Titlul: Numele profetului, care formeaza si titlul cartii vine de la doua cuvinte ebraice: “tefan-Iah” care se pot traduce prin: “Dumnezeu care ascunde”.
Autorul: tefania este singurul profet care merge cu propria linie genealogica pana la a patra generatie: “tefania, fiul lui Cusi, fiul lui Ghedalia, fiul lui Amaria, fiul lui Ezechia” (tef. 1:1). Motivul acestei prezentari este acela al sublinierii apartenentei lui la linia davidica. tefania a fost un print din familia lui David care a fost chemat de Dumnezeu la slujba profetiei. El a fost deci ruda de sange cu imparatul Iosia, pe care se prea poate sa-l fi influentat in miscarea de reformare spirituala a tarii.
Data: “Pe vremea lui Iosia, fiul lui Amon, imparatul lui Iuda” (tef. 1:1). tinand seama ca Iosia a domnit intre 640-609 i.Ch. si ca Ninive nu fusese inca nimicita (tef. 2:13), putem fixa scrierea acestor profetii intre anii 640-612 i.Ch.
Aceasta insemnand ca tefania a fost un timp contemporan in lucrare cu Ieremia.
Contextul istoric: tefania este profetul nemultumit in vreme de trezire spirituala. Domnia lui Iosia a adus in Iuda o vreme de intoarcere la litera si ritualul religios din “vremurile bune”.
Prima reforma a lui Iosia s-a produs in anul 628 i.Ch. in cel de al doisprezecelea an al domniei lui (2 Cron. 34:3-7). Imparatul a inlaturat altarele lui Baal, a daramat stalpii idolesti si a ars oasele profetilor mincinosi pe altarele lor.
Sase ani mai tarziu (622 i.Ch.), cea de a doua miscare de reforma condusa de Iosia s-a produs atunci cand preotul Hilchia a gasit Cartea Legii in Templu (1 Cron. 34:8-35:19).
Aceste doua reforme au fost insa prea mici si au venit prea tarziu. Schimbarea a fost mai mult administrativa, decat spirituala (2 Imp. 22-23). Proorocita Hulda i-a spus lui Iosia ca Dumnezeu apreciaza intentiile lui bune, dar ca poporul ne’nfranat si neschimbat in trairile lui va trebui pedepsit cu asprime (2 Imp. 22:15-20).
Schimbarea facuta in tara de Iosia a fost mai mult o reforma, decat o renastere. Acest lucru a fost proclamat cu tarie de Ieremia: ” … vicleana Iuda, nu s-a intors la Mine din toata inima ei, ci cu prefacatorie” (Ieremia 3:6-10).
Continutul cartii: Nu este de mirare deci ca tefania nu pomeneste nimic despre reformele religioase ale lui Iosia. Analiza lui asupra starii spirituale a poporului a mers dincolo de straturile superficiale ale aparentelor. Ceea ce a vazut el in starea evreilor a fost nestatornicie, pacat si nelegiuire. Expunand public vinovatia oamenilor, tefania striga cu putere anuntand venirea “zilei Domnului”. Uraganul maniei divine avea sa se napusteasca peste tara si sa o faca una cu pamantul. tefania si Ioel au cantat impreuna oda razbunarii lui Dumnezeu asupra imparatiei lui Iuda.
Dincolo de vremea pedepsei insa, tefania vede si el vremea indurarii si a slavei:
“Voi lasa in mijlocul tau un popor smerit si mic, care se va increde in Numele Domnului. Bucura-te si salta de veselie din toata inima ta, fiica Ierusalimului. Domnul Dumnezeul tau este in mijlocul tau ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tacea in dragostea Lui, si nu va mai putea de veselie pentru tine. In ziua aceea va voi aduce inapoi; caci va voi face o pricina de slava si de lauda intre toate popoarele pamantului” (tef. 3:12,14,17,20).
Cuvinte cheie, teme caracteristice: tefania este cunoscut pentru vehementa cu care proclama “venirea zilei Domnului” (tef. 1:14, 15; 2:3). Dincolo de pedeapsa purificatoare insa, profetul priveste o zi de nadejde si de binecuvantare (tef. 2:3; 3:14-15).
Mesajul cartii: Mesajul cartii este clar: Dumnezeu nu poate fi inselat cu aparente trecatoare. El cunoaste si cerceteaza inima. Jumatatile de masura in pocainta sunt sinonime cu nepo-cainta. O jumatate de trezire spirituala este insuficienta pentru mantuire, tot asa cum este nefolositoare o scara prea scurta sau un pod numai pe jumatate terminat.
Semnele vremurilor 