloseasca de oricine pentru vestirea mesajelor Sale. Cand preotii si imparatii isi pierd vrednicia, ciobanii si culegatorii de smochine sunt inrolati in vestirea Cuvantului Domnului (Amos 7:14).

Titlul: Cartea poarta numele autorului ei: Amos, care se poate traduce prin “purtatorul de poveri”. Inca o data, numele este o anuntare a specificului misiunii pe care o va avea acest om chemat de Dumnezeu la o activitate grea si importanta.

Autorul: Numele lui Amos nu apare in nici o alta carte a Bibliei. El nu a fost un preot sau un profet educat in manuirea si transmiterea Cuvantului lui Dumnezeu. Ca si in cazul celorlalti profeti insa, autoritatea lui a venit de la Domnul si aceasta   i-a fost de ajuns ca sa stea plin de indrazneala in fata oamenilor:

“Amos a raspuns lui Amatia: “Eu nu sunt nici prooroc, nici fiu de prooroc; ci sunt pastor, si strangator de smochine de Egipt. Dar Domnul m-a luat de la oi, si Domnul mi-a zis: “Du-te si prooroceste poporului Meu Israel!” (Amos 7:14-15).

Locul din care s-a ridicat Amos a fost Tecoa, o asezare situata cam la 6 \m sud de Betleem, in pustia Iudeii. Acolo isi pastorise altadata si David oile si tot acolo se ascunsese pe cand fugea de imparatul Saul.
Limbajul folosit de Amos este nesofisticat.  Profetul are vorbirea unui om de la tara, plina de comparatii din natura in care-si duce viata (Amos 3:4,5,12; 5:8,19; 9:9).

Tonul lui este raspicat, iar mesajul lui merge direct la tinta fara prea multa pregatire: “El a zis: “Domnul racneste din Sion, glasul Lui rasuna din Ierusalim. Pasunele pastorilor jalesc, si varful Carmelului este uscat” (Amos 1:2).

Data: Autorul fixeaza singur data activitatii sale: “pe vremea lui Ozia, imparatul lui Iuda si pe vremea lui Ieroboam, fiul lui Ioas, imparatul lui Israel, cu doi ani inaintea cutremurului de pamant”. tinand seama de amenintarile care ne apropie de sfarsitul domniei lui Ieroboam, putem spune ca Amos a activat in preajma anului 755 i.Ch.

Amos este un profet ridicat de Dumnezeu din imparatia lui Iuda si trimis sa prooroceasca la Betel si Samaria, in inima religioasa a imparatiei lui Israel.

Activitatea profetica a lui Amos nu a fost solitara. Probabil ca in tineretea lui a mai apucat sa-l vada pe Elisei si sa-l auda pe Iona vorbind despre succesele militare ale Israelului (2 Imparati 14:25).
Amos a fost premergatorul altor profeti. In timpul lucrarii lui, Dumnezeu l-a ridicat pe Osea sa vorbeasca in Israel si pe  Isaia si Mica sa activeze in Iuda.

Contextul istoric: Amos a profetit intr-o vreme de optimism si abundenta. Vremea lui Ozia si Ieroboam readusese ceva din fala Israelului de altadata. La curtile imparatesti se instalase iarasi luxul, ritualurile religioase erau pline de pompa si fast, poporul traia iarasi in abundenta si in bucurie. Israelul arata insa ca un mar frumos pe dinafara si gaunos pe dinauntru. Pacatul se furisase in viata intima a poporului si dincolo de aparentele de religiozitate, Legea Domnului fusese abandonata. Simplitatea si neprihanirea fusesera inlocuite cu abundenta materiala, luxul, necinstea si imoralitatea (Amos 2:6-8; 3:10; 4:1; 5:10-12; 8:4-6).

In plan international, Asiria, Mesopotamia si Egiptul erau in eclipsa, asa ca aparent, Israelul nu avea de ce sa se teama. In acest context Amos a fost trimis de Domnul sa predice un mesaj de mustrare si amenintare. Pedeapsa vestita de Amos nu se vedea atunci nici macar la orizontul istoriei, asa ca  nu este de mirare ca acest “taran” venit de la oi a fost privit cu curiozitate si cu aversiune in centrele civice si religioase ale Israelului. Imaginati-va cam cum au reactionat doamnele din “inalta societate” a Samariei cand l-au auzit spunandu-le : “Ascultati acum, juncane din Basan, de pe muntele Samariei, voi care asupriti pe cei sarmani, zdrobiti pe cei lipsiti, si ziceti barbatilor vostri: Dati-ne sa bem!” (Amos 4:1). Nu este de mirare ca impotriva profetului s-a pornit repede o conspiratie care a facut totul ca sa-l reduca la tacere. Amatia, preotul idolatru din Betel, l-a parat imparatului, declarandu-l tradator (Amos 7:10-11), iar apoi l-a interpelat public, gonindu-l din Israel: “Pleaca, vazatorule si fugi in tara lui Iuda! Mananca-ti painea acolo, si acolo prooroceste. Dar nu mai prooroci la Betel, caci este un locas sfant al imparatului, si este un templu al imparatiei” (Amos 7:12-13).

