Planul profetic revelat în numele patriarhilor

(Articol din seria „Biblia profetică“)

Biblia este mai mult decât o culegere de șaizeci și șase de cărți independente, scrise de peste patruzeci de autori într-o perioadă de peste o mie de ani. Există dovezi că ea este un sistem integrat de informații imprimate în mai toate paginile ei. Rabinii evrei trăiesc cu ideea că nu vom înțelege Biblia în adevăratul sens al cuvântului decât atunci când va veni Mesia. Când va veni, El ne va tălmăci nu numai fiecare pasaj al Scripturii, ci și fiecare cuvânt, fiecare „iotă”.  Aceasta a fost și părerea Domnului Isus:

„Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu vor trece cerul și pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile” (Matei 5:17-18).

(Iota este echivalentul punctului de pe „i”, iar frântura este asemănătoare cu liniuța orizontală de pe litera „t”.)

Un exemplu extraordinar se găsește în Geneza 5, unde ni se dă genealogia lui Adam până la Noe. Este unul din capitolele peste care trecem foarte repede, dar n-ar trebui să fie așa …

Un studiu etimologic al numelor care se succed acolo ne pune la dispoziție un mesaj de o însemnătate epocală.

Metusala, de exemplu, vine de la „muth” care înseamnă „moarte” și de la „shalah” care înseamnă „a aduce” sau „a trimite”. Metusala înseamnă în traducere „moartea lui va aduce”. Tatăl lui Metusala a primit de la Dumnezeu înștiințarea că atunci când va muri acest copil se va dezlănțui pedepsirea lumii prin potop. Vă închipuiți cu câtă atenție a fost crescut copilul acesta. La fiecare strănut intra lumea în panică. Când a murit Metusala a venit potopul. Chiar și faptul că acest om a trăit mai mult decât toți ceilalți din vremea lui are un mesaj pentru oameni: Dumnezeu nu se grăbește la pedeapsă, ci are o îndelungă răbdare.

Care este semnificația celorlalte nume din Geneza 5?

Adam înseamnă bărbat (om prin extensie)

Set înseamnă „înlocuit” sau „destinat” (Gen. 4:25).

Enos înseamnă „fragil, muritor, mizerabil”. Este un derivat de la rădăcina „anaș” și este un adjectiv care înseamnă „fără leac, incurabil” așezat lângă un substantiv ca „rană, chin, boală sau răutate”. Pe vremea acestui om, oamenii au practicat pentru prima dată idolatria (Gen. 4:26).

Cainan vine de la „|enan” care înseamnă „tristețe, elegie, bocet”. Balaam folosește perspectiva „Cheniților” pentru a face un joc de cuvinte prin care anunță distrugerea (Num. 24:21).

Mahalaleel este un derivat de la „Mahalal” și înseamnă „binecuvântat sau slăvit” așezat împreună cu „El” numele lui Dumnezeu. Termenul compus se traduce prin „Dumnezeu binecuvântat”.

Iared este un derivat de la „]aradh” și înseamnă „va coborî jos”.

Enoh înseamnă „învățătură, inițiere”. A fost cel dintâi dintre patru predicatori care s-au succedat unul după altul. De fapt, cea mai veche profeție amintită în Biblie a fost rostită de acest Enoh, al șaptelea urmaș în linie dreaptă a lui Adam:

„Și pentru ei a proorocit Enoh, al șaptelea patriarh de la Adam, când a zis: ÎIată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi, ca să facă o judecată împotriva tuturor, și să încredințeze pe toți cei nelegiuiți, de toate faptele nelegiuite pe care le-au făcut în chip nelegiuit, și de toate cuvintele de ocară, pe care le-au rostit împotriva Lui acești păcătoși nelegiuiți” (Iuda 14-15).

Enoh a fost tatăl lui Metusala despre care am amintit deja. Enoh a umblat cu Dumnezeu și a primit vestea că mânia lui Dumnezeu va dezlănțui potopul. Omul acesta nu a murit pentru că Dumnezeu l-a luat la Sine în slavă (Gen. 5:24).

Lameh, fiul lui Metusala, este un nume derivat dintr-un cuvânt care înseamnă „disperare, deznădejde”. Păstrăm și astăzi termenul „lamentație”, cu sensul de plângere amară.

Noe vine de la „nacham” care înseamnă „a aduce scăpare, odihnă, a da mângâiere și comfort”. Lameh, tatăl lui ne-a spus de ce a ales acest nume pentru copilul său:

„El i-a pus numele Noe, zicând: „Acesta ne va mângâia pentru osteneala și truda mâinilor noastre, care vin din acest pământ, pe care l-a blestemat Domnul” (Gen. 5:29).

Dacă punem numele patriarhilor dinainte de potop unul sub celălalt obținem o frazare interesantă:

Evreiește Românește

Adam Omul

Set Destinat

Enos Muritor

Cainan Tristețe

Mahaleleel Dumnezeul

binecuvântat

Iared Va coborî

Enoh Învățătură

Metusala Moartea lui va aduce

Lameh Disperare

Noe Odihnă, mângăiere

Este un mesaj care nu numai că are sens, dar este … senzațional! „Omul este destinat la moarte și tristețe, (dar) Dumnezeul binecuvântat va coborî învățând  (că) moartea lui va aduce (după) disperare, odihnă și mângăiere”.

Un întreg plan profetic al Evangheliei ascuns într-o succesiune de nume nebăgate în seamă de nimeni! Este o poveste de dragoste scrisă acum 2000 de ani cu sânge pe lemnul unei crucii.