Aceasta interpelare a cauzat declaratia autobiografica a profetului si groaznica sentinta dumnezeiasca rostita impotriva preotului Amatia (Amos 7:17). Alungat din Israel, Amos s-a intors in Iuda si a asternut continutul profetiilor sale in scris ca sa poata fi raspandite in continuare in Israel si ca sa serveasca drept avertisment imparatiei lui Iuda.
Continutul cartii: Desi de la tara, Amos este un vorbitor elocvent si ordonat. Capitolele 1 si 2 sunt o expunere despre “opt greutati” care stau pe inima profetului. In revarsari profe-tice, Amos vorbeste impotriva tuturor celor opt natiuni din teritoriile Palestinei: Siria (1:3-5), Fi-listenii (1:6-8), Fenicia (1:9,10), Edom (1:11-12), Amon (1:13-15). Moab (2:1-3, Iuda (2:4-5) si Israel (2:6-16). Urmeaza apoi capitolele 4, 5 si 6 care contin rezumatele a trei predici rostite de Amos. Inceputul acestor trei mesaje este usor de gasit. Fiecare dintre ele incep cu: “Ascultati cuvantul acesta …” (3:1; 4:1; 5:1).  Ultimele capitole ale cartii cuprind o serie de 5 viziuni prin care, intr-o succesiva accelerare a maniei este vestita pedeapsa care va veni asupra celor ce s-au indepartat de Domnul (Amos 7-9).

Cuvinte cheie, teme caracteristice: Doua expresii au pasit afara din cadrul cartii lui Amos inspre frazeologia tipologica crestina:

“Pregateste-te sa te intalnesti cu Dumnezeul tau” (Amos 4:12)  a devenit un semnal de alarma valabil oriunde si oricand.

“Vai de cei ce traiesc fara grija in Sion” (Amos 6:1)   a devenit sinonim cu avertizarea celor care se afla in pericolul formalismului religios.

Mesajul cartii: Cartea lui Amos este bogata in mesaje spirituale. In primul rand, ea raspunde intrebarii: “Cine poate sa slujeasca Domnului?” Raspunsul trece dincolo de limitele preotiei traditionale, la masa mare a poporului, stabilind drept unic criteriu de calificare “chemarea Domnului pentru slujba”: “Eu nu sunt prooroc, nici fiu de prooroc, ci sunt pastor si strangator de smochine de Egipt. Dar Domnul m-a luat de la oi si mi-a zis: “Du-te si prooroceste poporului Meu, Israel!” (Amos 7:12-15).

Motivatia alegerii lui Amos trebuie cautata in decadenta preotilor si in lipsa lor de eficacitate spirituala. Amos denunta ipocrizia si falsul ritualului religios lipsit de substanta reala a unei vieti traite in ascultare de Cuvantul Domnului: “Duceti-va numai la Betel, si pacatuiti! … Aduceti-va jertfele in fiecare dimineata, si zeciuielile la fiecare trei zile! Faceti sa fumege jertfe de multumire facute cu aluat! Trambitati-va, vestiti-va darurile de mancare de buna voie! Caci asa va place, copii ai lui Israel, zice Domnul Dumnezeu” (Amos 4:4-5).

Cartea lui Amos ne vorbeste despre iluzoria si-guranta a belsugului si confortului zilei de astazi. Dumnezeu este acela care ridica sau coboara imparatii si imparatiile. Toate marile imperii ale lumii au cazut din cauza aceluiasi motiv groaznic: pacatul. El atrage ruina popoarelor. Peste Israelul prosper rasuna glasul de tunet al lui Amos: “Asa vorbeste Domnul: Dupa cum pastorul scapa din gura leului numai doua bucati de picioare sau un varf de ureche, asa vor scapa copiii lui Israel care stau in Samaria in coltul unui pat si pe covoare de Damasc!” (Amos 3:12).

Profetia lui Amos nu este numai amenintare si pedeapsa. Dincolo de disciplinarea necesara, Amos vesteste recuperarea si restaurarea poporului. In numai cinci versete (Amos 9:10-15), viitorul Isarelului este descris in toata frumusetea implinii legamintelor Avramic, Davidic si Palestinian in ceasul apoteotic al incununarii lui Mesia.

Tot in cartea lui Amos se gaseste si textul profetic care, in vremea Bisericii primare, a pus capat dezbaterilor din consiliul din Ierusalim. Iacov este cel care si-a adus aminte de el si l-a folosit ca argument pentru primirea Neamurilor in Biserica: “Si cu faptul acesta se potrivesc cuvintele proorocilor, dupa cum este scris: “Dupa aceea, Ma voi intoarce, si voi ridica din nou cortul lui David din prabusirea lui, ii voi zidi daramaturile, si-l voi inalta din nou: pentru ca ramasita de oameni sa caute pe Domnul, ca si toate Neamurile peste care este chemat Numele Meu, zice Domnul, care face toate aceste lucruri, si caruia Ii sunt cunoscute din vesnicie” (Fapte 15:15-17 citat din Amos 9:11-12).

Biblia ne indeamna, iarasi si iarasi, sa nu uitam de Israel. Dumnezeu, chiar daca i-a pedepsit acum, nu i-a lepadat din planurile Sale. Evreii vor fi readusi in patria lor milenara. tara va inflori din nou. Natiunea va cunoaste iarasi prosperitatea si evreii pocaiti si reintrati in prerogativele Legamantului vor redeveni martorii lui Dumnezeu in lume: “Iata, vin zile, zice Domnul,  cand plugarul va ajunge pe secerator si cel ce calca strugurii, pe cel ce imprastie samanta. … Voi aduce inapoi pe prinsii de razboi ai poporului Meu Israel; ei vor zidi iarasi cetatile pustiite si le vor locui, …        Ii voi sadi in tara lor si nu vor mai fi smulsi din tara pe care le-am dat-o, zice Domnul, Dumnezeul tau” (Amos 9:13-15).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s